Conceptia artistica de la care s-a revendicat literatura anilor ’50 f5c18cl
Termenul „realism socialist” vine de la Iosif V. Stalin (1933) -; definitia scriitorului: inginer al sufletului omenesc.
Principiile realismului socialist:
1. respingerea formalismului
2. componenta critica
3. problema realismului critic
4. romantismul revolutionar
5. problema metodei de creatie
6. caracterul international

1. Respingerea formalismului: RS refuza ideea de tehnica literara si se opune curentelor literare ce aspira la elaborarea unei tehnici literare. Criticii marxisti acuza aceste curente de formalism. Forma: mijloc, instrument pentru a face sensibila ideea politica.
2. Componenta critica: denuntarea in literatura a oricarui mod de a gandi diferit de acela al comunismului. Sarcina RS: „groparul” ideilor moderniste (Maxim Gorki)
3. Problema realismului critic: realismul sec XIX: Balzac, Tolstoi, Flaubert, Stendhal. Scriitorii marxisti reproseaza realismului critic ca cerceteaza lumea dintr-un punct de vedere abstract, ce nu se adapteaza la realitate. In opera lui Balzac, Tolstoi marxistii gasesc o contradictie: dorinta de a reprezenta realitatea in mod fidel versus obligatia de a sustine o conceptie filosofica inadecvata realitatii. RS isi propune sa depaseasca aceasta contradictie: marxistii cred ca intre filosofia lor si realitate exista o deplina adecvare. Realitatea e vazuta din punct de vedere progresiv, intr-o viziune utopica pentru scematismul operelor din acea vreme.

4. Romantismul revolutionar: principiu viitorist: realitatea nu asa cum se infatisa ea, ci cum doreau marxistii sa devina => Legatura dintre romantism si realism= alungata. Construirea unui viitor aluzoriu, a unei societati paradisiace, complet ireale. PC accepta fantezia, daca se manifeste in conformitate cu ideologia nationala.
5. Metoda de creatie: teoretician RS: Andrei Solanov (comisar al poporului pentru arta si cult la Moscova) defineste RS ca metoda de creatie, de a traduce estetic pozitia ideologica a comunismului. Scriitorii romani imprumuta ideologia lor intr-o uniformizare a literaturii, masificare a operelor => scadere valorica. Anii ’50 = epoca hiatusului, nu apare nici o carte importanta. Dupa 1965, hiatusul este combatut. Apar 3 capodopere: a. 1955 -; Morometii b. 1957 -; Groapa c. 1957 -; Cronica de familie -; P Dumitriu
6. Caracterul international: metoda impusa de Moscova: constrangere asupra literaturii romane, impusa in toate tarile URSS „lagarul socialist” despratit de Occident prin „Cortina de Fier”. RS- uniformizare a literaturii -; central si est-european. Stilurile sunt acceptate numai daca erau compatibile cu baza ideologica. Stalin: „literaturi nationale prin forma si socialiste prin continut”. Literatura fara originalitate ce imita operele din URSS.