n. 2 octombrie 1911, Zimnicea (jud. Te¬leorman) - m. 17 februarie 1971, Bucuresti. o3b12bg
Colaborari: unu*, Meridian*.
Pseudonime: Miron Radu.
Un intelectual rasat si un boem, P. s-a consacrat in literatura romana prin atitudinea de frondeur, consecvent cu principiile sale de negare a cursivitatii si normalitatii (previzibile).
Simpatizant al cercurilor avangardiste, P. publica poezie in revistele vremii; o poezie si proza de circumstanta, dedicata prietenilor, literatura ce nu prefigura (decat prin cateva erotice) „succesul" Canticelor tiganesti:
„Dar mai lucid in cantec, mai elevata-n ora, enigma prin femela e prelungita-n vid ca pasarile albe redesteptate-n flora din lacrima inchisa in zborul suicid. Crepuscular, ogivul in viziune ampla, te-apropie corola de irizarea pala si tipatul te suie prin asteptarea supla, lumina zgariata in tinda vesperala."
(MY)
Desen de Miron Paraschivescu (Orele 9 seara, Orele iubirii)
„E un oras in care viata circula comercial, ca o moneta, un oras-absurd, un oras-ghilotina pentru elevarile spirituale, un oras cu femei albe si tineri efebi. Cercul acesta vicios pe care-1 urasc - il urasc fiindca e o cloaca lipsita macar de serpi - e strabatut de inoportune fulgere si zvacneste cateodata, in somn. O fecioara alba - cum toate fecioarele sunt albe - ar fi putut sa nu mai fie fecioara; si totusi, renuntarea cu dezgustul provocat de aplecarea umila a salelor de chelner-bacsis.
Acum, fecioara alba e pipaita libidinos de un efeb pudrat cu bale.
Noaptea, musc soarele din coapsele tigancii - aceeasi care, ziua, lustruieste pantofii efebilor pudrati si ai fecioarelor albe din acest oras comercial, absurd si ghilotina." a...i

(DESCHIDERE)
Declaratia patetica, de respiratie protestatara, cu gesticulatii largi, cultiva imagini grotesti, din recuzita la care face apel „tot poetul vremii". Astfel, menirea poetului, de „agitator" si „duhovnic" trebuie completata prin cautarea resorturilor de lupta :
„Eu sunt cantaret si om serios Cetatean si tovaras al lumii."
Volumul care 1-a impus este Cantice tiganesti, mai mult decat o prelucrare a unor cantece folclorice. Mecanismul de obtinere a placerii functioneaza gratie limbajului argotic, a culorilor tari (rosu si negru).
Ca prozator, si-a adunat reportajele si amintirile in Balci la Raureni si in Drumuri si raspantii, iar ca dramaturg a lasat Asta-i ciudat
Opera: Oameni si asezari din Tara Motilor si a Basarabilor (1938), Cantice tiganesti(ed. I, 1941; ed. II, 1957; ed. III, 1969; ed. IV, 1972; ed. V, 1973), Paine, pamant si tarani (1943), Cantarea Romaniei (1951), Laude (1953), Laude si alte poeme (1959), Declaratia patetica, poeme, 1935-1948 (1960), Poezii (1961), Declaratia patetica. Cantice tiganesti. Laude si alte poeme (1963), Versul liber(\965), Drumuri si raspantii(1967), Tristele (1968), Scrieri, III (1969); Scrieri, III-IV (1974-1975), PoemeA\91\), Ultimele (1971), Poezii (1973), Amintiri (1975), Povestind copiilor (1990).