p9v20vb
La fecundul preot ardelean Ioan Agarbiceanu discutarea proble melor morale formeaza tinta nuvelei si a romanului. Autorul dovedeste tact in felul cum absoarbe teza etica in fapte, evitand predica si facand

doar simpatica virtutea. Aci facem cunostinta cu barbati dedati la patima jocului si a betiei, cu teologi ispititi de “legea trupului”, cu femei vinovate indreptate prin nobleta sotului, in fine, cu micile cazuri de constiinta ale oamenilor umili de la tara: dascali in lupta cu pofta de tuica, babe coplesite de ideea judecatii divine (“Pacatele mele-s cat nasip in mare, si cata frunza-n codru, si cate stele-s pe cer. Atat am gresit eu, parinte!”), bolnavi cuviosi care strang bani pentru popa ca sa li se cante un “acaftist”.