Miron Costin a trait si a invatat pana la 20 de ani in polonia. A avut o viata scurta, curmata tragic la 58 de ani (decapitat). b3h5ho
Cunoaste antichitatea greco-latina, este unul dintre primii reprezentanti ai umanismului romanesc, prin respectul fata de om, dragostea de patrie si de limba, interesul constant pentru originea poporului roman, incercarea de a crea opere literare.
A inceput prin a scrie versuri, domeniu aproape inexistent la noi. Poemul filosofic de inspiratie religioasa “Viata lumii” prezinta tema sortii lunecoase (fortuna labilis), comparand viata cu o “ata subtire”.
Nereusind sa vorbesca in “Letopisetul” sau, care il continua pe cel al lui Ureche, despre istoria poporului roman de la “descalecatul cel dintai”, adica de la cucerirea Daciei de catre romani, Miron Costin isi realizeaza intentia spre sfarsitul vietii in “De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor”, lucrare neterminata inca.
Cea mai luminata minte a secolului al XVII-lea a lasat totusi, in ciuda “cumplitelor vremi”, un numar insemnat de lucrari istorice si poeme in limba romana si polona, dar poate ca nicaieri personalitatea lui Miron Costin nu iese in evidenta ca in “Predoslovia” la “De neamul moldovenilor”, marturisire dramatica a unui carturar patriot, care n-a putut suporta “ocarile” aduse scestui neam “de o seama se scriitori’. Indignarea lui se indreapta impotriva lui Simion Dascalul, Misail Calugarul si Axinte Uricariul, copisti ai cronicii lui Ureche care afirmasera ca moldovenii ar proveni din talhari de la Roma exilati pe teritoriul Daciei.

Miron Costin este atat de indarjit impotriva acestor “basne”, incat textul “Predosloviei”, care are un caracter polemic, capata pe alocuri accente pamfletare. Ideile, remarcabile, au in primul rand calitatea de a se fi nascut dintr-un sentiment. In consecinta, “Predoslovie” nu este numai o insailare rece de argumente care sa justifice o atitudine stiintifica. Este zbuciumul unei constiinte care cunoaste indoiala si teama, mahnirea si durerea, hotararea, admiratia, indignarea si dispretul.
Miron Costin nu e deloc un om indiferent, el transmite culoare si caldura sufleteasca scrierilor sale. Cel care scrie trebuie sa raspunda in fata viitorului: “eu voi da seama de ale mele, cate scriu”.
In “Predoslovie” gasim cateva atitudini si trasaturi care apartin nu numai lui Miron Costin, ci tuturor cronicarilor. Sintetizandu-le , ele ar fi urmatoarele: patriotismul, preocuparea pentru originea noastra romanica, convingerea ca romanii trebuie sa iasa din intunericul nestiintei, consiinta ca scrisul e dator sa slujeasca adevarul, fiind un act de responsabilitate istorica, increderea in forta educativa a istoriei, sentimentul unei continuitati a efortului de “a scoate la stirea tuturor” istoria poporului roman.