l1e17ez
Eugen Lovinescu sa nascut la treizeci octombrie 1881 in Falticeni si moare la saisprezece iulie 1943 la Bucuresti . Critic , istoric literar , romancier .
Literatura din sec . xx poarta in buna parte spiritul sau . Pe sub ochii lui au trecut numeroase generatii de scriitori , iar ierarhia de valori stabilita de el ramane , in cea mai mare parte , valabila si astazi . Eliberind critica de sub tirania directiilor sociologice dindu-i un limbaj diferintiat o gindire corecta . Eugen Lovinescu a creat putem spune , critica romana moderna .
Fiu al profesorului Vasile T. Lovinescu pe numele sau adevarat Vasile Teodorescu E.L. urmiaza cursurile gimnaziale la Falticeni si pe acelea al Liceului Internat din Iasi (1896-1899).
In toamna anului 1899 se inscrie la universitatia din Iasi , dar o paraseste peste citeva saptamini devenind student al sectiei de limba clasica de la universitatia din Bucuresti .
Audiaza cursurile lui T . Maiorescu si N . Iorga fara a diveni nici junimist nici semanatorist . In 1903 isi ia licenta cu o lucrare despre sintaxa latina . Figureaza ca profesor la liceul din Ploesti intre 1904 si 1906 . Se seremarca prin foiletoamle publicate in Epoca (intre 1904 si 1906) , strinse in cele doua volume ale Pasilor pe nisip (1906) . Eugen Lovinescu ia inca de acum o atitudine antisemanatorista . Pliaca in Franta pentru a-si pregati doctoratul .
Il trece in 1909 cu lucrarea Jean -; Jacques Weis et son oeuvre littiraire (tiparita in acelas au cu o prefata de Emile Faguet ), iar ca lucrarea suplementara , Les voyageurs fraucais en uuuuu au xlx-e siecle ( aparuta in 1909 cu o prefata de Gustave Foregires ) .
Colaboreaza la Convorbiri , Viata literara , Falanga , Flacara , Noua revista romana e.t.c. Articolele publicate aici sint strinse in Critice (covol . 1909-1923) . Scrie in vremia razboiului , articole politice in Flacara , Romanul , Nationalul , Lectura pentru toti , grupate apoi in volume . Pagini de razboi (1918) si in cumpana vremii (1919) . Incepuse inca din 1915 , seria revizuirilor . Tinarul maiorescian da semne de independenta . Editeaza magazinul ilustrat Lectura pentru toti ( decembrie 1918 - ianuarie 1920) si in 1919 revista ce va defini o directie in literatura interbelica , Sburatorul (1919-1922 ; serie noua 1926-1927) .
Eugen Lovinescu isi sistematizeaza foiletoamle din Sburatorul , ideile , si-si fixiaza o doctrina pe care o numeste
Modernizm .
Cea dintii lucrare de sinteza si cea mai contraversata este Istria civilizatiei romane moderne (3 vol. 1924-1926) , pusa de multi comentatori in legatura cu studiul lui G. Ibrailianu Spiritul critic in cultura romaniasca si combatuta pentru „beletrismul” ei . Opera este insa serioasa , cu idei noi fata de sociologia anterioara , bine scrisa si cu o capacitate de speculatie ideologica remarcabila . Civilizatia romana moderna incepe , dupa el odata cu patrunderia in Principatele Romane a ideilor „formelor” din apusul Europei , creind astfel premisele pentru a revolutiona structura societatii (fondul) . Clasa sociala care a avut rolul de agent al inoirii este burghezia iar liberalismul ar reprezinta , tot dupa E.L. ideologia progresului in secolul al xlx-lea cind se pune bazele acestui proces amplu , ireversibil . Legea simularii-stimularii actioneaza si in cimpul culturii .
Sincronizarea este un fenomen inevitabil si in Istoria literaturii romane contemporane (vol. l, ll, lll, lv, v,1926-1929)
Sintatiziaza apoi intr-un singur volum (1937) , Eugen Lovinescu urmareste consecintele acestei legi in literatura de dupa 1900 . Unele idei sint discutabile in sociologia scriitorului .
Patrunderia formelor (ideilor) revolutionare la inceputul sec. al xlx-lea nu este , de pilda , straina de existenta in cimpul social romanesc a unor forte receptive , stimulatoare.
O civilizatie moderna nu poate apara , apoi , din neant ,ea presupune existenta unei civilizatii anterioare si cum sa dovedit de catre alti cercetatori ai problemei , civilizatia romana moderna s-a format nu prin negatia radicala a traditiei (cu precadere a celei taranesti) ci prin integrarea ei in circuitul formelor valorilor noi .
Eugen Lovinescu se desparte , in problema civilizatiei romane , de junimisti , semanatoristi , poporanisti , se desparte si de curentele ideologice mai noi (gindirism si alte directii traditionaliste ) , fiind , in acelasi timp inpotriva a ceea ce el numeste „curentele extremiste” .
Eugen Lovinescu nu respinge conceptul de specific natonal, respinge doar limitarea acestui concept la viata morala si spirituala a taranimii , intrind la acest punct in contradictie cu N.Iorga si G.Ibraileanu .
Eugen Lovinescu este apoi inpotriva transformarii specificului national intr-un unic criteriu de apreciere a operei literare. Esential desi nu unic , este dupa el criteriul estetic . Insa absolutizarea , autonomizarea esteticului ar fi dupa Eugen Lovinescu o eroare . Disocierile , portretele din „Eritice” si „Istoria literaturii romane contemporane” sint reluate si inbogatite in Memorii (3 vol. 1930, 1932, 1937) si Aqua Forte (1941) , opera unui extraordinar moralist . Eugen Lovinescu publica acum si volumele de proza cele mai bune (Bizu -; 1932 ; Firu-n patru -; 1934 ; Diana -; 1936 ; Acord final in Revista Fundatiilor regale -; 1938) , scrieri de un lirism discret , reluind vechile teme ale epocii moldovenesti , dar cu alta tehnica (mai obiectiva) si o viziune intelectuala mai profunda .
Preocuparea pentru literatura de fictiune era mai veche (drama Depeste prag 1906 ; urmata de nuvele , scenete , fantezii , romane reluate sub titluri diferite: Aripa mortii ; Comedia dragostei ; Viata dubla etc. ) In cele doua romane despre Eminescu ( Mite 1934 ; Balanca 1935) , E.L. adopta o metoda de analiza insigura intre document si fictiune , desi cartile au imaginatie si acea demnitate stilistica proprie autorului .
Dupa 1937 , Lovinescu se intoarce la istoria literara. O monografie in doua volume , T.Maiorescu (1940) este urmata de alte scrieri pe teme junemiste : T. Maiorescu si posteritatea lui critica (1943) , T. Maiorescu si contemporanii lui ( I,II, 1943 , 1944) , Petru Carp (1941) si Antologia ideologiei junimiste (1942) , opere de prima marime in istoriografia noastra literara . Eugen Lovinescu da cea dintii biografie spirituala a lui T.Maiorescu si face indirect un portret mai general al criticului roman in lupta cu prejudecatile si vointa mediului intelectual .
Critica lui E.L. cunoaste mai multe faze . Cea dintii , impresionistica , inbratiseaza ideia criticii creatoare si militeaza pentru autonomie esteticului . Formal ea adopta unele procedee al literaturii de fictiune (scenete , discriptii bogate pagini lirice , dialogul fantezist ) , luindu-si toate libertatile fata de obiectul ei (opera propiu-zisa ).
Critica este un excurs in jurul cartii si principal ea sta pe picior de egalitate cu poezia si proza . Eugen Lovinescuu este mai circumspect , din libertatile critice el indeparteaza ideea de gratuitate si arbitrar - Spiritual lui T. Maiorescu este bine asimilat , in spatele foiletoanelor din „Pasi pe nisip” si primele volume din „Critice” sau citeva principii . De la impresionizm , E.L. trece dupa l razboi mondial la modernizm , dupa ce isi definise metoda critica printr-un concept de tranzitie critica estetica .
Modernismul este un concept complex , cu deschideri spre ideologie si estetica , punct de referinta in viata literaturii noastre .
Cind opera vine din alte directii , Ion de pilda , E.L. cauta semnele obiectivitatii si ale adincimii in observatia sociala si aflindu-le pretueste opera cum se cuvine . Erorile, fatale intr-o activitate atit de intensa nu apartin atit gustului critic , cit limitelor ideologici literare . Pe M.Sadovianu , pe care il considera un spirit nesincronic , inchis intr-o formula traditionara . Comediile , momentele lui
I.L.Caragiale le consitera ca intrind sub incidenta legii mutatiei estetice.