Din lumea celor care nu cuvanta n7e20ee

1884 spre 5 ianuarie Se naste, la Iasi, Emil, unul dintre cei sase copii ai serdarului Dinca Garleanu si ai Pulcheriei ( n. Antipa).
Clasele primare le urmeaza la scoala publica de baieti nr. 2 din
Sararie, invatand dupa Povatuitorul copiilor al lui Ion Creanga.
1889Iunie Absolveste scoala primara si intra la liceul din locilitate, unde face numai primele trei clase.
1892August Se reinscrie in clasa I a Scolii de fii de militari din Iasi.
Vacantele si le petrece la bunica sa, intr-un sat de langa Targul Frumos, unde cunoaste indeaproape frumusetile naturii, folclo rul, realitatile satului, oamenii din popor.
Dupa absolvirea Scolii de fii de militari intra la Scoala de artilerie, geniu si marina, unde invata numai un an si trei luni.
1898 Emil Garleanu primeste gradul de sublocotenent de infanterie si este repartizat in regimentul 13 Stefan cel Mare din Iasi.
Fire romantica, delicat si sfios, bland si adesea melancolic, mai tot timpul liber si-l petrece citind, studiind, facandu-si note, observand oamenii si realitatile vietii, nazuind sa devina scriitor.
Incepe sa frecventeze cercul scriitoricesc din jurul revistei Arhiva, con dusa de A. D. Xenopol, si cel al ziarului Evenimentul.
1900Emil Garleanu se inscrie la Facultatea de litere, dar nu perseve reaza.
In numarul din iulie—august (1900) publica poezia Iubitei, in revista Arhiva, sub pseudonimul Emilgar, pentru a nu fi recunoscut de superiori, care nu priveau cu ochi buni preocuparile extra militare ale ofiterilor.
1901Emil Garleanu devine un colaborator activ, cu recenzii, cronici literare si plastice, versuri si schite, la revista Arhiva si la ziarul
Evenimentul.
1902Se muta cu serviciul la Barlad, unde gaseste o atmosfera culturala prielnica preocuparilor sale literare.
1905Emil Garleanu publica primul sau volum de proza Batranii — schite din viata boierilor moldoveni.
1906 1 februarie Emil Garleanu paraseste Barladul, stabilindu-se la
Bucuresti si dedicandu-se in intregime literaturii.
12 februarie Emil Garleanu se casatoreste cu Marilena Voinescu.
A avut cu ea un singur copil, Rodica, pentru care scriitorul a nutrit o dragoste nemarginita, ei dedicandu-i volumul de schite Din lumea celor care nu cuvanta.
Anul 1906 este anul colaborarii lui Emil Garleanu la revista
Neamul romanesc.
1907 Emil Garleanu devine colaborator al revistei bucurestene Con vorbiri critice. Publica de asemenea in Viata literara si artistica,
Falanga literara si artistica, Universul, Tribuna, Romanul, Lu ceafarul etc.
Ii apar cartile Cea dintai durere si Odata!
Ingrijeste si prefateaza cartea Poezii a lui Grigore Alexandrescu.
1908 Ii apar cartile Intr-o noapte de mai si 1877 — Schite din razboi.
Ingrijeste si prefateaza cartea Iluzii pierdute a lui Mihail Kogalni ceanu.
1909 Ii apar cartile Batranii — Schite din viata boierilor moldoveni
(editia a II-a, intregita), Cea dintai durere (editia II-a) si Punga.
Ingrijeste cartile Poezii, proza, scrisori a lui C. Negri si Poezii populare de V. Alecsandri.
Revede si republica traducerea lui Ioan Barac Halima, sau o mie si una de nopti.
In aceasta perioada Emil Garleanu plasmuieste studiul Istoria populara a literaturii romanesti, povestita pentru popor si contri buie substantial la infiintarea Societatii Scriitorilor Romani.
1910 Ii apar cartile Amintiri si schite, Din lumea celor care nu cuvanta,
Nucul lui Odobac si Trei vedenii (editia I si a II-a).
La 5 februarie se inaugureaza primul sediu al Societatii Scriito rilor Romani.
1911 Emil Garleanu este numit director al Teatrului National din
Craiova.
1913 Scriitorul devine redactor la revista Ramuri.
1914 1 februarie La Craiova apare Proza, cu subtitlul Revista bilunara scrisa de Emil Garleanu.
2 iulie Emil Garleanu se stinge din viata, pe cand nu avea decat 36 de ani. Moartea sa prematura, grabita de unii rauvoitori, care initiasera o intreaga campanie de calomniere a redutabilului director al Teatrului National din Craiova, a fost deplansa de mari scriitori ai timpului, ca Gala Galaction, Cincinat Pavelescu si altii.