d5z11zx

1937 poet, prozator poet, prose writer

Dupaamiaza unei clipe - poezie, Editura Cartea Romaneasca, 1976, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor; Rezervatie naturala - poezie, Editura Cartea Romaneasca, 1979; Comisia speciala - roman, Editura Cartea Romaneasca, 1981; editia a II-a, Editura Eminescu, 1998; Impromptu - roman, Editura Cartea Romaneasca, 1986; Ultima iarna - roman, Editura Cartea Romaneasca, 1991

The Afternoon of an Instant - poems, Editura Cartea Romaneasca, 1976, prize of the Romanian Writers Union; Natural Reservation - poems, Editura Cartea Romaneasca, 1979; The Special Commission - novel, Editura Cartea Romaneasca, 1981; second edition, Editura Eminescu, 1998; Impromptu - novel, Editura Cartea Romaneasca, 1986; The Last Winter - novel, Editura Cartea Romaneasca, 1991

Imagini parca dintr-un film de Bergman, menite nu sa descopere ci sa ascunda sub o dara luminoasa teritorii interioare, se deruleaza in poemele lui Ion Iovan. Obsesia parcurgerii drumului dinspre afara spre inlauntru e concentrata in doua elemente cu valoare simbolica si frecventa de leit-motiv: o triada feroviara (tren-terasament-semafor) si una cinematografica (pelicula-secventa-sir de secvente). (Laurentiu Ulici)

...Comisia speciala il reprezinta deopotriva pe poet si pe cunoscatorul subtil si profund al limbajelor literare; si il reprezinta cu stralucire, cartea fiind mai mult un "poem" decat o constructie epica propriu-zisa si propunand o atitudine artistica radicala. Este un poem ce vizeaza intemeierea unei formule noi de roman, fara a cauta efecte de stil inflorit, dinadins "frumos"; calitatea de poem tine de viziune, nu de "poetizare"... (Mircea Iorgulescu)

Avem, asadar, sa vedem in Impromptu un exemplu pentru inteligenta si disponibilitatile prozei contemporane tentate de formele diverse si de zone dintre cele mai largi ale reflectiei creatorului in ipostaze varii ale naratorului-eseist sau ale naratorului-demiurg. (Ion Vlad)

...raman inca multe de spus despre romanul de fata (Ultima iarna), plin de sensuri, scris cu talentul care il impune pe autor dincolo de limitele textualismului de la care se revendica, insa cocluziile, la sfarsitul lecturii, se impun de la sine: o carte continand meditatie atat de grava si absolutizanta asupra existentei contemporane poate rezista unei confruntari cu literatura actuala, in care oamenii sunt prezentati, si pe buna dreptate, ca adevarati eroi ai timpului nostru? Nu va starni aparitia ei o avalansa de reprosuri, desigur indreptatite, referitoare la denaturarea adevarului asupra vietii pe care o ducem? Consideram ca da - si, in aceasta forma, romanul lui Ion Iovan nu are sanse de aparitie. (Cenzor, 1989)