e5c10ct
Poet, prozator si publicist, Bogdan Istru (numele adevarat Ion
Badarau) s-a nascut la 13 aprilie 1914 in comuna Pistruieni, judetul Orhei. Activitatea literara si-a inceput-o in 1932, ca publi cist, pe cand lucra invatator. In ziarul Cuvant moldovenesc a publicat cantece populare, snoave, ghicitori inregistrate la tara.
Tot atunci a inceput a scrie poezii. Pana la 1940 a editat doua volume, ambele pomenite de George Calinescu in a sa Istorie a literaturii romane de la origini pana in prezent , editia a II-a, revazuta si adaugita (p.1029): Blestem, poezii, Chisinau, 1937, si Moartea vulturului, poeme, Chisinau, 1938. Dupa ce constata ca Bogdan Istru (Ion Badarau)... digiteaza inca , George Calines cu ii face urmatoarea caracteristica succinta: Dupa experiente

barbiene, a trecut la maniera lui Arghezi, in care isi dibuie mai sigur nota sa originala constand intr-o salbatica navala de umbre si citeaza drept confirmare intreaga poezie S-au desteptat stra mosii, cu o strofa care nu s-a tiparit in editiile postbelice: Cand imi culc urechea in tarana,/ ropot si copite-aud si negurosi/ se repad pe zece cai din evi stramosi/ cu harapnice, cu flamuri si cu torte-n mana (p. 942, compartimentul Basarabeni ). In anii razboiului si, mai ales, dupa razboi a platit din plin tribut ideolo giei comuniste prin poezii ca Partidului , prin ciclul de versuri despre canalul Volga Don, prin poemele Pohoarnele , Prima vara in Carpati , Tatarbunar s.a., dar s-a afirmat si ca un liric sincer si profund, indeosebi in cartea Popasuri (1989). Poeziile rezistente ale scriitorului au fost reeditate in volumul Pasarea albastra (1991).
A fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1976).
Membru-corespondent al A.S. din Republica Moldova (1984).
S-a stins din viata la 25 martie 1993 la Chisinau.
Bogdan Istru a cultivat o publicistica taioasa, polemica si com bativa pana la 1940, lucrarile sale postbelice in domeniu neavand vigoarea articolelor Toamna satului basarabean , Descoperirea satu lui , Mortalitatea infantila in Basarabia sau Calamitatea taxelor .
Ca prozator Bogdan Istru s-a manifestat prin cartea de schite
Drumuri spre lumina (1949), care n-a avut ecou nici macar la ora aparitiei, ca una ce glorifica Biruinta si prezenta oamenii
La straja colhozului .
Bogdan Istru a fost poet, intai de toate pana la 1940.
Cunoscator impecabil al limbii romane, educat la scoala litera turii nationale clasice si la cele mai bune modele ale literaturii universale (mai ales ale celei franceze), el a cultivat o poezie in teriorizata, plina de frumuseti stilistice si de sugestii lirice surprin zatoare. Cina , Spital , Cetati sunt exemple concludente pen tru acest tip de poezie.

De cele mai multe ori insa Bogdan Istru se implica in proble mele timpului, evoca taranii, mai rar orasenii napastuiti ( Bu toncic ) si se prezenta solidar cu ei. Din uri multiple si rotunde,/ zbucnite arcuit din piepturi gaunoase,/ mi-am faurit ciocan si cleste,/ ca sa daram si sa cladesc la case,/ sa ard cu tarana-n amia za,/ sa tip cu setea,/ sa urlu cu foamea... , citim in Autobiografie, lucrare cu vadite reminiscente argheziene. Spre sfarsit scriitorul formuleaza, poetic, un program al fiului de oameni oropsiti: Sa rascolesc cu-al meu condei/ si tarinile, si vesnicia,/ ca sa starpesc din preajma alor mei/ ciulinile si saracia .
Titlurile multor poezii vorbesc de la sine despre motivele abor date de poet: Revolta , Taranii , Seceta . Atmosfera sufocanta, desperarea, deziluzia domnesc peste tot. In atare conditii s-au desteptat, barbosi, stramosii/ Cu ura si mormintele pe umeri,/ In setea sangelui de huma, rosii,/ Si geamul te-a silit bataile sa-i numeri (S-au desteptat stramosii). Constient de necesitatea unei atitudini fata de cele ce se intampla, poetul scrie: Ridica-te, dis cipole, caci noapte/ S-a scurs in noapte si ingerul dorit/ Nu si-a mai desertat desagii cu zari coapte/ In sufletu-ti tacut, ca intr-un aspru schit .
Dar nu era sa se intample ceea ce ar fi fost necesar. Era sa urmeze doar sugestia unui gand, exprimat metaforic, eliptic: S-au desteptat stramosii cu furtuna/ In crestet. Racla le e scut si giulgiul za./ O sabie incinge soldul treaz ca luna, / Zadarnic, fiule, tu n-o poti ridica . Sociala in sensul adanc al notiunii, poezia aceasta nu e nici constatare gratuita, nici indemn retoric nu mai putin gratuit, ci e o imagine mustind de semnificatii etice si marcata de pecetea unui talent autentic. Ea ne ravaseste sufletul, ne infla careaza imaginatia, ne pune pe ganduri si ne vrajeste prin arta literara. Asa sunt si Moartea vulturului si Cantaretii , a caror lectura ne sensibilizeaza puternic prin continutul si forma con creta a imaginilor plasmuite de scriitor, nu prin retorica propa gandistica, extraliterara in esenta ei.

Poezia de pana la 1940 a lui Bogdan Istru adevereste calitati notorii ale unui talent care in conditii social-politice si culturale normale ar fi evoluat considerabil. Regimul stalinist, apoi cel neo stalinist de dupa 1940 i-au cerut, ca si celorlalti scriitori, sa cante ostasul sovietic eliberator , apoi colectivizarea agriculturii, constructia canalului Volga Don, trecutul revolutionar s. a. m. d.
Numai operele in care autorul a reusit sa spuna adevarul despre viata si sa se exprime prin mijloace artistice specifice firii sale si talentului sau isi pastreaza si azi actualitatea. Oricat de frumoasa e limba poemului Pohoarnele , de exemplu, oricat de inspirat apare autorul in digresiunile lirice, lucrarea aceasta e ratata din simplul motiv ca scriitorul a denaturat cumplit adevarul despre colectivizarea agriculturii.
Adevarul acesta crunt si amar a fost intuit de Bogdan
Istru inca in 1968, cand a scris poezia Intoarcere la unelte. Privi rea inapoi si in adanc ii deschide poetului ochii asupra vietii, si oamenii ii par o carte citita a doua oara . El se convinge de necesi tatea revizuirii celor infaptuite (scrise): Ochii dinauntru ma privesc si pe mine,/ ratacitul prin zglavog si sulfina:/ si nu e jude cata mai crunta/ decat aceasta/ a ochilor dinauntru . Polivalenta este parabola cu bivolul scurmand in pamant si putem numai in tui/banui ce a avut in vedere Bogdan Istru cand a asternut pe hartie versuri de mare curaj (la 1968): E mare napasta puterea/ data-n mana unui neghiob,/ caci el nu vede,/ nu crede / e surd si miop... .
Poezia aceasta exprima necesitatea de a merge mai departe,/ unde lumina de nopti se desparte... . Setea de lumina ar fi ideea obiectiva a poeziei in cauza. De acea lumina, de care Bogdan Istru si colegii sai de generatie au fost lipsiti in conditiile regimului to talitar, ei realizandu-se numai partial si tarziu. Unicul volum de versuri rezistent al poetului este Pasarea albastra (1991). O adevarata parabola este, bunaoara, poezia Se-ntampla-n drumul

tau... Drumul e folosit aici in mod simbolic, e portiunea de loc ce urmeaza s-o parcurgi pana la destinatie. Or, pana sa ajungi la destinatie se-ntampla-n drumul tau sa-apara,/ Ca din senin,/ un bloc stancos . Ce-i de facut? Sa te lasi invins? Nu ezita: e o pova ra/ Ce-o-nlaturi cu-al tau brat vanjos . Acelasi obstacol perfid este simbolizat in continuare prin hatisuri reci, hatisuri moarte , apoi prin o apa mare . Viata e, in viziunea din 1987 a poetului, o lupta permanenta. Dar lupta aceasta merita intreaga ta daruire, in numele punctului ei final si al scopului: De vei cadea-n ge nunchi arare,/ Tu sa te scoli si iar la drum./ In vale te asteapta tara / Cea mai frumoasa dintre lumi . Viata insasi e un drum spre (catre) tara? Spre (catre) tara in care urmeaza sa te intorci?
Cu-mbratisarea ei duioasa/ In slava tu vei fi primit./ Sa-ti fie ntoarcerea aceasta/ Ca o legenda./ Ca un mit . Scrisa la 1987, la inceputul miscarii de eliberare nationala a romanilor de la est de
Prut, poezia aceasta exprima ideea revenirii noastre la noi insine, idee care nu i-o fi fost straina poetului niciodata, dar pe care totusi abia spre sfarsitul vietii, abia in conditiile restructurarii gorbacio viste, a putut s-o exprime alegoric, simbolic.
Multisemnificativa este si parabola Pomul Igdrasil, expresie a vesnicei lupte dintre bine si rau, localizata sau exemplificata prin pomul tainelor indescifrabile/ si al permanentei fara oco luri,/ pomul perfectiunii si al implinirii , pe de o parte, si sobo lanii,/ care-l rod la radacina,/ pe ascuns si deschis , pe de alta parte.
Insasi expunerea situatiei imaginate starneste interesul, atata curi ozitatea, incita la meditatie. Finalul, constatativ-declarativ, paleste in fata imaginii concrete, vii. O transcriem numai pentru a arata atitudinea civica a autorului: Adunati-va, prieteni de vis./ Pamantul trebuie curatat/ de sobolani, la propriu/ si la figurat .
Necesitand un descernamant critic riguros, poezia lui Bogdan
Istru ne propune, evident, si unele revelatii pe care ar fi pacat sa le ocolim.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Ana Bantos, Bogdan Istru si creatia scriitorilor tineri. In cartea ei:
Creatie si atitudine , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1985.
Ion Ciocanu, Bogdan Istru. In cartea: Mihai Dolgan,, Vale riu Senic, Creatia scriitorilor moldoveni in scoala (Emilian Bucov, Petrea
Darienco, Bogdan Istru, Pavel Botu) , Chisinau, Ed. Lumina, 1987; Poetul jinduind cea pasare albastra... In cartea: Bogdan Istru, Pasarea albas tra , Chisinau, Ed. Hyperion, 1991.