m9t11tb
Din limba autohtonilor dravidieni - probabil raspandita in toata India, pana la venirea arienilor - au derivat patru limbi vorbite si azi, in sud, de aproximativ o cincime din populatia Indiei. Cea mai veche dintre acestea s i avand o literatura mai bogata este tamila.
Triburile ariene vorbeau as a-numita "vedica", foarte asemanatoare limbii Areslei iraniene. derivata din vedica, limbii sanscrite (cuvantcare inseamna "desavarsita",
"impodobita") i-a fost creata o gramatica de catre celebrul Panini, 1096 de reguli.
Sanscrita, in care s-au scris si opere laice, era limba de cultura si limba de cult (la fel ca vedica) si era cunoscuta numai de brahmani s i de lingvistic arian s-au dezvoltat - alaturi de limba vedica s i de sanscrita - limbile populare, sau prakrite, dintre care cea mai raspandita, dar care nu se vorbeste azi este limba pali (in care s-au scris primele opere canonice buddhiste). In fine, in Evul Mediu s-au format, pe baza graiurilor populare, numeroase alte limbi (sindhi, gujarali, bengali - limba scrierilor lui Rabindranat Tagore marathi etc.). Dintre acestea, cea mai raspandita este hindustana (sau urdu, inca din secolul al XVI-lea - cu o foarte bogata literatura.

Problema originii scrierii indiene este inca nelamurita. Probabil ca cel mai vechi sistem de scriere avea la baza alfabetul aramaic, introdus in India in jurul anului 800
i.e.n.; dar primele inscriptii datate care au ramas sunt din sec. III i.e.n. Mult timp s-a scris
in India pe coaja de mesteacan, pe foi de palmier, pe tablite de lemn, pe placi de metal, sau chiar - opere intregi, dupa secolul al XII-lea pe stanci. Scrierea textelor sacre era interzisa, ca fiind un act de profanare; textul Vedelor a fost tiparit abia in secolul trecut.
Cantitati imense de scrieri cu caracter religios, brahmane sau buddhiste, s-au transmis timp de peste doua milenii si jumatate - numai pe cale orala, numai prin recitare si memorizare !
Schematizand si urmand o ordine cronologica in enumerare, se noteaza ca literatura indiana de interes, semnificatie si valoare universala insumeaza: opere de uz religios (Vedele, Brahmanele, Sutrele), o literatura cu caracter epic (marile epopei
Mahabharata si Ramayana, apoi colectiile de Jataka, productii didactic-moralizatoare
(in primul rand Pancia), poezii lirice si opere dramatice.