DATE BIOGRAFICE k2m10mb

La 18 ianuarie 1848 se naste la Siria, langa Arad, Ion Slavici, al doilea din cei cinci copii ai familiei Sava Slavici, (descendent al Stanisestilor, veniti in Banat in jurul anului 1740 din Oltenia ) si Elena Borlea, descendenta din Borlesti, jud. Neamt, veniti in Banat din timpul lui Grigore Ghica Voda. Are o copilarie fericita, sub ocrotirea si dragostea tuturor ,urmand povetele bunicului sau si ale dascalului sau din sat Dimitrie Vostinari. In timpul sau, la scoala elementara « greco- ortodoxa » se facea trecerea de la Ceaslov la Abecedar, de la pana de gasca la penita.
Urmeaza apoi gimnaziul la Arad. Neluand admiterea la scoala catolica, repeta clasa a IV-a elementara. Invata la o scoala maghiara alturi de alti 100 de baieti . La sfarsitul anului I nu promoveaza , ca cei mai multi romani . Tatal sau cere reexaminarea si, intr-adevar, se dovedeste ca tanarul avea cunostinte temeinice, fiind promovat. Reusita ii aduce insa acuza nedreapta ca « se bucura de sprijinul celor ce-i prigonesc pe romani ».
In clasa a VI-a elementara pleaca la Timisoara ca sa invete limba germana. Ramane aici doi ani , cutreierand tot Banatul si simtindu-se strain, in conceptia celor din jur. Familia saraceste si este nevoit sa de lectii particulare ca sa se intretina . Urmeaza clasa a VIII-a la Liceul Maghiar din Arad si, in august 1868 isi da bacalaureatul, pe care il trece, la Satu Mare.In octombrie se inscrie la Facultatea de Drept si Stiinte a Universitatii din Budapesta ale carei cursuri nu le urmeaza cu prea multa placere. Intra in miscarea colegilor romani pentru infiintarea societatii « Petru Maior » dar se imbolnaveste, se interneaza si dupa externare, pleaca acasa.
Intors in tara, se angajeaza la notarul din Cumlaus, sat invecinat cu Siria. Nemaiputand fii considerat prezent la Budapesta, colegii ii trimit indicele la Universitatea dinViena. Slavici este apoi convocat sa faca serviciul militar in regimentul 33 care avea o companie la Viena.
In toamna anului 1869 pleaca spre capitala Austriei urmand concomitent scoala de ofiteri si cursurile facultatii.Aici il cunoaste pe Eminescu (sosit in aceeasi toamna) care este remarcat mai ales prin apetitul sau pentru discutii filosofice. Acesta ii va ramane toata viata un bun « prieten si sfatuitor » .Urmeaza cursul de drept roman al lui Ihering, de economie politica al lui lorenz Stein, de economie al lui Schaffle si, indemnat de Eminescu, cursul de anatomie al lui Hirtl si de fiziologie al lui Brucke. Ia examenele de ofiter de rezerva si pe cele de la facultate , aplicand pricipiile tatalui de a face « cu toata inima ceea ce sunt nevoit a face ». Inraurirea lui Eminescu se va face simtita asupra lecturilor sale .
In 1870 cele doua societati studentesti : « Societatea literara » si « Romania » se unesc si formeaza « Romania juna », in care eminescu este secretar si Slavici , presedinte. Idealul lor era unitatea tuturor romanilor. In martie 1871 Slavici debuteaza in paginile revistei junimiste “Convorbiri Literare” cu comedia FATA DE BIRAU ,citita in manuscris de Eminescu, care, dupa ce ii face primele “retusuri”, o trimite revistei cu caracterizarea: “ in genere e scrisa cu prea expres colorit local , dar are scene de o gingasie simpla si intr-adevar, rustica”.
Neavand cu ce se intretine, pleaca acasa.Incepe sa scrie la indemnul lui Eminescu. Tot el intervine la « Junimea » si Slavici primeste lunar 10-12 galbeni.De asemenea, face practica de avocatura in cancelaria lui Mircea B. Stanescu unde lupta pentru folosirea limbii romane in sustinerea proceselor si in admnistratie.Tot in 1872 , in « Convorbiri Literare », apare prima poveste a lui Slavici : ZANA ZORILOR , insotita de o scrisoare a autorului in care isi expune conceptia asupra culegerii si prelucrarii folclorului. Urmeaza ILEANA CEA SIREATA (septembrie)si FLORITA DIN CODRU (decembrie).
In 1873, la interval de doua saptamani, ii mor ambii parinti ( intai mama si apoi tatal ). O scrisoare adresata lui Iacob Negruzzi pune in evidenta disperarea sa materiala in martie : « Mi se ruineaza trupul iar mainile mi se tulbura. Numai speranta mai tine sufletul in mine. Oamenii sunt rai, vremurile sunt grele. Cine are bani n-are suflet ;iar cine are suflet nu are bani. »
In acelasi an , Slavici devine redactor al revistei umoristice “Gura satului” unde semneaza ca Ioan al Lenei Savului.Infiinteaza la Arad o societate culturala romana, dupa modelul “Junimii” , organizand prelegeri, pe care le sustine in cea mai mare parte.De asemenea, calatoreste mult in imprejurimi ca sa cunoasca oamenii .De aici alege material pentru nuvela POPA TANDA , publicata doi ani mai tarziu in revista junimista. In decembrie pleaca la Viena sa-si trateze o boala, internandu-se pentru o iarna si o primavara la Spitalul Obstesc Regal Imperial. In spital scrie « Popa Tanda » si intretine o bogata corespondenta cu I. Negruzzi.
Dupa un an, intors in tara dar inca bolnav, frecventeaza impreuna cu Eminescu cercurile literare ale Veronicai Micle si Matildei Cugler. Eminescu ii face cunostinta cu Ion Creanga, cu Maiorescu si cu ceilalti junimisti veniti de la Bucuresti. Aici citeste pentru prima oara « Popa Tanda » si incepe sa scrie comedia TOANE SAU VORBA DE CLACA .
In acest an se si insoara cu o unguroaica, Ecaterina Szoke, inrudita prin alianta cu o familie din Siria, lucru ce produce o oarecare instrainare a lui Maiorescu , ministrul Cultelor si Instructiunii in acea perioada care ii gaseste totusi un post de profesor de filosofie la liceul « Matei Basarab », unde va preda si ore de romana , logica si psihologie. Slavici incepe si colaborarea cu ziarul « Timpul » unde isi asuma responsabilitatea pentru partea literara si partea de politica externa. In 1876 pierde postul de profesor dar, in 1877, cand Maiorescu paraseste conducerea ziarului « Timpul », redactia ramane in seama lui Slavici si Gr. H.Grandea, ultimul insa neglijandu-si datoria.
In 1878 , la Iasi are loc a XV-a aniversare a “Junimii” iar Slavici citeste nuvela GURA SATULUI iar Caragiale citeste piesa “O noapte furtunoasa”.

In 1880 apare in “Convorbiri Literare” nuvela BUDULEA TAICHII. George Calinescu avea sa afirme mai tarziu: “Aci se trateaza misterul psihologic al unor fiinte cu infatisare neinsemnata in copilarie si un caz de ambitie in clasa de jos. (…) Slavici putea sa faca din aceasta nuvela un mare roman balzacian.”
In decembrie 1881 apare volumul NOVELE DIN POPOR. Volumul marcheaza o piatra de hotar in evolutia prozei romanesti, indeosebi a nuvelisticii si cuprinde, pe langa nuvelele tiparite in periodice si inedita MOARA CU NOROC.
Efect al climatului familial si local in care s-a format, Ioan Slavici vadeste in opera sa o atitudine aparte, in care estetica operei e amenintata de un pronuntat caracter etic. El este convins ca « omul stapan pe sine, moral » va reusi intotdeauna « sa respinga primele semne viclene ale tentatiei ». Aceasta lupta cu tentatiile devastatoare in plan moral este surprinsa in nuvela « Moara cu Noroc ». Una dintre marile ispite este inavutirea iar tema inavutirii este perfect redata in acesta opera prin cei doi exponenti : Lica Samadaul si Ghita. Relatia lor reflecta caderea in patima banilor , ducand la autodistrugere , caci lupta lui Ghita cu Lica se transforma intr-o lupta cu sine insusi, un conflict interior cu repercusiuni tragice asupra familiei sale.
Nuvela , desi psihologica , are un puternic caracter social, o constructie solida, personaje complexe si un subiect de roman.
Dupa succesul cu « Novele din popor », Slavici isi reia activitatea. De ziua Unirii, pe 24 ianuarie 1882 se constituie la Bucuresti Societatea culturala “Carpatii” . El si Eminescu sunt alesi « membri activi »dupa care Slavici este ales membru corespondent al Academiei Romane.In septembrie este numit profesor de romana si filosofie la azilul « Elena Doamna ». Ii are colegi pe Carol Davila, Anghel Saligny, C.Istrati, Petre Dulfu, Sava Hentia si viitoarea lui sotie, Eleonora Tanasescu.
Din acest moment se succed evenimente ce il indurereaza profund : imbolnavirea lui Eminescu (intreprinde numeroase actiuni pentru a-l ajuta) si incetarea aparitiei ziarului « Timpul ».
Pe 26 aprilie 1884 , sub conducerea lui Slavici, apare la Sibiu cotidianul « Tribuna » care isi va desfasura activitatea sub deviza : « Soarele pentru toti romanii la Bucuresti rasare » iar in domeniul artei va propaga « realismul poporal ». Publicatia a fost invinuita ca se sprijina pe guvernul romanesc al lui Sturdza si pe cel ungar al lui Banffy. Adevarul este ca nu facea o politica nationalista ci una de compromis. Ea cauta un mod de a convietui cu ungurii, o « dezvoltare nationala romaneasca in tarile supuse coroanei Sf. Stefan ». Chiar pentru aceste idei , Slavici este arestat in 1889.
In nr.1 al « Bibliotecii poporale a Tribunei » Slavici publica ampla nuvela PADUREANCA.
In 1885 lui Slavici i se intenteaza un proces de presa , fiind acuzat de « crima de agitatie impotriva statului ». Curtea cu juri pronunta insa verdict de achitare, motiv pentru care, Curtea cu juri din Sibiu va fi desfiintata , circumscriptiile ei judecatoresti fiind transferate « Tribunalului regesc » din Cluj. Curtea cu juri din Cluj judeca al doilea si al treilea proces intentat « Tribunei ». Slavici, ca director al cotidianului este amendat cu 100 de forinti iar « directorul responsabil » al cotidianului este osandit la un an de temnita .
Ioan Slavici divorteaza de prima sotie, Ecaterina.
In martie 1886 , Sibiu se oficiaza casatoria lui Slavici cu profesoara Eleonora Tanasescu, originara din Ramnicu -;Valcea.Pe 11 noiembrie se naste la Sibiu Titu -;Liviu, primul copil al lui Slavici, botezat de Titu Maiorescu. Mai are cu Eleonora 5 copii :Lavinia (n. 1889), Marcel-Ioan (n. 1891), Fulvia (n.1892, casatorita cu criticul Scarlat Struteanu), Elena(n.1894) si Livia -;Ioana (n.1897). Descendenta sa in linie dreapta este ramuroasa, trecand peste granitele tarii.
Tot in 1886 apare la Sibiu, in « Tribuna » povestea PACALA IN SATUL LUI. si drama GASPAR GRATIANI
Un an mai tarziu, are loc la Sibiu, Conferinta
Electorala a alegatorilor romani din Transilvania si Ungaria care hotaraste si elaborarea unui Memorandum. Slavici este ales in Comitetul central al Partidului National Roman, in functia de secretar, presedinte fiind G. Barit. Aceasta este cea mai inalta functie obtinuta de Slavici in intreaga sa activitate politica.
In 1888 Curtea cu juri de la Cluj judeca al cincilea proces intentat « Tribunei » si il condamna pe Slavici la un an temnita de stat si 100 de florini amenda iar acesta este nevoit sa plece la Vatz, in Austo-Ungaria unde isi face anul de detentie. In cotidian ii sunt insa publicate SCRISORI ADRESATE UNUI OM TANAR , scriere pedagogica si memorialistica si FAPTA OMENEASCA.
In 1889 in iunie, se stinge din viata Mihai Eminescu. Indoliata, « Tribuna » consemneaza : « Cea mai glorioasa intrupare a geniului romanesc si-a sfarsit viata de mizerii in modul cel mai trist. Cu el s-a stins cea mai mareata figura a literaturii romanesti ».
In decembrie moare si Ion Creanga iar « Tribuna » inceteaza sa mai apara la scurt timp.
Doi ani mai tarziu, ca raspuns la actiunile de deznationalizare intreprinse de oficialitatile austro-ungare in Transilvania, ia fiinta, la Bucuresti, Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor, care va avea sectii in toate orasele mari ale tarii precum si in strainatate : Paris, Berlin, Anvers. Slavici are o contributie deosebita la constituirea acestei Ligi.
La 1 ianuarie 1894 , sub conducerea lui Ioan Slavici, I.L. Caragiale si Cosbuc , apare la Bucuresti revista ilustrata « Vatra ». In primele 24 de numere, Slavici publica integral romanul MARA.

MARA
(caracterizarea personajului principal)

Aparut initial in 1894 in 24 de numere ale revistei « Vatra » si abia in 1906 in volum, romanul « Mara » isi are actiunea plasata in lumea targurilor transilvanene Lipova si Radna, legate intre ele prin podul arendat de Mara, femeie energica si intreprinzatoare , personaj complex in literatura noastra.
La inceputul romanului, personajul pricipal si pozitiv al operei este portretizat fizic direct de catre autor. Figura Marei , « muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare , de ploi si de vant », e coplesitoare si unica, ilustrand parca parerea scriitorului potrivit careia, in centrul unui roman trebuie sa stea « un caracter dominant », « un om energic, constant si tare ».
Mara este de asemenea caracterizata si in mod indirect, prin faptele, vorbele, atitudinile, framantarile sale sufletesti cat si prin descrierile altor personaje.
Ramasa vaduva, cu doi copii mici, neavand mai nimic de pe urma raposatului, Mara se afla aruncata parca, fara nici un sprijin, in valurile existentei, simtind intreaga responsbilitate, in primul rand fata de viata copiilor ei. Nu exista nici o urma de indoiala ca dragostea Marei fata de copii sta la baza tuturor actelor ei. Se recunoaste in fiecare din gesturile lor si lupta sa le creeze un viitor asa cum nu l-a avut ea, dar cum si l-a dorit toata viata. Persida si Trica sunt, pentru ea, « cei mai frumosi » si « cei mai destepti » din cati copii se afla pe lumea asta.
Fire energica , voluntara si ambitioasa, vaduva doresta ca copii sa creasca dupa asemanarea sa, simtind ca intr-o lume in care trebuie sa te zbati si sa invingi, nu poti sa fii decat viclean si ambitios. O nelinisteste de aceea, faptul ca Persida, la manastire devine o fire tacuta, asezata , ascultatoare si blanda.
Increderea Marei in copii ei , inca de cand erau mici, este pe de-a-ntregul sincera si profunda . Cand Persida se indragosteste de Natl, mama nu cauta sa-si impuna vointa si, cu toate ca nu este deloc de acord , lasa totul pe seama Persidei, in care are toata increderea,
Desi nu se poate elibera de multe prejudecati, Mara, da totdeauna dovada , fata de familia Hubarilor, de mai multa intelegere in materie religioasa. Cand nepotul este botezat in legea catolica, rosteste : « E frumos, grai dansa, intorcandu-se spre Persida. E frumos si la dansii botezul ! Oameni suntem cu totii ! ».
In fond, Mara dovedeste o mare putere de adaptare in orice situatie. Murindu-i sotul, in loc sa se lamenteze, sa ceara sprijinul altora, se apuca, cu o nemaipomenita darzenie, de treaba si, reuseste sa faca ceea ce raposatul n-ar fi izbutit niciodata.
Cand Persida fuge cu Natl, Mara gaseste ca fata a procedat ca orice femeie adevarata, care asculta de « glasul iubirii ». Cand e vorba ca nepotul sa capete o alta religie, gaseste ca si acest lucru este « omenesc ». Ambitia lui Trica de a merge in verbonc pentru a nu se sti « dator lui Bocioaca » o indurereaza, dar apoi gaseste ca « tot n-avea nimeni fecior ca dansa ». Redus numai la puterea intr-adevar uimitoare de a se adapta, personajul isi pierde insa consistenta umana.
Se citeaza adesea scena in care Mara isi lasa fata in durerile facerii si merge acasa pentru ca lasase usile deschise si tainita din perete neacoperita, momentul in care il sfatuieste pe Trica sa profite de slabiciunea nevestei lui Bocioaca, sau acela in care ezita sa-si inzestreze fiica, la botez. Chiar satenii o numesc « procleta muiere » dezaprobandu-i actiunile. Dar Mara, in ansamblu, este un personaj pozitiv in intentia scriitorului si ea nici nu se poate aprecia altfel, in contextul social si moral in care exista.
Este o femeie harnica, muncind din zorii zilei pana-n noapte. Nu se sperie niciodata, nu se lamenteaza, si cu cat problemele sunt mai mari, cu atat eroina dovedeste o uimitoare rezistenta si o nesecata vlaga.
Nu de putine ori Mara a fost alaturata avarilor din literatura noastra. Nu e vorba numai de o exagerare , ci si de o denaturare a personajului . In realitate, Mara nu e decat decat extrem de chibzuita. Spiritul sau prevazator nu e deci, in fond , decat o reactie de aparare la un mod de viata, la un un mecanism social de care daca n-ar fi tinut seama, s-ar fi pierdut. Acest spirit de prevedere, de chibzuinta , o impinge uneori la actiuni reprobabile. Ceea ce este oarecum firesc, pentru ca, un echilibru desavarsit in conditiile date este imposibil.
Asa cum este , Mara este desavarsita ca personaj, tocmai prin complexitatea ei umana, cu alte cuvinte, tocmai prin realismul ei. Ceea ce constata si G. Calinescu : « proportia aceea de zgarcenie si afectiune materna, de hotarare barbateasca si de sentiment al slabiciunii femeiesti e facuta cu o arta desavarsita ».

Dupa « Mara », Ioan Slavici publica in 1896 al doilea volum de opere: NOVELE, in care include si nuvela COMOARA, in 1900 ii apare ampla nuvela VATRA PARASITA, in 1902 romanul DIN BATRANI pentru care primeste si premiul « Ion Heliade Radulescu » din partea Academiei Romane si in 1906 se tipareste MANEA ,partea a doua a acestei naratiuni istorice si romanul CORBEI.
In 1908 apar in volum cele mai reusite povesti ale prozatorului : ZANA ZORILOR FLORITA DIN CODRU, ILEANA CEA SIREATA, DOI FETI CU STEA IN FRUNTE, PACALA IN SATUL LUI, PETREA-PROSTUL, LIMIR-IMPARAT.
Un an mai tarziu, cu prilejul comemorarii a 20 de ani de la moartea lui Eminescu, Slavici publica in « Convorbiri Literare », « Ramuri », « Samanatorul », « Tribuna din Arad » si in volumul « Omagiu lui Eminescu » unele dintre cele mai valoroase pagini de memorialistica dedicata poetului nostru national.
In 1910 apare volumul ROMANII DIN ARDEAL si trei scrieri pedagogice: EDUCATIUNEA NATIONALA, EDUCATIUNEA FIZICA, EDUCATIUNEA MORALA. De asemeni, activitatea sa publicistica se intensifica, insa in sprijinul unei politici pro-germane si nu numai. Slavici nu are o simpla conceptie politica, acceptand numai ca vis unirea tuturor romanilor, ci chiar dorinta indarjita ca romanii sa nu se uneasca. Ani de zile va sustine , impotriva tuturor, ca romanii isi pot asigura «libertatea de dezvoltare si-n actualul stat ungar ». In prejma razboiului din 1916, Slavici combatu actiunea de eliberare a Ardealului, si asta ar fi putin, dar dupa ce unitatea se infaptui, el intari ca rau se facuse ceea ce se facuse. Octavian Goga il declara mort ca om, pironindu-l in versuri crude : ( Unui scriitor vandut)

Nu-i simti in noaptea ta de jale,
Cum vin convoi intunecat
Eroii scrisurilor tale,
Si ti s-apropie de pat ?
Vin popi batrani cu barba sura,
Tarani cu chip insangerat,
Vin sa te blesteme din gura,
Vin sa te-ntrebe de pacat .

Si spune-mi, nu te-ncearca, oare,
Un vis cumplit, un vis urat ;
Ca mana lor razbunatoare
Te-a strange intr-o zi de gat?

Scriitorul isi continua insa activitatea : in 1920 apare romanul DIN DOUA LUMI,apoi volumul memorialistic INCHISORILE MELE apoi romanul CEL DIN URMA ARMAS.
In 1924 apare AMINTIRI , in care ii evoca pe marii sai contemporani si prieteni : Eminescu, Creanga, Caragiale, Cosbuc, Maiorescu. Ultimul sau roman, DIN PACAT IN PACAT apare in noiembrie al aceluiasi an.
Marele autor isi petrece ultimele luni din viata alaturi de fiica sa, Lavinia in casa acesteia, de la Crucea de Jos (Panciu). Se stinge din viata pe 17 august 1925 la orele 18 :30. La funeraliile sale, alaturi de familia sa participa si Liviu Rebreanu, Gala Galaction si Mihail Sorbul. Cuvantul din urma il rosteste Gala Galaction : « Invelim pe unul dintre principii Cuvantului Romanesc cu faldurii adanci ai gliei strabune… Il vedem deasupra noastra, mare in literatura, fruntas al condeiului, premergator si explorator al frumusetilor graiului si al sufletului poporului nostru… il vedem deasupra noastra -; printre nouri si printre culmi, care se numesc Eminescu, Alecsandri, Maiorescu, Cosbuc, Caragiale… varf de stanca, in diademul Carpatilor nostri sufletesti. »

OPERA LITERARA

POVESTI : * Povesti vol I : Zana zorilor, Florita din codru, Ileana cea sireata, Doi feti cu stea in frunte, Pacala in satul lui etc
* Povesti vol II : Spaima zmeilor

NUVELE : * Novele din popor : Popa Tanda, Gura satului , O viata pierduta, La crucea din sat , Scormon, Budulea Taichii,
Moara cu noroc
· Padureanca
· Comoara
· Norocul
· Vatra parasita

ROMANE : * Mara
· Din batrani
· Corbei
· Din doua lumi
· Cel din urma Armas
· Din pacat in pacat

TEATRU : * Fata de birau
· Bogdan Voda
· Gaspar Gratiani
· Toane sau Vorbe de claca
· Polipul unchiului

MEMORIALISTICA : * Fapta omeneasca
· Inchisorile mele
· Amintiri

ALTE SCRIERI :

A. Istorice : Istoria universala (antichitatea si evul mediu), Bucuresti 1891
Romanii din regatul ungar si politica maghiara, Bucuresti 1892
Ardealul - Studiu Istoric , Bucuresti 1893
Zbuciumari politice la romanii din Ungaria, Bucuresti 1911
Romanii de peste Carpati, Bucuresti 1911
Politica nationala romana -; culegere de articole 1871-1881, Bucuresti 1915

B. Didactice : Carte de citire -; manual, Bucuresti 1890
Scolile noastre satesti, Bucuresti, 1890
Curs practic si gradat de gramatica romana pentru cursul secundar, Bucuresti 1900
Asezarea vorbelor in romaneste, din analele Academiei Romane, 1905
Educatiunea fizica
Educatiunea rationala
Educatiunea morala, Bucuresti , 1909
Gramatica limbii romane, Etimologia, Bucuresti, 1914.

APRECIERI CRITICE

“Slavici n-a uitat niciodata ca debutul sau literar a fost un act al vointei lui Eminescu, expresia unei intuitii straine de el insusi. Eminescu vedea in Slavici altceva -; si mai mult -; decat era ele insusi in stare sa vada. Cum se spune, i-a « fortat mana » ; nu pentru a-l abate de la rostul sau, ci pentru a-l reda acestui rost”
( Lucian Raicu )

“Lumea satelor, la noi a gasit in Slavici unul dintre cei dintai cronicari fideli si realisti”
( Al. Philippide )

“Ion Slavici introduce oralitatea populara in scrierile sale inaintea lui Creanga. (…) Pentru desavarsita stapanire a acestei unelte stilistice, ii lipseste insa lui Slavici jovialitatea si verva lui Creanga.”
( Tudor Vianu )

« Ceea ce pare nou si fara asemanare in epoca inceputurilor lui este analiza psihologica pe care Slavici o practica intr-un limbaj abstract.(…) povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor morale. »
( Tudor Vianu )

« Samadaul Lica este un hot si un ucigas, acoperit de persoane tari, interesate sa aiba un om cu experienta. Carciumarul Ghita se asaza in drumul pocarilor, unde se castiga bani multi si se pune la mijloc, intre ordinea juridica a satului si legislatia mutuala a hotilor. Drama lui complexa este analizata magistral. »
( George Calinescu )

« E inainte de toate un autor pe deplin sanatos in conceptie ; problemele psihologice pe care le pune sunt desemnate cu toata finetea unui cunoscator al naturii omenesti ; fiecare din chipurile cari traiesc in novelele sale e nu numai copiat de pe ulitele impodobite cu arbori ale satului, nu seamana in exterior cu taranul roman, in port si in vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului, gandesc si simt ca el. »

( Mihai Eminescu )

« Ceea ce loveste pe oricine reciteste astazi pe Slavici este, in primul rand , o lipsa de preocupare a scrisului frumos.(…) Ii lipsesc cadenta frazei, armonia perioadelor, rotunjimea vorbelor ; n-are nici imagini, nici culori ; nu stie sa descrie un peisaj, lipsit de orice pitoresc in zugravirea fizica a personajelor.(…) Si care a fost cauza pentru care astazi, el este considerat, dupa Costache Negruzzi, drept unul din fondatorii nuvelei romanesti ?
In primul rand, puritatea vocabularului, Slavici, cu toate stangaciile lui si cu stilul lui neindemanatec, are o curata si aspra limba romaneasca »
( Al.Philippide )

« …Mara lui Slavici reprezinta un moment cu deosebire impotant in istoria romanului romanesc. Nimeni nu mai crease o opera epica asa de consistenta, asa de solid construita. De altminteri, nuvelele (unele, ca Moara cu noroc, adevarate mici romane) anuntasera cu mai bine de doua decenii in urma evolutia prozatorului spre specia epica cea mai moderna si mai cuprinzatoare »
( Al. Sandulescu )

« Mara este cea mai izbutita opera a lui Ioan Slavici si unul dintre cele mai bune romane romanesti »
( Al. Piru )

IN LOC DE INCHEIERE

Cunoscator profund al vietii si al sufletului omenesc, Ioan Slavici se distinge printr-o opera remarcabila, lasand veritabile modele in majoritatea genurilor si speciilor literare : povestire, schita, nuvela, roman, memorialistica, didactice,etc.
O analiza asupra prozei romanesti de la inceputuri pana astazi nu numai ca nu poate face abstractie de scrierile lui Ioan Slavici, dar este strans legata de doua din momentele fundamentale ale operei sale literare : 1881 -; anul aparitiei volumului « Novele din popor » si 1894 -; anul cand in paginile revistei « Vatra » se tiparea « Mara », considerat cel mai izbutit roman al nostru pana la aparitia lui « Ion » al lui Liviu Rebreanu.
Incontestabil, contributia prozatorului la dezvoltarea genului epic romanesc este una de prim rang .

OPINII PERSONALE

Ioan Slavici reprezinta pentru tinerele generatii ale secolului nostru, unul dintre cei mai iubiti scriitori romani care, alturi de O.Goga, Liviu Rebreanu si altii au zugravit prin arta condeiului viata satului si profunzimea sufletului romanesc .
Fara scrierile lor, imaginea vietii si a satului romanesc din Ardeal nu ar fi completa.
Opera sa este cu atat mai valoroasa cu cat , desi a primit o educatie pretioasa in tara si strainatate, Slavici a avut dorinta si marinimia de se apleca asupra vietii si sufletului taranului roman, facand din Ana, Ghita, Lica Samadaul, Mara si Hutu personaje reprezentative ale acelor timpuri.
Creatiile sale ofera cititorului contemporan sansa de a intra in gandirea si psihologia omului acelor vremuri, facandu-l mai intelept. Analiza asociata si comparata a defectelor si calitatilor umane din operele lui Slavici, fascineaza tanarul cititor care, descopera un univers arhaic, plin de farmec si invataminte.

BIBLIOGRAFIE

- G. CALINESCU - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent -; Editia a II-a revazuta si adaugata -; Ed. Minerva, Bucuresti, 1988 ;
- FLOREA FIRAN, C. M . POPA- Slavici -; Rebreanu Antologie comentata- Editura Poesis Craiova 1994;
- IOAN SLAVICI -; Moara cu noroc- Institutul European Iasi 2000 ;
- IOAN SLAVICI- Mara -; Editura Albatros Bucuresti 1989.