Curentul literar: e miscarea de idei si principii artistice care reuneste scriitori ce adera la aceleasi conceptii literare fata de care se simt atrasi spititual, inscriindu-se astfel in maniera literara respectiva. De obicei, ideile estetice si literare ale unei astfel de grupari se fac publice printr-un manifest sau program literar. u9l24lq
Ex.: ,,Introductie...” programul-manifest al ,,Daciei literare”.

Clasicismul: e un curent cultural care a impus creatiilor trasaturi ferme si precise, promovand interesul pentru natura umana (caractere), imprimand ordine, armonie si rigoare:
- Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) si puritatea genurilor literare;
- Cultul pentru adevar si natural;
- Cultul pentru virtuti morale si de constiinta, de unde rezulta caracterul moralizator al operei literare.
- Trasaturi puternice de caracter: vitejia, demnitatea, generozitatea, avaritia, lasitatea, demagogia etc.
- Stilul sobru, grav.
Ex.: Ioan Slavici este un scriitor moralist (vezi ,,Moara cu noroc”).

Iluminismul: e miscarea culturala si ideologica (filozofica, estetica, stiintifica si literara), cunoscuta si sub numele de ,,Epoca Luminilor”, care promoveaza ratiunea, caracterul laic si anticlerical, emanciparea maselor populare prin cultura si combate dogmele si fanaticismul. Reprezentanti: Gheorghe Sincai, S.Micu, Petru Maior, Ioan Budai Deleanu.

Modernismul: e un curent literar initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista “un spirit al realului” care impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului. Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta binefacatoare a celor avansate, mai intai prin imitatia civilizatiei superioare (Teoria imitatiei emisa de francezul Gabriel Tarde), iar dupa implantare, prin stimularea crearii unui fond literar propriu. De aceea teoria ,,formelor fara fond” sustinuta de Titu Maiorescu este acceptata si de Lovinescu, dar acesta considera ca formele pot uneori sa-si creeze fondul. In vederea modernizarii literaturii romane, Eugen Lovinescu traseaza cateva directii noi pe care sa se inscrie operele literare: evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric, tematica operelor literare sa fie inspirata din viata citadina si nu cea rurala, crearea romanului obiectiv si a romanului de analiza psihologica, intelectualizarea prozei si a poeziei (ilustrarea in operele literare a unor idei filozofice profunde), crearea intelectuala, ca personaj al operei literare.
Ex.: Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern prin ,,Ion” (roman obiectiv) si ,,Padurea spanzuratilor” (roman de analiza psihologica).

Parnasianismul: e curentul literar aparut ca reactie impotriva romantismului (in Franta -; 1850) si promoveaza o constructie savanta impersonala, obiectiva a ideilor literare, prin imagism rafinat si forma superioara, in care poetul nu-si implica sentimentele, trairile, o poezie pietenala, rece. Noutatea consta in sonoritatile surprinzatoare ale cuvintelor, bogatia si ineditul rimelor.
Ex.: Ion Barbu -; etapa parnasiana.

Poporanismul: e un curent literar aparut in Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, ale carui idei sustineau inspirarea operelor literare din viata poporului, avand ca scop dezvoltarea si progresul existentei taranesti, atat din punct de vedere material cat si cultural. Revista care promoveaza poporanismul este “Viata Romaneasca” (1 martie 1906 -; Iasi), sub conducerea lui Garabet Ibraileanu, care cerea scriitorilor simpatie pentru clasa taraneasca.
Ex.: creatia lirica a lui Octavian Goga.

Realismul: e curentul cultural care impune gandirea veridica a realitatii cu obiectivitate, fara implicare afectiva a scriitorului in redarea intamplarilor sau conturarea personajelor. Ilustreaza intamplari si personaje tipice, reale, creand astfel tipologii de caractere: arivistul, demagogul, avarul, intelectualul etc, intr-un stil impersonal, rece, obiectiv.
Ex.: Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu.

Romantismul: e miscarea artistica ce introduce noi categorii estetice (uratul, grotescul, macabrul, fantasticul) si noi specii literare (drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica). Trasaturi: exprimarea exagerata a unor idei sau sentimente puternice, personaje exceptionale puse sa actioneze in imprejurari exceptionale, cultivarea specificului national prin inspirarea din istorie, folclor, frumusetile naturii. Modalitatea stilistica specifica este antiteza. Motive si teme romantice: luna, noaptea, izvorul, lacul, ruinele, fantomele, visul, codrul, cosmosul etc.
Ex.: Opera lui Mihai Eminescu (ultimul mare romantic european ); ,,Umbra lui Mircea la Cozia” de Grigore Alexandrescu.

Semanatorismul: e un curent literar ce-si programul publicat in revista ,,Semanatorul”, aparuta la Bucuresti intre anii 1901 -; 1910, condusa initial de Alexandru Vlahuta si George Cosbuc iar apoi de Nicolae Iorga. Ideile promovate in semanatorism exprima: paseismul (intoarcerea spre trecut), idilismul (infrumusetarea fortata) a satului romanesc, sentimentul dezradacinarii de sat, predilectia de scene violente, cu personaje dominate de instincte, asadar un interes exagerat pentru viata taranimii, pentru creatia populara, pentru trecutul glorios al neamului.
Ex.: volumul ,,Balade si idile” de George Cosbuc.

Simbolismul: e un curent literar artistic aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea si are meritul de a fi redat poeziei sensibilitatea, apeland la simbol aluzie sugestie. Trasaturile simbolismului: raportul dintre simbol si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat; poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti; principala modalitate de realizare a poeziei este corespondenta dintre cuvant si elementul din natura ale carui caracteristici sugereaza toate simturile omului (auz, vaz si miros); promoveaza, ca noutate prozodica, versul liber.
Ex.: ,,Plumb” de George Bacovia.

Sincronismul: e un principiu cultural, constituind punctul de plecare al curentului literar numit modernism, exprimand ideea sincronizarii literaturii romane cu literatura europeana sau, altfel spus, europenizarea literaturii romane.

Traditionalismul: e tendinta de supraevaluare a elementelor de traditie ale unui popor, de ilustrare in operele literare ale miturilor, motivelor, credintelor, elementelor de limbaj ale poporului. Traditionalismul nu este un element literar care s-a constituit si manifestat intr-o anumita perioada istorica, cu directii trasate de un initiator, ci este mai mult o ilustrare a spiritului conservator al unui autor.
Ex.: majoritatea scriitorilor romani manifesta elemente traditionale in operele lor.

Umanismul: e o miscare culturala, cunoscuta si sub numele de Renastere, care promoveaza dezvoltarea armonioasa a spiritului uman prin eliberarea lui de orice constrangeri, avand urmatoarele trasaturi: ratiunea sa domine fiinta umana, increderea in demnitatea si libertatea omului si preocuparea pentru o dezvoltare multilaterala, armonia dintre om si natura, precum si respectul si intoarcerea spre valorile spirituale ale antichitatii. Altfel spus, umanismul impune intreaga capacitate de simtire si gandire a omului ca principal element in progresul culturii universale.
Ex.: Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, iar ca personalitati ale Renasterii: Stefan cel Mare.