Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Paralela intre „Noaptea de decemvrie” si „Luceafarul”
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
s7h20hu
Poemul „Noaptea de decemvrie” se `ncadreaz\ `n cunoscutul ciclu al „Nopiilor macedonskiene”. Alc\tuit\ din dou\ p\rii ai un episod de leg\tur\, „Noaptea de decemvrie” simbolizeaz\ drama geniului. Poemul a fost comparat cu „Luceaf\rul” lui Eminescu, `n sensul c\ ambele opere prezint\ destinul nefericit al omului de geniu.
„Noaptea de decemvrie” este o meditaiie pe tema poetul ai poezia ai exprim\ drumul poetului de la estetica romantic\, la cea simbolic\. „Luceaf\rul” este un poem liric, schema epic\ e doar cadrul, `ntampl\rile ai personajele sunt, de fapt, simboluri lirice, metafore, `n care se sintetizeaz\ idei filozofice, atitudini morale, st\ri de sensibilitate, o viziune poetic\.
In poezia lui Macedonski, emirul din Bagdad simbolizeaz\ geniul. El este un c\ut\tor al Absolutului, m\rei prin statornicia crediniei `n ideal ai tragic, prin destinul omului de geniu -; Schopenhauer. Geniul nu este o simpl\ hipertrofie a eu-lui, e acel eu care a aflat c\ „este `n noi ceva mai adanc decat noi `naine”.
Geneza poemei „Noaptea de decemvrie” are ca punct de plecare o legend\ oriental\. Un prini arab, Ali-ben-Mahomed-ben-Hassan, primeate cu limb\ de moarte de la tat\l s\u `ndemn de a nu se abate niciodat\ de la calea cea dreapt\; Cu averea moatenit\ de c\tre prini, c\l\uzit de cuvintele tat\lui, acesta pleac\ spre cetatea sfant\ a musulmanilor, Meka, str\b\tand drumul cel drept prin pustia arab\. C\tre aceeaai iint\ pleac\ ai ceraetorul Pocitan-ben-Pehlivan, urmand „calea ocolit\”; Convoiul priniului piere, el `nsuai murind, `n cele din urm\, dar, `nainte de a-ai da sufletul i se pare c\-l vede pe ceraetorul care p\aeate pragul cet\iii sfinte, „al Mek\i p\manteati”, iar el, prin moartea sa, trece pragul Mek\i cereati (de aici, semnificaiia titlului poemului `n proz\).
In „Luceaf\rul”, mitul genezei are o mare putere de a sugera momentul trecerii de la creat la increat, cand Luceaf\rul -; Hyperion -; ajunge la Cer -; Tat\l, Demiurgul Cosmocrator : „Ai din a chaosului v\i / Jur `mprejur de sine / Vedea ca-n ziua cea de-ntai / Cum izvorau lumine ”. Trecerea dincolo de aceast\ limit\ o poate face doar `n ipostaza de gand: „El zboar\, gand purtat de dor / Pan’ piere totul, totul ”.
Structura „Nopiii de decemvrie” se organizeaz\ `n funciie de aceast\ problematic\ astfel: Partea `ntai `l prezint\ pe poet `ntr-o ambiani\ interioar\ ai de natur\, `n m\sur\ s\ ilustreze un spaiiu al nepotrivirii; limbajul este dominat netaforic, semnificand disconfortul relaiiilor poetului cu lumea: „camera moart\”, „`ntinsa campie”, „viscolul albastru”, „s\lbatica fiar\”, „albul monolit”. Motivul inspiraiiei -; „Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?” -; face posibil saltul din cotidian la fantastic, din real la imaginar.
Partea a doua ofer\ un spectacol al lumii exotice, a orientului, component\ a recuzitei simboliste. Un pronuniat fir epic este liantul episoadelor care alc\tuiesc aceast\ parte. Partea `ntai coniine descrierea Bagdadului ai a condiiiei emirului, posesor al atator bog\iii: „Bagdadul, Bagdadul ! ai el e emirul ... ”. A doua parte coniine mirajul cet\iii preasfinte, Meka, adev\rata obsesie pentru priniul oriental: „Spre Meka-l r\peate credinia -; voinia / Cetatea preasfant\ `l cheam\ `n ea ... Din t\lpi pan\-n createt `i cere fiinia ”.
Partea a treia reprezint\ hot\rarea emirului de a pleca spre cetatea visurilor sale ai preg\tirea pentru lungul ai anevoiosul drum.
Partea a patra este desp\riirea de mirificul Bagdad ai `ntalnirea emirului cu pocitania de om.
In partea a cincea, cei doi `ai urmeaz\ lungul drum simbolic -; emirul str\bate deaertul `n linie dreapt\, tr\ind drama pierderii str\lucitei caravane, el `nsuai sfaraind `n cele din urm\.
In a aasea parte apare viziunea `nael\toare a Mek\i: „Emirul puterea ai-o strange / Chiar poriile albe le poate vedea ... E Meka ! E Meka ai-alearg\ spre ea ... dar Meka `ncepe ai dansa s\ mearg\ ”; Meka r\mane `ns\ „n\luc\ `n zarea pustiei”, `n vreme ce constat\ cu stupoare c\ drumeiul cel pocit intr\ `n cetatea sfant\.
In a aaptea parte este prezentat\ moartea emirului, aflat „sub jarul pustiei”.
In a pota parte a poemei, poetul `ncepe descifrarea simbolurilor: „Dar luna cea rece, a-acea duam\nie - / De lupi care url\ - a-acea s\r\cie / Ce alunec\ zilnic spre ultima treapt\ / Sunt toat\ pustia din calea cea dreapt\. A-acea izolare, a-acea dezolare / Sunt Meka cereasc\, sunt Meka cea mare ”. revenirea, `n final, la construciiile poetice iniiiale imprim\ textului poetic simetrie ai, de asemenea, echilibru.
In „Luceaf\rul”, structura coniine patru tablouri, construite prin ideea cuplului ai alternania spaiiilor.
Primul tablou: Spaiiul este ireal, de poveste : A fost odat\ ca-n poveati”; timpul nu este istoric, ci este de poveste, irepetabil: „A fost ca niciodat\”. fata de `mp\rat nu are nume, este unic\, tr\ieate `n castelul de la marginea m\rii; ea nu este o fiini\ obianuit\, ea este „preafrumoas\”, „una la p\rinii”, avand ca spaiiu de deschidere spre infinit fereastra prin care cheam\ astrul s\-i lumineze c\r\rile vieiii.
Luceaf\rul se `ntruchipeaz\: de fiecare dat\, el este parte a naturii sale supracategoriale. El este `ngerul care iese din mare, cu p\r de aur, cu faia str\vezie, alb\, un „mort frumos cu ochii vii”, n\scut din cer ai mare; este demonul care iese din Soare, cu viie negre de p\r, „ sc\ldat `n foc de soare”, trist, ganditor, palid, n\scut din soare ai noapte.
Al doilea tablou: timpul ai spaiiul sunt de poveste, dar reale, prin teluricul lor. Fata ai-a pierdut unicitatea, e p\mantean\, a intrat `n categorie -; numele de C\t\lina o transform\ `n exponent al unei categorii. C\t\lin are natur\ terestr\, este copil de cas\, paj, b\iat din flori ai de pripas, guraliv ai de nimic. El `ai `ncearc\ norocul iar iubirea este un joc care se `nvai\. C\t\lina aspir\, totuai, spre mai mult : „In veci `l voi iubi ! ”.
Al treilea tablou: Zona este prespaiial\ ai pretemporal\, mai mult decat origina\. Neantul, haosul, este st\panit de groaza propriului vid, a golului din `nceputuri. Drumul Luceaf\rului este drumul cunoaaterii, este o c\l\torie regresiv\ `n timp, sub imperiul lungimii. Nu exist\ puncte de reper, timpul ai spaiiul nu s-au n\scut `nc\. Distaniele se m\soar\ `n mii de ani lumin\. Luceaf\rul s-a transformat `n Hyperion.
Al patrulea tablou: spaiiu terestru, cu imagini paradisiace specifice universului teluric eminescian. Din „locul lui menit, din cer”, locul ordinii Luceaf\rul priveate spre P\mant -; castelul nu mai exist\. Chipul de fetei a devenit un chip de lut. Discursul Demiurgului e o expunere pe tema mecanismelor existenielor trec\toare, umane sau astrale. Oamenii au stele cu noroc: „Un soare de s-ar stinge `n cer / S-aprinde iar\ai soare”. Demiurgul `i propune s\-i dea puterea pentru a stabili cu armele dreptatea ai t\ria. El se adreseaz\, deco, Titanului.
„Trecerea geniului prin lume, ca ai trecerea lui Hyperion, las\ `n urm\ o dar\ de lumin\ ai un zvon al ordinii. Iat\, aaadar, c\ se `ntampl\, totuai, ceva deosebit `n lumea de jos, pe care geniul s-a putut-o salva `n felul cum voia el. Ba chiar se `ntampl\ ceva de necrezut: lumea aceasta de jos vine Ea s\ salveze geniul ... La cap\tul poemului eminescian, un nel\murit sentiment de armonie `ii r\mane, `n ciuda dizarmoniei dintre cele dou\ ordini, cea a generalului ai cea a individualului” (B.O.)
Tudor Vianu spune despre secretele magiei verbale `n opera lui A. Macedonski: „Refrenul domin\ `ntreaga oper\ poetic\ a lui Macedonski. In tehnica refrenului se declar\ caracterul magic, al poeziilor lui Macedonski, virtutea lor `nf\aur\toare ai obsedant\. Repetarea primului vers la sfaraitul strofei de patru este un mijloc de nenum\rate ori folosit de Macedonski... `ncat `ntreaga compoziiie este f\cut\ dintr-o alternani\ de refrene, `ntre care sunt prinse versurile nerepetate. Structura unor astfel de refrene este eseniial muzical\: I-am putea da numele de compoziiie `mpletit\.” .
„O particularitate fundamental\ a poemei <<Noaptea de decemvrie>> este `mpletirea elementelor romantice: tema, ideologia, simbolistica ai cele simboliste; vraja muzical\ a textului, cultul pietrelor preiioase, pictura `n cuvinte a spaiiului oriental, cu o cromatic\ particular\. ” (C.B.)





Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta