Liviu Rebreanu

-structura echilibrata,roman alcatuit din doua parti cu titluri simbolice: Se misca tara! -; Rasaritul,Pamanturile,Luminile, c7l7ld
Friguri,Vestitorii
Focurile - Scanteia,Flacari,Focul,Sangele,Petre Petre,
Apusul
-momentele romanului: starea pregatitoare a rascoalei,izcucnirea si reprimarea ci,intr-o constructie sferica,inchisa.
-romanul incepe si se incheie cu dezbaterea problemei taranesti,in trenul de Craiova spre Bucuresti.
-personaje:Ilie Rogojinaru(arendasul mosiei Olena-Dolj),Simion Modreanu(director in Ministerul de Interne),Grigore Iuga,Titu Herdelea,Nadina,Dragos(invatatorul),Cosma Buruiana(arendas),
Aristide(fiul arendasului Platamonu)……
-Rebreanu asigura romanului o formula moderna,obiectiva,de un realism zguduitor.Eugen Lovinescu il considera pe Rebreanu:”cel mai epic al literaturii noastre”,iar G.Calinescu despre romanele lui Rebreanu:”mari poeme epice”.

-viata taraneasca din Amara ocupa primul plan al partii I (Se mis-ca tara!),argumentand si motivand miscarile taranesti si drama ce se apropia.Naratiunea curge lent la inceput, in medii sociale diferite.Satul si orasul se intalnesc pe aceeasi coordonata-problema taraneasca devenita acuta.
-Titu Herdelea-legatura dintre diversele medii sociale
-poet-gazetar venit la Bucuresti si care inregistreaza opticile variate in problema taraneasca.

-tehnica contrastului sustine si motiveaza evenimentele ce vor urma .Scriitorul observa,noteaza si strange cu grija elementele de viata,reactii care alcatuiesc o stare de spirit pregatitoare razmeritei.
-Rebreanu construieste o epica de tensiune progresiva.El este un mare creator de atmosfera.
-in satul prezentat de Rebreanu circula diferite zvonuri,intamplari marunte capata proportii neobijnuite si produc iritare,reactii violente.Discutiile aprinse ii aduna pe oameni din ce in ce mai des in batatura carciumii ,unde veneau toti din batrani,cu toate durerile(cei din Lespezi,cei din Vaideei si Barlogu,din Gliganu sau Babaroaga,din Ruginoasa).
-nemultumirea taranilor este starnita de vestea ca Nadina are de gand sa vanda mosia Babaroaga,de faptul ca invatatorul Dragos a fost arestat ,pentru ca arendasul Cosma Buruiana este acuzat de un furt inventat si din cauza arestarii unor tarani nevinovati.

Partea aII-a a romanului (Focurile),incepe prevestitor sub semnul focului si al sangelui.Tudor Vianu observa:”ceea ce aduce Rebreanu cu totul nou,in afara de putinele schitari in aceeasi directie cu Duliu Zamfirescu,este viziunea starilor de multime si a omului ca element al grupului social”.
-eroul colectiv este genial surprins in existenta sa dramatica.Evenimentele se precipita tot mai mult.Ritmul lent al primei parti al romanului devine alert in partea a doua.Scenele in care sunt surprinsa multimea sunt tot mai numeroase:pedepsirea tanarului Aristide,feciorul arendasului Platamonu,care necinstea fetele,este exemplara.Rebreanu aduce in prim-planul imaginii,din ce in ce mai aproape,diverse figuri de tarani,surprinse printr-o mscare,gest,vorba,expresie a fetei(Toader Strambu,Melentie Heruvimu,Trifon Guju,Ignat Cerel,Leonte Orbisor,Ion Pravila,Petre Petre).

-psihologia multimii-nehotarata,nedumerita,fara sa stie ce vrea.Mosiile Lespezi,Gliganu,Amara,Ruginoasa,Babaroaga sunt cuprinse de furia stihiala a taranilor,care dau foc,davasteaza.Nelinistea,spaima se rapandeste peste tot.Razbunarea taranilor este cumplita.Petre Petre o siluieste pe Nadina,Toader Strambu o ucide..

-desfasurarea rascoalei-se dezlantuie focul si furia oarba a oamenilor.Rascoala se realizeaza panoramic,dar si in secvente cinematogrfice izolate,surprinse cu incetinitorul.Autorul noteaza miscarea colectiva in care indivizii actioneaza ca un singur organism.Ei asculta tacuti si nemiscati discursul demagogic al prefectului:”sutele de fete au aceeasi expresie,pareau a fii ale aceluias cap,cu aceleasi ganduri si simturi,un singur si acelasi om in infinite exemplare,ca un produs,in mare,al unei uzine uriase”.

-scena navalirii multimii in curtea conacului lui Miron Iuga si uciderea acestuia e memorabila.La inceput apare in prim-planul imaginii Miron Iuga,incercan sa-i linisteasc pe tarani,ca din ce in ce sa devina tot mai proeminent Trifon Guju,intr-un crescendo al indraznelii,ostilitatii si provocarii.Rebreanu noteaza gesturile,vocea acestuia,atitudinea in intregul ei.De la aceste noutati individuale,scriitorul trce brusc la descrierea multimii:”miscarea multimii se involbura.Oamenii se imbulzeau val-vartej intr-o innebunire subita”.
-G.Calinescu sintetizeaza trasatura definitorie a stilului lui Rebreanu,semnaland limpezimea,simplitatea si conciziunea ansamblului,maretia lui coplesitoare,rod al imbinarii deavarsite:Frazele considerate singure sunt incolore ca apa de mare tinuta in palma,cateva sute de pagini au tonalitatea neagra-verde si urletul marii.

-limbajul este expresiv si aluziv,de esenta populara(„viermuiau”.”adulmecau”,”dadeau tarcoale”);compartiile sunt concrete: „Multimea framantata ca o balta rascolita de furtuna napraznica”.
-exprimare eliptica,intrebarile si raspunsurile monosilabice,punctele de suspensie,exclamatiile si interogatiile,toate inchid in ele o simtire omeneasca dureroasa,suferinda,incarcata de afectivitate expresiva.Dialogul viguros cuprinde complexitatea starilor sufletesi in constructii scurte.Simplitatea ,claritatea,solemnitatea stilului slujesc intentia scriitorului de obiectivare totala,de sinceritate si adevar in opera literara,conturand realismul sau rascolitor.