S-a nascut la 5 mai, 1895, in satul Lancram, Alba; fiul preotului Isidor Blaga. k6g3gf
Studiile:
ªcoala primara la Sebeº, gimnaziul ºi liceul la Braºov (liceul Andrei Saguna) ºi la Sibiu Seminariul Teologic. Din 1917 studiaza filozofie la Viena, unde-ºi ia ºi doctoratul. Revenind in þara intra-n publicistica , fiind redactor la Cultura din Cluj, ºi la Banatul la Lugoj.
Din 1926 intra in diplomaþie, facand parte din corpul diplomatic romanesc din Varºovia, Viena, Praga, Lisabona ºi Berna. Paralel elaboreaza o valoroasa opera politica ºi filozofica, recunoscuta prin intrarea in Academie in 1937. Cu acest prilej rosteºte discursul de recepþie Lauda satului romanesc. In 1938 este numit profesor universitar la catedra de filozofie a universitaþii din Cluj. Dupa instalarea regimului comunist, considerat idealist ºi refuzand sa falsifice filozofia prin prisma materialismului dialectic, refuzand sa-ºi renege concepþia, Blaga este inlaturat de la catedra universitara, devenind simplu bibliotecar la Biblioteca din Cluj.

Opera:
Poet ºi filozof, Blaga este creatorul unui sistem filozofic propriu, original.
I. Poezia
Poemele luminii (1919)
Paºii profetului (1921)
In marea trecere (1924)
Lauda somnului (1929)
La cumpana apelor (1933)
La curþile dorului (1938)
Nebanuitele trepte (1943)
Postum: Poezii (1964) - grupeaza creaþiile din ultima perioada a vieþii
II. Filozofie:
Trilogia cunoaºterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor, Trilogia cosmologica
III. Dramaturgia:
Zamolxe, Meºterul Manole, Tulburarea apelor, Cruciada copiilor, Anton Pann, etc.
IV. Aforizme, cugetari, marturisiri:
Pietre pentru templul meu, Viscobolul, Elanul insulei

Universul poetic blagian

Poezia lui Blaga reprezinta un moment de elevaþie a lirismului romanesc. Faþa de marele sau inaintaº, Eminescu, pasionat de filozofie, care a nuanþat ºi a versificat idei filozofice, Blaga este primul poet filozof, autor al unui sistem de filozofie propriu, original.
Legatura dintre poezie ºi filozofie este indisolubila. Astfel poezia nu poate fi inþeleasa fara o necesara raportare la aspecte ale sistemului sau filozofic. Concepþia filozofica la randul ei este exprimata intr-o forma poetica metaforica.
Apariþia lui Blaga in climatul literar interbelic i-a contrariat pe contemporani, care nu ºtiau unde sa-l plaseze: printre tradiþionaliºti sau printre moderniºti. Criticul literar Eugen Simion remarca capacitatea lui Blaga de a fi in acelaºi timp modern ºi de a pastra legatura cu fondul arhaic, mitic, ancestral. Poetul insuºi s-a incadrat alaturi de Brancuºi intr-un tradiþionalist metafizic.

Lucian Blaga e mut ca o lebada.
In patria sa zapada fapturii þine loc de cuvant.
Sufletul lui e in cautare
in muta, seculara cautare de totdeauna,
ºi pana la cele din urma hotare.

El cauta apa din care bea curcubeul.
El cauta apa, din care curcubeul
iºi bea frumuseþea ºi nefiinþa.

In formaþia spirituala a lui Blaga au jucat un rol important urmatoarele factori: a). Un contact timpuriu cu lumea satului ºi cu spiritualitatea populara: eu cred ca veºnicia s-a nascut la sat:
Sat al meu, ce porþi in nume sunetele lacrimei, la chemari adanci de nume
in cea noapte te-am ales ca prag de lume ºi poteca patimei.
Spre tine cine m-a-ndrumat din stafund de veac,
in tine cine m-a chiemat fie binecuvantat, sat de lacrimi fara leac. b). Un factor important la devenirea viitorului poet l-a reprezentat contactul cu filozofia indiana. De aici a reþinut teme, motive, idei: tema timpului infinit, tema trupului ca inchisoare a sufletului, somnul ºi tacerea, ca modalitaþi de atingere a absolutului. c). Contactul cu filozofia germana, ºi mai ales cu expresionismul german. Multe elemente expresioniste patrund in opera lui Blaga (mai ales in dramaturgie): oroarea de oraº, faþa de binefacerile civilizaþiei moderne, regresiunea spre vegetal, beþia vitalista, cultul primitivului, al miticului ºi al arhaicului.
Poezia lui Blaga se constituie mai ales pe metafora, care inchide de cele mai multe ori o problematica existenþiala. Primul poet roman, care impune definitiv in lirica romaneasca versul liber.

Primul volum: Poemele luminii - 1919
Metafora centrala a volumului este lumina. Tanarul poet oscileaza intre instinct ºi idee, traire ºi meditaþie. Predomina elanul vital, beþia vitalista, care tinde sa depaºeasca limitele condiþiei umane pentru a se contopi cu cosmosul Lumina are mai multe semnificaþii; astfel ea inseamna originea vieþii:
Lumina ce-o simt navalindu-mi
in piept minunato e poate ca ultimul strop din lumina creata in ziua dintai
In poezia Vreau sa joc poetul exprima un elan vital dezlanþuit:
O vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat !
Sa nu se simta Dumnezeu
in mine un rob in temniþa-incatuºat.
In alte creaþii lumina apare alaturi de intuneric, semnificand coexistenþa binelui cu raul, ca in Lumina raiului:
De unde are raiul lumina ? - Stiu: il lumineaza iadul cu flacarile lui !
Aceeaºi combinaþie de lumina ºi intuneric de bine ºi rau, defineºte natura umana in poezia Pax magna.
In poezia Daþi-mi un trup voi munþilor poetul exprima dorinþa fierbinte a sufletului sau, care-ºi cauta in inveliº pe masura elanurilor sale dezlanþuite:

Daþi-mi un trup voi munþilor, marilor, daþi-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin !
Pamantule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei naprasnice inimi, prefa-te-n lacaºul furtunilor, cari ma strivesc, fii amfora eului meu indaratnic !
In alte poezii ca Frumoase maini, Gorunul poetul exprima presimþirea morþii. Alte poezii, ca Pamantul, Eva prezinta iubirea ca pe un mod de a comunica cu universul.

Paºii profetului - 1921
Cu toate ca ºi volumul urmator mai pastreaza inca un elan vital dezlanþuit (Daþi-mi un trup, voi munþilor), Paºii profetului marcheaza o schimbare de atitudine, preeminenþa (predominarea) cugetarii, a reflexivitaþii asupra instinctului, asupra trairii.
Semnificativ in acest sens este Moartea lui Anton Pann. Batran ºi orb, zeul naturii, al instinctelor, iºi presimte moartea ºi inlocuirea lui cu un profet creºtin care va indeparta omul de natura, de trairea imediata prin introducerea noþiunii pacat:

Pan rupe faguri
in umbra unor nuci.

E trist: se inmulþesc prin codri manastirile,
ºi-l supara sclipirea unei cruci.

Subt clopot de vecerne Pan e trist
Pe-o cararuie trece umbra de culoarea lumii a lui Crist.

(Moartea lui Pan - III: Umbra)

In marea trecere - 1924
Incepand cu volumul In marea trecere (= viaþa), reflexivitatea, framantarea, neliniºtea metafizica devin dominante. Poetul se simte tot mai instrainat, mai singur in univers. Natur-ºi pierde frumuseþea paradisiaca, iar elanurile vitaliste sunt inlocuite de marile intrebari ale vieþii. Se accentueaza tot mai mult ruptura dintre eul poetic ºi lume.
Poezia lui Blaga dobandeºte o problematica filozofica. In poezia Scrisoare poetul regreta apariþia sa pe lume, din moment ce nu poate descifra marile taine ale universului:
Sunt mai batran decat tine, Mama, ci tot aºa cum ma ºtii: adus puþin din umeri
ºi aplecat peste intrebarile lumii.

Nu ºtiu nici azi pentru ce m-ai trimis in lumina.
Numai ca sa umblu printre lucruri
ºi sa le fac dreptate spunandu-le care-i mai adevarat ºi care-i mai frumos ?
Mana mi se opreºte: e prea puþin.
Glasul se stinge: e prea puþin.
De ce m-ai trimis in lumina, Mama, de ce m-ai trimis ?
In faþa atator intrebari nedezlegate ale vieþii, poetul traieºte sentimentul regretului profund al copilariei ºi al inocenþei acelei perioade. Regresiunea spre aceasta lume a copilariei este exprimata in poezia In marea trecere:
Numai sangele meu striga prin paduri dupa indepartata-i copilarie
Altaturi de copilarie satul reprezinta pentru Blaga un univers mitic, etern, o posibilitate, o ºansa de regenerare sufleteasca. Poetul treaieºte profund sentimentul vinovaþiei de a se fi indepartat de aceasta lume ºi de a-ºi fi pus intrebari pe care aceasta colectivitate umana a satului nu ºi le-a pus de-a lungul generaþiilor. Semnificativa in acest sens este Am inþeles pacatul ce apasa peste casa mea:
Am inþeles pacatul ce apasa peste casa mea
Ca un muºchi stramoºesc.
O, de ce am talmacit vremea ºi zodiile altfel decat baba ce-ºi topeºte canepa in balta ?
De ce am dorit alt zambet decat al pietrarului ce scapara scantei in margine de drum ?

Lauda somnului - 1929
Aduce o modificare profunda in lirismul blagian. Intregul univers este cufundat intr-o stare hipnotica, de destramare. Poetul cultiva aici un lirism magic, universul stand sub semnul haosului, al negarii totale:
Pretutindeni e o tristeþe. E o negare.E un sfarºit.

Somnul, ca metafora centrala a acestui volum, are o dubla funcþie. In unele poezii prin somn se realizeaza trecerea intr-o lume magica, atemporala; in alte creaþii este o modalitate de a intra in moarte.
Poezia Somn defineºte somnul ca o posibilitate de a ieºi din timp.
In somn sangele meu ca un val se trage din mine
inapoi in parinþi
Incepand cu volumul urmator La cumpana apelor (1933), urmat de La curþile dorului (1938) se accentueaza inspiraþia folclorica. Paralel se constata o temperare a framantarilor metafizice datorita contactului cu spiritualitatea folclorica. Totuºi ºi in tiparul popular, Blaga introduce reflexivitatea, marile intrebari, care il framanta pe om ºi pe filozof.
Semnificative in acest sens sunt: Sta in codru fara slava ºi Belºug:

Sta in codru fara slava mare pasare bolnava.
Se tot uita-n sus bolnava la cea stea peste dumbrava.

Incepand cu Nebanuitele trepte (1943) se constata o impacare a poetului cu lumea. In locul marilor framantari metafizice, poeziile exprima increderea ºi speranþa.
Semnificativa: Schimbarea Zodiei
ªi azi, dintr-o data, neaºteptat, acest rasarit.
Ce cantec nemasurat !
Ca unui orb vindecat lumea-n lumina mi s-a largit.
Creaþiile dupa 1944 ne dezvaluie un poet nou. Deºi trece printr-o perioda dificila, poeziile sale exprima impacarea cu viaþa ºi cu semenii. Descoperind un Blaga mai apropiat pe linia omenescului, marele neliniºti, framantari sunt inlocuite prin poezia iubirii ºi a germinaþiei. Versurile din aceasta perioada sunt grupate in ciclurile: Varsta de fier, Vara de noiembrie, Ce aude unicornul, Corabii cu cenuºa, Mirabila seminþa.
In poezia Vara de noiembrie sau Cantecul focului poetul canta o iubire tarzie doar cu atat mai profunda cu cat este atinsa de trecerea timpului ºi de presimþirea sfarºitului.
In poezia Catrenele fetei frumoase poetul foloseºte un limbaj metaforic, rafinat:
O fata frumoasa e o fereastra deschisa spre paradis.
Mai verosimil decat adevarul e cateodata un vis.
In poezia de maturitate moartea nu este privita ca neliniºte ci ca un eveniment firesc al vieþii.
Poezia Mirabila samanþa este un elogiu al capacitaþii de regenerare sufleteasca ºi de renaºtere al naturii:
Lauda seminþelor, celor de faþa ºi-n veci tuturor !
Un gand de puternica vara, un cer de inalta lumina, s-ascunde in fieºtecare din ele, cand dorm.
Palpita in visul seminþelor un foºnet de camp ºi amiezi de gradina, un veac padureþ, popoare de frunze
ºi-un murmur de neam cantareþ.
O tema noua este aceea a necuvantului. Astfel in Ulisse personajul mitologic refuza sa-ºi mai povesteasca aventurile pentru ca prin cuvinte ar ucide farmecul, misterul acestora.

Concluzie:
Creaþia lui Blaga a parcurs succesiv mai multe etape fara ca intre acestea sa existe demarcaþii ferme, exacte. Astfel primul volum, Poemele luminii, se caracterizeaza printr-un vitalism pronunþat. Volumul urmator, Paºii profetului, se defineºte printr-un limbaj meditativ, reflexiv. Volumele urmatoare, La cumpana apelor, La curþile dorului se definesc printr-un lirism folclorizant.
Ultimele volume, Nebanuitele trepte, etc., se caracterizeaza printr-o impacare cu viaþa ºi cu semenii.
In intreaga lirica blagiana se pot identifica doua constante: reflexivitatea ºi metafora.
Din punct de vedere formal, poetul a impus definitiv versul liber.