Imnul este una dintre cele mai vechi forme de poezie din literarura universala,
prin care se preamareste divinitatea, un erou, patria sau chiar un eveniment.
Imnul este o specie literara inrudita cu oda dar principala deosebire
dintre ele consta in faptul ca imnul se canta. p3g9gs
In epoca moderna au aparut imnurile nationale, care sunt cantece
solemne prin care se exprima solidaritatea nationala a unui popor. Textul imnului
national al Romaniei este poezia “Un rasunet”, scrisa de Andrei
Muresanu, care, fiind creata in atmosfera revolutionara a anului 1848
si raspandita pe foi volante, cu titlul “Desteapta-te, romane!”,
a devenit in scurta vreme un adevarat imn popular, melodia imnului national
fiind scrisa de Anton Pann.
Vasile Alecsandri, cel mai mare poet roman din perioada pasoptista, a
scris, in spiritul epocii, un imn dedicat marelui domnitor roman
Stefan cel Mare. Poezia “Imn lui Stefan cel Mare”este o poezie scrisa
special pentru serbarea de la Putna, care a avut loc in 15 august 1871
la Manastirea Putna.
“Imn lui Stefan cel Mare” este o creatie in versuri, in
care Alecsandri preamareste personalitatea de seama a lui Stefan, in cuvinte
solemne, pe un ton grav si intr-un stil retoric. Poezia este alcatuita
din cinci strofe de cate opt versuri, si se deschide cu o adresare catre
gloriosul domnitor, adresare care constituie invocatia retorica: “La poalele
Carpatilor,/ Sub vechiul tau mormant,/ Dormi, erou al romanilor,/
O! Stefan,erou sfant!”. Astfel , prima strofa se refera la personalitatea
iesita din comun a lui Stefan, la aura sa legendara care sugereaza dainuirea
lui peste veacuri:”Ca sentinele falnice/ Carpatii te pazesc/ Si de sublima-ti
glorie/ Cu seculii soptesc.”
Celelalte patru strofe ale imnului il prezinta pe domnitor din trei perspective
temporale: prezent, trecut si viitor. In acest fel, Stefan apare in
trei ipostaze: ca luptator, ca om politic (diplomat), ca vizionar (deoarece
el se gandeste la viitorul tarii).
Mijloacele de realizare artistica sunt specifice acestei specii literare. Procedeul
literar folosit este cel al evocarii prin care Alecsandri proiecteaza imaginea
unui conducator Urias mai puternic decat moartea:”Cu drag privindu-ti
patria/ Si moartea cu dispret,/ Maret in sanul luptelor,/ Si-n pace
ai fost maret”. Pentru a venera si a respecta trecutul glorios al domnitorului,
poetul foloseste metafore cu caracter hiperbolic :”Prin negura tecutului,/
O! soare-nvingator/ Lumini cu raze splendide,/ Prezent si viitor.” Dupa
ce evoca astfel pe”soarele” Moldovei, Alecsandri foloseste procedeul
literar al antitezei. Aceasta are rolul de a reliefa simbolul pe care il
reprezinta Stefan pentru contemporanii poetului si de a-l incredinta pe
Stefan de implinirea celui mai sfant ideal al romanilor, unirea
:”In timpul vitejiilor,/ Cuprins de-un sacru dor,/ Visai unirea
Daciei/ Cu-o turma s-un pastor/ O! mare umbra-eroica/ Priveste visul tau:/ Uniti
suntem in cugete,/ Uniti in Dumnezeu.”
Ultima strofa reprezinta juramantul sacru pe care il rostesc contemporanii
la mormantul celebrului voievod: “In poalele Carpatilor,/
La vechiul tau mormant,/ Toti in genunchi, o! Stefane,/ Depunem
juramant:/ “Un gand s-avem in numele/ Romanului
popor,/ Aprinsi de-amorul gloriei/ Si-al patriei amor!”. Astfel, ei promit
ca-si vor iubi patria si o vor apara intodeauna chiar cu pretul vietii.
Prin toate acestea, “Imn lui Stefan cel Mare” se dovedeste a fi
un imn reprezentativ pentru poezia patriotica a lui Alecsandri si a literaturii
romane, realizat dupa toate cerintele genului:creatie lirica inchinata
unei mari personalitati, care contine o invocatie retorica si care are semnificatia
unei meditatii grave si solemne. Astfel, aceasta poezie se inscrie in
specia literara a imnului, alaturi de imnurile nationale si de cele religioase.
