Tudor Arghezi (pseudonim luat de la numele vechi al raului Argses , Arghesis) , pe numele adevarat Ion N. Theodorescu , s-a “nascut in Bucuresti, la 21 mai 1880, cu origini parintesti din Gorj” . Vede lumina zilei in strada Tarani , nr 46, in casa parintilor sai : “Fiu legitim al domnului Nae Theodorescu, de ani treizeci si unu, comersant , si al doamnei Maria, de ani optsprezece “( certificat act de nastere nr 542 ) . Urmeaza scoala primara “Petrache Poenaru”, situata in apropierea Pietei Amzei . Numele primului dascal , parintele Nicolae Abramescu, revine ca o delicata amintire , ori de cate ori Tudor Arghezi il va convoca in scrierile sale. Urmeaza cursurile gimnaziului “Dimitrie Cantemir” si apoi pe cele ale liceului “Sf Sava” din Bucuresti . De la varsta de 11 ani , datorita situatiei vietii familiale, este nevoit sa se intretina singur, dand meditatii . Vacantele nu si le iroseste, ci isi gaseste diferite indeletniciri ce ii vor asigura si completa necesitatile existentei . Astfel , in vara anului 1896, intra in custode la o expozitie de pictura organizata de societatea “Ileana” , in holul hotelului “Union” . Aici cunoaste o serie de personalitati ale timpului, printre care us I.L. Caragiale. Isi face debutul literar in anul in acelas an. In primele zile de februarie ale anului 1990, intra la manastirea Cernica . Dupa un noviciat de sase luni este hirotonisit diacon, primind numele de Iosif. Mitropolitul Iosif Gheorghian il aduce la secretariatul Mitropiliei din Bucuresti si va fi mentorul tanarul diacon Iosif , in toata aceasta perioada . In anul 1905, pe 30 ianuarie se naste, la Bondy, langa Paris, Eliazar-Lotar, fiul nelegitim al lui Tudor Arghezi si al Constantei Zissu. Mama copilului, profesoara, este nevoita sa-si ascunda maternitatea . Il lasa in grija unei doici si revine in tara . Ingrijorat de soarta copilului, lasat pe “un brat strain”, Tudor Arghezi se hotareste sa plece la Paris, pentru a-ireglementa situatia . In acelas timp ,intentiona sa-si continue si studiile . Astfel, in luna decembrie, cu ingaduinta Mitropolitului Iosif Gheorghian, pleaca in strainatate; intai la Paris, si apoi in Elvetia . Calatoreste si in Italia, si traverseaza peninsula pana la Messina, dupa cutremurul din 1908 , care distrusese orasul . IN anul 1916, pe data de 5 noiembrie, se insoara cu Paraschiva Burda, pe care o cunoaste in anul 1910 , cand se intoarce in tara . 1925, se naste Mitzura Domnica, primul copil al lui Tudor Arghezi si al Paraschivei Arghezi .In anul 1926 cumpara un teren de 17.000 m² , in vecinatatea inchisorii Vacaresti, pe care incepe sa-l planteze si sa construiasca, timp de 15 ani , casa si atenansele, dupa posibilitatiile materiale . La 18 decembrie se naste Iosif Barutu .In 1927, la varsta de 47 ani, Tudor Arghezi publica primul sau volum de versuri , Cuvinte potrivite .Din acest volum, sunt foarte cunoscuti cei noua Psalmi , cantecele de slava pentru Dumnezeu, in care , evident , se evidentiaza apropierea de Dumnezeu . Ca exemplu, psalmul “Ruga mea e fara cuvinte”. Aici, Arghezi intelege ca viata lui Dumnezeu este vesnica, pe cand cea a omului este marginita , si pe langa aceasta vesnicie, nu inseamna nici macar un ceas. O metafora extraordinara, “Ochiul mie viu” , arata ca Arghezi gandeste limpede, si intelege tot ceea ce inseamna viata.De asemenea, intalnim si tema mortii, evidentiata in poezia “de-a v-ati-ascuns…”, unde Tudor Arghezi vorbeste frumos despre plecarea omului dintre cei vii , ca o lunga calatorie din care nu se mai intoarce. In anul 1929 apare volumul “Icoane de lemn”. In luna decembrie , a anului 1930, publica volumul “Poarta neagra”. In anul 1931 publica un nou volum de versuri, “Flori de mucegai”, insotit de un autoportret schitat in fata oglinzii, dupa incercarile mai putin izbutite ale pictorilor Iser si Pallady, desene care se afla in arhiva familiei . Tudor Arghezi este inzestrat cu un evident talent pentru desen si pictura. In volumul acesta, Tudor Arghezi doreste sa reflecteze estetica uratului , estetic evidentiat si in poezia “Tinca”, unde Arghezi arata uratenia sufletului .In anul 1933 , apare volumul “Tablete din Tara de Kuty”. Incepe traducerea comediilor lui Moliere .In 1934 publica poemul in proza “Ochii Maicii Domnului” (dragostea materna si devotamentul filial) si in colaborare cu prof. Popescu -;Rebus, editeaza volumul “Cuvinte potrivite…si incrucisate”. Primeste premiul national de poezie, impreuna cu George Bacovia . In 1935, ii apare o noua carte de versuri , a treia ,intitulata “Carticica de seara “.In anul 1936 apare volumul de proza “ Cimitirul Buna-Vestire .In 1939 pregateste un nou volum de versuri “ Hore” . Se imbolnaveste foarte grav . Cosultat de toate somitatile medicale, nu I se acorda nici o sansa, Este vindecat in mod miraculos, de doctorul Grigoras -;Argesc. In 1942 apare romanul “Lina” , sub intitulat poem.In anul 1943 colaboreaza la diverse reviste , si la rubrica “Bilete de papagal “ , publica zilnic , in ziarul “Informatia zilei “, cate o tableta . In ultimul articol, pe data de 30 septembrie, cunoscutul antifascist Baroane , ii atrage arestarea si internarea in lagarul de detinuti politici de la Targu Jiu . Aici VA scrie piesa Seringa. In 1944 este eliberat din lagar, iar in anul 1946 la 15 iunie, cu prilejul implinirii a 50 de ani de activitate literara, I se decerneaza Premiul national pentru literatura, si Meritul cultural . IN anul 1947 apar doua volume de versuri “Una suta una poeme (de fapt, o suta de poeme , poezia “Aci, la noi” fiind eliminata ) si Tara piticilor . Intre anii 1937-1947 Tudor Arghezi si-a injghebat o mica tipografie, compusa dintr-o masina placa n.12 , un boston, un tighel, o masina de taiat hartie si alte materiale necesare. In acesta mica tipografie, intentiona sa-si publice intreaga opera . Mesterul tipograf era chiar Tudor Arghezi , cu cei doi copii , ucenici. Aici s-a editat o singura carte , Drumul cu povesti . In 1948 aparitia articolului Poezia putrefactiei si putrefactiei si putrefactia poeziei determina eliminarea din viata literara a numelui si a creatiei lui Tudor Arghezi . Familia intreaga a trecut prin momente grele, dar forta morala a scriitorului nu a slabit nici o clipa, creand celor din jur echilibrul si linistea necesara . Singura cale de supravietuire literara si materiala sunt traducerile. Talmaceste in limba ruse :”Suflete moarte “ de Gogol, “Povestiri “de Saltilcov-Scedrin, “ Moloh de Cuprin si Fabule de Kralov. Din limba franceza traduce “In floarea vietii” de Anatole France . In anul 1954, dupa acesta lunga absenta , apare volumul de versuri pentru copii “Prisaca”, unde Arghezi adopta tema Ludica , “jucandu-se” ca un copil cu versurile . In 1955 publica volumul de versuri 1907 -; Peizaje si culegerea de publicistica literara intitulata Pagini din trecut . Cu prilejul implinirii varstei de 75 ani , este ales membru al Academiei . In 1956 apare Cantarea Omului, in 1957 volumul Stihuri pestrite, in 1958 , volumele Lume veche , lume noua publicisitica , si Cartea mea frumoasa , versuri pentru copii . In 1959, publica editia bibliofila Verusir , care cuprinde inrteaga lirica argheziana . In 1960, apare volumul Tablete de cronicar , culegere de articole . Academia si Uniunea Scriitorilor il sarbatoresc pe Tudor Arghezi , la implinirea varstei de 80 ani . In 1961, publica volumul de versuri Frunze , inaugurand sirul annual al plachetelor de poezie -; si volumul de publicistica Cu bastonul prin Bucuresti . In 1965 , cand implineste 85 ani , Arghezi este sarbatorit pe plan national. Prin Universitatea de la Viena, ii se decerneaza premiul Herder . Este ales membru al Academiei sarbe de Stiinte si Litere . La 29 iulie, 1966 , Paraschiva Arghezi , sotia poetului ,se stinge din viata . Este acceptata donatia prin care Tudor Arghezi isi exprima dorinta ca intregul “domeniu” al Martisorului , asa cum arata dupa aproape 59 ani de stradanie, sa fie transformat in muzeu. Casa memoriala “Tudor Arghezi-Martisor” isi va deschide portile in anul 1974. La 14 iulie 1967, la orele noua seara, Tudor Arghezi inchide ochii pentru totdeauna . Este inhumat in gradina casei din Martisor alaturi de “sotia, sora, si prietena de o viata “ . q6k8ki
Arghezi a avut o legatura stransa cu Dumnezeu , legatura consolidata si pe timpul cat a stat la manastire. Raportul spiritual dintre om si Divinitate definirea omului si a Divinitatii , precum si relatia dintre acestia sunt exprimate de Arghezi intr-o viziune complexa asupra legaturii sufletesti dintre om si Dumnezeu . In Psalmi, poetul are atitudini foarte variate privind atat omul, cat si Divinitatea. Dumnezeu este vazut ca un spirit justitiar, necrutator, care se manie pentru nelegiurile oamenilor , dar si darnic si milostiv . Dumnezeu nu poate fi cunoscut de catre om , acesta fiind facut anume limitat in simtire si inteligenta ca sa nu poata ajunge la El . De la credinta la tagada , de la resemnare la cutezanta, Arghezi strabate o cale lunga a indoielii, a cautarii lui Dumnezeu.
Cu totii recunoastem originalitatea argheziana pe care a avut-o ARGHESIS . Exprimarile metaforice si metaforele sunt inedite : “crampeie mici de gingasie”, “esti visul meu din toate cel frumos” , “pari cand a fi, pari cand nu “, “prin adanc intre veci si ceata “ si multe altele.
Daca exista ceva mai presus decat viata, pentru Arghezi a fost opera sa.