j3f13fr
Ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si I.
Bassarabescu, proza lui Emil Garleanu (1878—1914) urmareste reductia vietii sufletesti in “viata boierilor moldoveni”. “Boierii” sunt niste batrani, fie inca bogati, fie mai ales scapatati, oricum depasiti de vreme si refugiati in patriarhalitate, nedeosebindu-se intru nimic de fiintele cele mai rudimentare, cu exceptia constiintei ca sunt boieri si a oroarei de a se amesteca cu prostimea. Ei sunt reactionari si in razboi cu tinerii. Sistematizarea lor se vadeste in “tabieturi”, in
“slabiciuni”, in “metehne”. Unul iese in “cerdac” cu “ciubucul”, se cuibareste pe divan, cu ochelarii prinsi pe dupa urechi cu sireturi, si acolo, acoperit pe umeri cu o cataveica veche a nevestei, desearta din “besactea” “sineturi” asupra carora face zilnic aceleasi observatii.
Iordache Iovu are un dulap mare de nuc din care scoate de doua ori pe an, primavara si toamna, “redingotele verzii, jiletcile spalacite” si le intinde pe franghii. Coana Anica are, cand curata un obiect, trei metehne: “Intai il pufuieste pentru colb cu scuturatoarea facuta din pene moi de clapon; pe urma il sterge, pentru lustru, cu o petica curata, si, al treilea, sufla asupra lui pe mai multe parti, ca nici banuiala de colb sa nu ramaie”. Petrecerea obisnuita e “pasiantul” ori “concina pradata“.

Deplasandu-se spre patura taraneasca, Garleanu dovedeste in alte opere o tehnica narativa stransa, sub inraurirea lui Guy de Maupa ssant. O umbra de mizantropie invaluie observarea lumii de jos. In
Punga, Neculai Laptoc si nevasta-sa Safta, gasind la un sinucis o punga, se bat crunt pentru presupusul continut. Punga insa cuprinde patru cartuse. Langa cadavrul unui inecat ingenunche cu ingrijorare fratele sau, il cauta prin buzunare si gasind un franc imprumutat pleca la treburile sale.