Ca la toþi mari poeþi romantici, dragostea ºi natura sunt teme permanenete in creaþia lui Eminescu. Natura este un cadru fizic pentru toate gesturile poetului, de la atitudinea meditativa filosofica la cea erotica. Infatisarea ei se constitue pe doua dimensiuni esenþiale: una terestra, celalta cosmica, aflate de cele mai multe ori in interferenþa. Mihai Eminescu e in primul rind un tulburator al spaþiului cosmic, fie in mari proiecþii ale genezei sau stingerii universale (Scrisoarea I, Rugaciunea unui dac, Luceafarul), fie prin mulþimea elementelor cosmice (stele, soare, luna, cer, luceferi) care impregneaza parca intreaga opera. Pe de alta parte este un cintareþ frenetic al naturii terestre in veºnica rotire a anotimpurilor. Este o natura cu un contur precis geologic ºi ..floral.., salbatica ºi deopotriva familiara, mitica — prin aspectele ei parapsihice ºi luxuriante; umana, calda, intima, ocrotitoare — prin componentele ei sufleteºti. Dragostea, poate mai mult ca la alþi poeþi, se afla intr-o permanenta consonanþa cu natura. Natura este o stare de suflet, in sensul ca infaþiºarea ei, e dictata de un sentiment. Acolo unde dragostea apare ca un vis frumos de fericire (Dorinþa, Lacul, Floare-albastra, Lasa-þi lumea ..., etc.) cadrul fizic este al unei naturi incintatoare, de basm: vara e in toi, ierburile au frageziune, sunetele ºi culorile se armonizeaza. Cind dragestea sa stins, sentimentului de dezamagire ii corespunde o natura, sumar ..veleitata.., cu plopi stingheri, cu cetuiri, brume ºi ploi, cu intinderi ..borede.., albe, nemiscate ºi reci (de cite ori iubita..., Pe langa plopii fara soþ, De ce nu-mi vii, Din valurile vremii, Sonete etc. ). p3e12ev
Relaþia aceasta, specifica poeziei eminesciene, este de factura romantica dar ea are (prin obsesia codrului ocrotitor, a naturii primitoare) ºi radacini in folclorul romanesc.
DORINÞA. Poezia apare in numarul din 1 sept. 1876 al “Convorbirilor literare”. Din variante, deducem ca poetul o concepuse iniþial ca pe o scrisoare de dragoste, adresata iubitei ºi semnata cu iniþiala E. Elemente de epistola pastreaza ºi textul definitiv, ºi, in primul rind, folosirea persoanei a II-a, a adresarii directe in toata poezia. Fata de primele variante, aceasta, ultima este mult mai concentrata.
O specie, e un mic poem pastoral, in genul idilei clasice, complicat in spirit romantic prin intensitatea visului de dragoste. Poetul aspira spre o iubire implinita, proiectind pe fundalul unei naturi feerice o poveste de dragoste ideala, in care gesturile se implinesc intr-un ritual al inþelegerii ºi al armonicii depline.
Nimic nu-i tulbura pe ingragostiþi, nici o convenþie nu-i indeparteaza, dragostea lor e muta, reprefacuta ºi inscenta, e un foc de iniþiere solemn. In Dorinþa, dragostea nu e realiatate, ci aspiratie spre implinire prin iubire.
In visul secret al omului, vrea sa spuna Eminescu, Iubirea ideala este in totdeauna a barbatului ºi a femeii parind alaturi, fericiti, prin gradina mirifica al universului, ca perechea mitica (Adam ºi Eva).
Compoziþional, poezia are o structura lirica, fiind o succesiune de cinci tablouri corespunzatoare fiecarei strofe, mai putin ultimul tablou care cumuleaza ultimele doua strofe. Fiecare strofa fixeaza o secvenþa dintr-o idila cu ceremonial stereotip (care apare ºi in alte poezii eminesciene), alcatuit din acelaºi lanþ de fapte erotice.
1. - O chemare in cadru. In strofa intii, imaginea codrului se constitue doar din trei elemente: izvorul “care tremura pe prund” (personificare), prispa cea de brazde (metafora), crengi “plecate o ascund” (metonimie cu epitet metaforizat). Ele sunt suficiente pentru a sugera infaþiºarea feerica a cadrului fizic.
2. - O imagine a asteptarii.
3. - Asta a intituirii pe care le realizeaza cu ajutorul unei mite de verbe (sa alergi, sa cazi, sa desprind, sa ridic) care ..inainteaza.. puternic miºcarea, dar o ºi individualizeaza cu unitaþi stereotipe — uºor de observat ºi in strofele urmatoare - care creeaza treptat impresia ca se ..recompune.. un ritual al intimitaþii: “ªi in braþele-mi intinse / Sa alergi, pe piept sa-mi cazi, / Sa-þi desprind din creºtet valul, / Sa-l ridic de pe obraz.”.
4. - Jocul gesturilor de ..tandreþe..: “Pe genunchii mei ºade-vei, / Vom fi singuri - singurei, / Iar in par, infiorate, / Or sa-þi cada flori de tei. / / Fruntea alba-n parul galban / Pe-al meu braþ incet s-o culci, / Lasind prada gurii mele / Ale tale buze dulci...”
5. - In final somnul ºi visul in acord cu miºcarea naturii. Fata de prima stofa in care era prezentat cadrul fizic, in ultimele doua strofe, imaginea se completeaza cu alte detalii (cintul ºinguraticelor izvoare, blinda batere de vint, armonia codrului batut de ginduri, caderea floarelor de tei), care confera naturii o nota umana, meditativa. Aceasta interferenþa de planuri, om—natura, ne ingaduie sa descoperim ideea poetului, substractul filosofic al imaginii sale. Codrul batut de ginduri (personificare cu valoare metaforica) pare o fiinþa ce a ajuns sa reflecteze asupra semnificaþiei povestii de iubire pe care o tainuieºte: perechea — izolata in spaþiul lui ocrotitor — este un simbol mitic al perpetuarii vieþii.
Fuziunea om—natura, pentru care pledeaza Eminescu in toate poeziile lui de dragoste este o modalitate de a nega totalitatea omului ca þinta trecatoare, natura este vesnica ºi, aspirind prin contemplaþie la o contopire organica cu ea, omul cauta o cale de acces spre eternitate.
Ritmul trohaic ºi masura de 7-8 silabe ca in doina populara, versurile cu o singura pereche de rime care sunt percepute in actul rostirii ca ..distihuri.. ample ( de 15 silabe ) diferenþiaza aceasta poezie de tonalitatea poeziei populare.