c9z7ze
Nota particulara a nuvelei lugojanului Ion Popovici-Banateanu
(1868—1893), continuator al lui Slavici, cu acelasi fel de oameni mocniti, tardivi in desfasurarea sufleteasca si adanc preocupati de problema economica, este excesiva timiditate a eroilor. Mediul e al opincarilor banateni. Sandu, scapat de catanie, merge la Lugoj sa intre la vreun mester, ezita mult, in fine e primit la maistorul Talpoane, om cumsecade si supus, cu nevasta aroganta. Lumea aceasta rea nu-i de Sandu. Ana, fata lui Talpoane, il priveste cu ochi buni si-i da vin fiert, iar maistorita infuriata il izgoneste. In alta nuvela asistam la necazurile vaduvei Lenca, maistorita, in lupta cu rautatea oamenilor, pana ce isi gaseste in maistorul Vasi un sot si un ocrotitor pe potriva ei.
Cu lugojanul Victor Vlad Delamarina (1870—1906) se schiteaza un inceput de poezie umoristica dialectala in felul celei profesate de
Pascarella in dialect roman. Istoria lui Sandu Blegia care, biruind un atlet de balci, cere premiul amenintand sa faca “prav comedgia” e in amintirea tuturor. Dr. G. Garda s-a straduit sa continue in Banatu-i fruncea! astfel de umor. Burlescul lingvistic s-a cultivat si in Ardeal, si limbajul lui Marius Chicos Rostogan nu-i o simpla nascocire malitioasa a lui Caragiale. Si azi se reciteaza cu placere Elocvinta frachelui
Ladislau “ghe tatului cursiva, pot afirma cum ca classica“ de A. P. Banut.
Bucovina s-a remarcat, daca nu prin creatie, printr-o puternica culturalitate. Hurmuzachestii (Doxachi batranul, apoi fiii sai Constan tin, Eudoxiu, Gheorghe si Alecu, mai putin Nicolae) sunt pionierii.

Aron Pumnul (1818—1866) e figura venerata printre profesori. Iraclie
Porumbescu (Golembiovschi) si Vasile Bumbac (1837—1918) au aici reputatia de poeti. La un moment dat se injgheaba o societate studenteasca “Arboroasa”. Membrii ei (Ciprian Porumbescu, compo zitorul, C. Moraru, Z. Voronca, Orest Popescu, Eugen Siretean) fura intemnitati. T. Robeanu (Dr. George Popovici: 1863—1905), cunoscut si dincoace, Stefan Stefureac (1845—1893), printre poeti, nu se tin minte. Teodor V. Stefanelli (1847—1920) se salva prin amintirile

despre Eminescu. Un agent de legatura intre scriitorii din Bucovina si cei din tara fu George Tofan (1880—1920). Au incantat pe cititorii de acum cateva decenii foiletoanele satirice, nu prea sprintene, ale lui Mihai Teliman (1863—1902), printre care mai ales Moartea lui
Dule. Bucovina dadu si un dramaturg in persoana lui Constantin de
Stamati-Ciurea, in ale carui Opuri dramatice gasim vodeviluri, mai degraba naive. Basarabean, el e fiul cavalerului C. Stamati, dar ruda prin alianta cu Silvestru Morariu, mitropolitul Bucovinei.
Interesante sunt amintirile-tablouri ale radauteanului Emanoil
Grigorovitza (1857—1915), specializat in imagini de viata evreiasca: ovrei coser stransi la micva ori la merhaz ca sa fie curati cand isi pun tivelul si talesul, ceremonii de nunta, momente de scoala etc.