g1s10sr
Apare la Bucuresti, saptamanal (15 noiembrie 1924 - 7 martie 1925, 16 numere).
Format: 22 x 34 cm.
Director: Scarlat Callimachi*
Redactor: Stefan Roii*.
Colaboratori: Marcel Iancu*, Victor Brauner*, Milita Petrascu*, Mattis Teutsch*, I. Vinea*, Ilarie Voronca*, F. Aderca*, Stefan Roii*, Urmuz*, Dida Solomon, F. Brunea*, Paul Eluard.
Revista se ridica impotriva amatorismului, propovaduind lupta deschisa impotriva tradi¬tionalismului, dupa o formula gramaticala specifica:
„Cuvantul in literatura, ca si culoarea sau linia in pictura, are un rost abstract, mai presus de intelesul gramatical sau logic. Exista o chimie a cuvintelor cu interesante rezultate ale actiunilor dintre ele. Verbul, intrebuintat pur, asemeni materialelor din constructiile plastice, capata o semnificatie neinregistrata de dictionar. De altfel, e in adevar penibila necesitatea de a da fiecarui cuvant un inteles imediat. Cuvantul traieste indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plumbul rezida deplin inaintea formelor imbracate in comert. Anecdota cuvintelor sau a realizarilor plastice e comercializarea lor. Si intru aceasta comercializare sfarsesc toti mestesugarii neinzestrati ai cuvantului. Artistul adevarat creeaza direct fara simbol, in pamant, lemn sau verb, organisme vii, masini spintecand drumuri, strigate tresarind violent ca in furtuna acoperisuri. Cuvintele obtin astfel propriul lor sens, boxand sau imbratisandu-se intre ele. Linia nu mai are rostul fotografic de a imprumuta spectatorului o reprezentare cu corespondente in afara. Fraza nu mai e o fictiune amintind discursul electoral sau declaratia de dragoste sub luna a placintarului devenit brusc poet. Opera de arta nu mai are nimic supranatural, ca fantomele sau fonograful. Cuvantul liber, fulgerator, aluneca singur ca un stilet in meninginea cititorului. Ochiul nu clipoceste bleg. Verbul zgarie-cer. a...i

Din cercetarile ultimilor ani, logica pensionatelor fete si a academiilor a iesit zdrentuita.
Si aceasta, intru folosul netagaduit al artei. Banalitatea si repetarea spre care con vergea a fost inlaturata de ineditul eforturilor actuale.
Etimologia, sintaxa, gramatica au avut si mai mult de incercat. Pentru ca o fraza perfect gramaticala e o fraza logica.
Creatorul nou a sfaramat deci si regulele cunoscute ale gramaticii. Imaginea noua a cerut si o constructie noua. Si cat de admirabile imagini rezulta uneori din o greseala gramaticala. Poetii au cunoscut intotdeauna (desigur, in mai mica masura decat azi) bgatia de expresie pe care o aduce o asemenea eroare. De aici a rezultat pe vremuri licenta poetica. Pentru sensibilitatea de acum, licenta, cum era conceputa inainte, ar fi o idiotie. Nu licenta, ci libera insusire a cuvintelor. Verbele descojite de simbol capata adevarata vitalitate. a...i Ciudatenia si ilogismul sau antigramaticalul unui idiotism tradus din o limba in alta inseamna, cu drept, o improspatare de expresie. Exemple s-ar putea da nenumarate. Cert e ca sfidarea si daramarea logicei si gramaticei inseamna inavutirea sensibilitatci, a artei in genere. Din eforturile si sfaramaturile acestea vor naste glasul si gestul sensibilitatei viitoare. Strigatul lui Heliade Radulescu „Scrieti, baieti" trebuie reeditat deci, sapand insa in el semnificatia vremii : „Faceti greseli de gramatica".
Ilarie Voronca* (P., ani, nr. 6-7, 1924)
Principiile estetice avangardiste, avand ca primat sinteza, sunt enuntate cu claritate intr-un alt articol-program:
GLASURI
„intotdeauna transformarile etice au fost paralele transformarilor sociale si mai cu osebire celor tehnico-stiintifice. E atat de stransa legatura dintre aceste manifestari deosebite, incat ne-am putea inchipui un viitor savant ghicind intreaga sensibilitatea sau cultura unei epoci intr-un surub de automobil gasit in vreo sapatura, precum contemporani cercetatori au realcatuit cu un singur os animale antediluviene.
Desigur, presupunerea noastra va face pe multi sa zambeasca. Si totusi, legatura aceasta e indisolubila. Toate experientele stiintifice de laborator isi au rasunet in realizarile de arta. Nu voim prin aceasta sa spunem ca exista o constienta rasturnare a formelor pe urma descoperirilor tehnice,a...i
Gustul, ochiul, urechea spectatorului trebuiesc neincetat violate. Opera de arta traieste numai prin ignorarea tuturor rcgulelor cunoscute. Tabloul, poezia, unice, vor domina personalitatea imbecil impersonala a spectatorului. Opera de arta nu poate fi o usa deschisa, prin care ghetele murdare ale publicului sa tropaie insolent. Uimirea spectatorului va provoca timiditatea sau indrazneala lui: de aici, cumplitul efort cerebral va aduce pura, abstracta intelegere de arta. Spectatorul deci trebuie siluit. Cu chipul acesta, arta e salvata de platitudinea necurmat amenintatoare. Fiecare cuvant va izbucni dinamita, fiecare linie va tresari fecund. a...i
In manifestarile actuale de arta, vom gasi, asadar, o trasatura comuna tuturor manifestarilor de azi.
Si aceasta e : sinteza. a...i
E asemenea ignorarii unui continent inaltandu-se persistent. Desigur, despre arta noua s-a scris si s-a vorbit mult. Si inca foarte mult rau. Cu atat mai bine, Ribemont-Dessaignes spunea pe drept ca o lovitura de ciomag e mai eficace decat o alintare untdelemnoasa. Razboiul pornit impotriva literaturii si artei de azi (reprezentata la noi prin Contimporanul*, 75 H.P. *siP.) dovedeste insasi taria si temeinicul acestei arte.
Cuvantul adevarat nu 1-a rostit inca nimeni : cubism, futurism, constructivism s-au revarsat in acelasi darz cerc : SINTEZA. Toate straduintele omului de azi si de totdeauna, toate realizarile din orice fagas, matematica, astronomie, medicina, chimie, inginerie, toate s-au cumulat fecund in arta aceasta al carei nume il vom striga in plin : SINTETISM."