Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
PADUREA SPANZURATILOR - comentariu literar
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
d7u23uv
(ultimul capitol)
Ca nici un alt prozator rom?, Rebreanu compune echilibrat
=i simetric. Romanul Ion ?cepe =i se sf?=e=te cu descrierea drumului prin care se ajunge ? satul Pripas, locul ac\iunii.
Primul capitol din Padurea sp?zura\ilor poveste=te moartea prin sp?zuratoare a locotenentului ceh Svoboda, iar ultimul pe aceea a lui Apostol Bologa, eroul car\ii.
Intre cele doua evenimente relatate se desfa=oara, cu o logica riguroasa, procesul de con=tiin\a al unui om traversat de cele mai grave contradic\ii. Ele erau ale unei ?tregi categorii de intelectuali sili\i sa participe la ?cle=tarea absurda a razboiului.
Drama lui Apostol Bologa devine cu at? mai apasatoare cu c? eroul va fi pus p?a la urma ? situa\ia de a lupta pe frontul rom?esc. Fiecare capitol din cele patru par\i ale romanului reprezinta c?e o treapta a analizei psihologice, ?treprinsa prin
?fa\i=area comportamentului personajului, totul \intind a demonstra ca via\a =i faptele sunt ?totdeauna mai tari dec? legile =i regulamentele pe care le fac oamenii.
Tactul romancierului consta, mai ?ainte de orice, ? a-=i alege ca personaj un om obi=nuit, nu ?sa =ters, neinteresant. Dupa cum se =tie, prototipul era chiar fratele sau mai t?ar, Emil Rebreanu, care ?cercase sa treaca frontul la rom?i =i, neizbutind, fusese prins =i condamnat la moarte prin sp?zuratoare.
?ara de tragedia fratelui meu — scrie Rebreanu ? Marturisiri
() — Padurea sp?zura\ilor sau n-ar fi ie=it deloc, sau ar fi avut o ?fa\i=are anemica, livresca, precum au toate car\ile ticluite din cap, la birou, lipsite de seva vie =i ?vioratoare pe care numai experien\a vie\ii o zamisle=te ? sufletul creatorului .
Rebreanu complica ?sa, ?truc?va, biografia personajului sau. Apostol Bologa este fiul unui avocat memorandist, luptator
?focat pentru cauza rom?ilor ardeleni. Amintirea tatalui ? obsedeaza, de=i, altcum, copilul primise din partea mamei o educa\ie religioasa, aproape mistica, atenuata abia prin studiile filozofice pe care le facuse la Universitate. Altminteri, t?arul se arata a fi un caracter ?deajuns de =ovaitor, u=uratic chiar, atunci c?d ? vedem ?rol?du-se voluntar ? armata =i plec?d pe front dintr-un impuls de moment, contrariat numai de faptul ca logodnica sa, Marta, privise cu admira\ie la un ofi\er de husari. Pe front =i face datoria, se comporta ca un viteaz =i, pus ? situa\ia de a face parte din completul de judecata a locotenentului Svoboda, ? condamna, ? aparen\a =i pentru un moment, cu inima ?pacata. Totu=i, la scurt timp, faptul este de natura a-l rascoli ? ad?curile con=tiin\ei:




?on=tiin\a mea e ?pacata... +i numaidec?, ca la porunca, ? rasarira ? minte argumentele, cu zecile, ?bulzindu-se sa-l
?credin\eze ca Svoboda a fost vinovat, a ?cercat sa dezerteze =i sa tradeze =i ca, prin urmare, el, care din ?t?plare l-a judecat =i l-a os?dit, n-are sa-=i impute nimic... Totu=i, pe c?d asculta ? suflet dovezile lini=titoare, ? tavanul cu grinzi negre se ivira, ?t? ca ni=te sclipiri fara rost, apoi tot mai lamurit, ochii omului de sub =treang cu privirea m?dra, tulburatoare ca o chemare, ? al carei foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase .
De aici ?colo, Apostol Bologa traie=te o adevarata deruta, devine tot mai irascibil ? convorbirile cu camarazii =i se com porta din ce ? ce mai contradictoriu. G?dul dezertarii ? preocupa tot mai mult, cumva fara voia lui, astfel ?c? de punerea ? aplicare a unui plan bine chibzuit nu poate fi vorba.
Continua a fi un ofi\er con=tiincios, prime=te laudele generalului
Karg, nu fara a-l ?frunta ? c?eva r?duri, desface logodna cu
Marta, pentru simplul motiv de a o fi vazut ? compania unui ofi\er maghiar; ?sa el ?su=i iube=te ad?c pe Ilona, o fata simpla, o unguroaica, fiica groparului Vidor din satul Lunca,
? apropierea frontului. Numai c?d generalul ? nume=te din nou ?tre jura\ii care trebuiau sa condamne pe dezertori, de asta data pe frontul rom?esc, Apostol ?cearca sa treaca liniile.
Ac\ioneaza ?sa ca fara sine, mai mult ?tr-un fel de transa, ceea ce u=ureaza prinderea lui de catre locotenentul Varga, urmata de judecarea =i condamnarea la moarte.
Dar oric? de convingatoare ar fi toate aceste date ? legatura cu via\a =i firea eroului, ele nu ar fi putut intra ? hotarele artei, fara acea secreta, uimitoare =tiin\a a prozatorului de a pune totul sub semnul duratei ? fic\iune. Din acest punct de vedere simetria =i echilibrul ? compozi\ie, altfel spus: ritmul =i atmosfera, au — cel pu\in la Rebreanu —- o importan\a hotar?oare. +i chiar aceasta ni se pare a fi ra\iunea pentru care capitolul ultim reia, ? circumstan\e abia u=or diferite, gestul epic al celui dint?.
Situa\iile par identice, cum de fapt =i sunt, ? mare, obiectiv vorbind: acela=i ritual al citirii actului de condamnare, acela=i decor sinistru: ?n st?p alb =i lucios, cu un bra\ c?ligat la v?f , =treangul, care ?e legana pu\in =i leganarea aceasta ? aduse aminte cum a ?cercat el odinioara cu m?nile rezisten\a funiei , groapa de la picioare, cu pam?tul ·eschis ca o rana galbuie , lumea speriata, ?frico=ata, din jur, gesturile mecanice, facute ca ? vis etc. Insa moartea lui Svoboda e vazuta — cu ochii eroului car\ii, ce-i drept — din afara, in timp ce aceea a lui Apostol Bologa e privita din interior, ca =i cum romancierul ar fi trait personal ?fioratorul act. Lucrul se poate vedea din notarea exacta a reac\iilor psihofizice ale personajului, din acele treceri bru=te =i parca fara sens, de la starea de co=mar la gesturile obi=nuite ale vie\ii de toate zilele.
Ramas singur, dupa miezul nop\ii, ?aintea execu\iei ce trebuia sa aiba loc ? zori, Apostol Bologa traie=te senza\ia morm?tului: ? tacere imensa ? ?presura, parca toata lumea ar fi ?cremenit ?tr-un somn de morm?t =i totu=i, istovit, adoarme. Trezit de pa=ii ce rasunau pe trepte, ?ari ? mijlocul odai\ei =i ramase pironit acolo, murmur?d din buzele-i albe
— Doamne, Dumnezeule..., Dumnezeule... . In timp ce prive=te la pretorul care \ine · foaie de h?tie alba ? dreapta — textul sentin\ei — =i la plutonierul care poarta ·eva sub bra\ul st?g


— haina civila pe care trebuia s-o ?brace os?ditul — , prin u=a ?tredeschisa se vedeau afara, ? ?tuneric ·apete multe, sclipeau ochi ?frigura\i, ca o vedenie ?tr-o balada s?geroasa .
Atunci ·ilioane de g?duri ? rasareau =i mureau ? creieri, parca to\i atomii materiei cenu=ii s-ar fi aprins =i ar arde cu flacari clocotitoare . Vorbele celui ce cite=te sentin\a sunt prinse numai fragmentar: ·n numele ?paratului , ·rime sav?=ite ,
?radare =i dezertare la inamic , de catre condamnatul care parea ca asculta atent, dar ?e uita numai la buzele pretorului , pe care acum le vede ?t?a oara foarte precis: ?o=ii, late, uscate, netezite uneori cu v?ful limbii trandafirii . Cu o mare minu\ie sunt observate mi=carile automate ale lui Bologa, c?d i se cere sa dezbrace haina militara =i sa ?brace o alta civila, trebuitoare ? cazul acesta neaparat. Eroul pare a fi ?tr-unul din momentele lui obi=nuite, zilnice: insolitul i se pare a se produce numai c?d baga de seama ca cei din fa\a privesc la g?ul lui gol, alb =i sub\ire:
?postol nu pricepu, dar fara sa priceapa =i descheie ?cet tunica,
=i scoase gulerul =i-l puse pe masa, peste calimara ruginita, apoi lepada haina, o ?paturi cu mare bagare de seama, o a=eza pe pat =i o netezi de doua ori cu dosul palmei. Cama=a ? era umeda de sudori calde, ridicata =i cocolo=ita la spate, ?tre bretelele vargate. I=i potrivi cama=a ? spate =i-=i ?drepta bretelele care-i alunecara pu\in pe umeri. Atunci, uit`ndu-se ?trebator ? fa\a pretorului, vazu ca ochii lui ? examineaza cu spaima g?ul alb, sub\ire, cu arterele umflate. Se
?toarse spre plutonierul care-i ?tinsese ceva =i observa ca =i plutonierul se uita la g?ul lui. Se tulbura =i se ?treba: de ce se uita am?doi la g?ul lui?“
O clipa numai, speran\a vie\ii la omul t?ar p?p?e aproape animalic, sublim omene=te ?sa:
?in toate col\urile min\ii zeci de raspunsuri navalira ? pripa cu ve=ti ?c?tatoare. Poate ca acuma, dupa ce s-a ?bracat ? haina civila, n-are dec? sa puna m?a pe clan\a =i sa plece... departe... sa traiasca... Poate ca nici sentinela nu mai e pe coridor... Poate ca afara
? a=teapta Ilona, =i Klapka, =i preotul Boteanu...“
Condamnatul privea ca ? vis la preotul care-i ?tindea crucea
=i ·rezu o secunda ca speran\ele lui, printr-o minune cereasca, au pornit sa se ?plineasca , apoi zdrobit ·=i ascunse obrajii ? cutele patrafirului =i izbucni ?tr-un hohot de pl?s ?abu=it . Totul se petrecea ca ?tr-un co=mar. Merg?d spre locul execu\iei, Apostol
?cearca starea plutirii: ?u-=i sim\ea picioarele, se mira cum poate merge fara picioare =i i se parea ca plute=te ? aer, ca ? vis .
In acela=i timp, ?sa, senza\iile auditive, percep\ia vie\ii din jur ? cople=esc:
? bucata de vreme urcara pe un drum taiat ?tr-o coasta de deal.
P??l de sub pode\ul de sc?duri noi acum g?g?a galagios, ? dreapta, la picioarele coastei. Auzind cum g??e oamenii ?prejurul lui, Apostol
=opti la urechea preotului:
— Nici nu-mi simt picioarele... parc-a= pluti...“
Intervine =i un fel de desprindere de sine, o ?strainare de el
?su=i a omului ? preajma mor\ii. La un moment dat, ·in st?ga izbucni brusc un hohot de pl?s, prelung, ascu\it, acoperind tot convoiul =i umpl?d vazduhul ca un c?tec mort.


Apostol i=i zise ca e Ilona, str?se mai tare bra\ul preotului, dar nu ?toarse capul, nici nu ridica ochii . Eroul are sentimentul straniu ca asista la moartea altcuiva:
?roapa nu parea ad?ca =i lutul era azv?lit numai ? dreapta, alcatuind o movila pe care statea preotul, ?al\indu-se deasupra tuturor ca =i cum el ar fi trebuit sa... In st?ga, la marginea gropii, un co=ciug de brad, gol, descoperit... Capacul, cu o cruce neagra la mijloc, zacea alaturi de o cruce mare de lemn pe care scria, cu slove str?be:
Apostol Bologa... Numele i se parea strain =i se ?treba aproape suparat:
Oare cine sa fie Apostol Bologa?“
In chipul acesta, deloc eroic, cu un realism dur, a ?\eles
Rebreanu sa ?fa\i=eze moartea unui rom? care nu putea, dintr-o porunca mai presus de fire parca, sa lupte ?potriva fra\ilor sai.
In definitiv, tendin\a nu e deloc absenta — contrar unor afirma\ii — =i ea se stravede chiar =i din alegerea numelui personajului principal, repetat la intervale destul de dese ? ultimul capitol. In sf?=it, simbolic, Apostol Bologa murea ? zorii unei zile de primavara (? timp ce ? primul capitol, moartea lui Svoboda avea loc ?tr-o zi ?tunecoasa =i umeda de noiembrie), ·u ochii ?seta\i de lumina rasaritului . Pagina ram?e ?sa iremediabil sobra sub aspectul tendin\ei, c?a este,
?cr?cenarea — sub semnul careia se deschidea cartea — staruind p?a la sf?=it:
?restele mun\ilor se desenau pe cer ca un ferastrau uria= cu din\ii toci\i. Drept ? fa\a lucea tainic luceafarul, vestind rasaritul soarelui. Apostol =i potrivi singur =treangul, cu ochii ?seta\i de lu mina rasaritului. Pam?tul i se smulse de sub picioare. I=i sim\i trupul at?n?d ca o povara. Privirile ?sa ? zburau nerabdatoare spre stralucirea cereasca, ? vreme ce ? urechi i se stingea glasul preotului:
— Prime=te, Doamne, sufletul robului tau Apostol... Apostol...
Apostol!...“
Iata acum pasajul corespunzator din capitolul ?t?:
?voboda... lepada ?data mantaua =i ramase ?tr-o haina civila cu gulerul rasfr?t, care-i lasa gol g?ul alb, sub\ire =i lung. Pe urma scoase palaria, =i netezi parul pe frunte =i saruta lacom crucea din m?a preotului, ?chin?du-se repede... Se uita ?prejur o clipa, pu\in uluit, ca =i c?d ar fi uitat ceva. Apoi, cu o licarire de bucurie, =i aduse aminte =i se sui pe scaunelul de l?ga st?pul de brad. Cu privirea lucitoare, cu fa\a alba =i luminata, parea ca vrea sa vesteasca oamenilor o izb?da mare.“
A=adar, scriind =irurile de mai sus, la pagina zece a car\ii sale, ochiul romancierului \intea dincolo de celelalte trei sute, la sf?=itul ei. Moartea lui Svoboda este oglinda ? viitor a mor\ii ne=tiute a lui Apostol Bologa. Romanul — care, fara
?doiala, a cerut un travaliu ?delungat — pare scris dintr-o rasuflare =i se impune asemeni unui edificiu cioplit dintr-un singur bloc de piatra. In chipul acesta opera situeaza pe contemplatorul ei ? unghiul de privire cel mai ?alt =i mai cuprinzator asupra destinului omenesc. Apostol Bologa este
?ainte de orice un om =i acestei stari ? este subsumata calitatea sa de rom? =i de patriot. Pledoaria ? sensul na\ionalita\ii se mi=ca ? ad?curile subtextului, parca ?potriva voin\ei autorului, =i de aceea ea este profund convingatoare.





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2021 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite