Poezia Lacustra comunica un sentiment al insingurarii totale, intr-o lume de care poetul se simte despartit printr-un gol istoric.Poezia cuprinde o succesiune de motive , ca cel al ploii , al mortii, al noptii , al golului , al plansului , al nevrozei . Poetul contempla ploaia , cu care stabileste un raport obsesional , fixat de frecventa termenului obsesiv in mai multe pozitii semantice : plouand, plangand , lacustre , ude , val , pod , mal ,s.a. n2g6gy
La inceput ploaia e perceputa ca o desfasurare monotona , agasanta si indelungata iar timpul e dat de adjectivul de-atatea nopti .Actul perceptiei e nocturn , pentru ca intunericul atenueaza eventualele obiecte , mareste acuitatea si este spatiul propriu reveriei si solititudinii . Conditia insingurarii e declarata fara echivoc in versul al treilea: sunt singur , aceasta conditie asociindu-se cu cea a omului preistoric in locuintele lacustre: si ma duce un gand spre locuintele lacustre .
Prima strofa , care contine cheia ideii poetice , se structureaza pe doua serii paralele : ploaia si singuratatea , serii obiective , una definind natura ,cealalta subiectul liric. Metafora aud materia plangand detine o pozitie privilegiata in intregul text prin uluitorul ei efect stilistic . Imaginatia lui Bacovia capata o forta uriasa de sensibilizare a abstractului, pentru ca poetul vrea sa sugereze ca ploaia e un ,planset cu lacrimi si tanguire a naturii supuse unei opresiuni . Plansul cosmic al naturii, cuprins in aceasta personificare cu valoare de simbol , se va restrange de la expresie la impresie, semnificand adancimea insingurarii pana la disparitia totala. Sunt singur si ma duce-un gand /Spre locuintele lacustre , semnifica intoarcerea in timp, pentru a sublinia sentimentul de solitudine , modalitate sugestiva de a sonda starile subconstientului, alunecarile halucinante.
In strofa a doua , Bacovia construieste ipoteza unui cosmar: Si parca dorm pe scanduri ude , in care spaima de rece si umed se insumeaza cu sentimentul ca un pericol ii da tarcoale: Tresar prin somn si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal .Podul ramas la mal reprezinta un pericol , prin el pastrandu-se , in epoca primitiva , legatura cu lumea .Scandurile ude , valul care izbeste in spate , au un sens propriu , care nu se pierde in context, dar ele se cumuleaza cu un sens suplimentar ; desi denumesc obiecte concrete, citim orin ele si altceva .Bacovia renunta astfel la descrierea starii de spirit , perferand s-o sugereze prin mijloace mai complexe si mai discrete .
In strofa a treia , poetul traieste un transfer in preistorie , alunecand intr-o larga obsesie a pustiului, care-i intensifica starea impulsiva , nedefinita , primara :Un gol istoric se intinde/Pe-aceleasi vremuri ma gasesc .Pilotii reprezinta un element decupat dintr-o constructie lacustra , dar contextul trimite si la o alta interpretare conservand-o insa pe prima .Ei sunt stalpi ai universului , deci ceea ce se prabuseste este altceva decat imaginea sugerata .Este imaginea universului ,ploaia devine factor al dezagregarii lente , al pulverizarii planetare. Se include aici si timpul greu , orizontul greu , succesiunea noptilor , lumea insasi este grea , semnificand infrabgerea interioara , prabusirea , suferinta , spasmul , anularea oricarei initiative si a oricarui act dinamic .
Ultima strofa reprezinta repetarea celei dintai , dar versul exceptie Tot tresarind/tot asteptand vine sa contureze opozitia intre doua momente ale contemplatiei care pareau identice .Monotia este adusa si de gerunziile plouand , asteptand , care rimeaza cu substantivul gand . Subiectul val si predicatul izbeste genereaza ideea de eroziune care se va repeta pana la prabusirea intregului edificiu uman . Plansul este al poetului ca si frica atat de adanca ,de profunda , incat se extinde in spatii nelimitate , cosmice: Aud materia plangand , la care se adauga ideea de timp infinit prin sintagma De-atatea nopti careia ii confera valoare de superlativ absolut .
Ritmul iambic , intensiv si rima onomatopeica din primele trei versuri, transforma contemplarea intr-un ritual , intr-o ceremonie a singuratatii si a spaimei. Al patrulea vers se lungeste cu o silaba sugerabd prabusirea luciditatii : Spre locuintele lacustre .
Strofa a doua si a treia creeaza un ritm de inaltare si cadere , de intrare si iesire din cosmar .Strofa a patra repeta ritmul initia pentru a arata disparitia fiintei si a realitatii .
Analiza poeziei a degajat suficiente elemente care permit integrarea lui Bacovia intr-un anumit gen sau o anumita forma estetica .Aerul morbid, un fel de mal du siécle , tatonarea miscarilor subconstiente , tehnica sugestiilor muzicale , a simbolurilor si corespondentelor, denunta un scriitor simbolist . Actul poetic este un act organic , intim , obsesional , oglindind vesnica asteptare a mortii . Poetul aude plansul naturii ca simbol al insingurarii , al izolarii , traind acut toate procesele de dezagregare , generate de principiul cosmic al apei . Din aceste cauze , universul bacovian pare facut cu un rafinament de decadenta . El este produsul sinceritatii si a trairilor obsesive ale unui om care protesteaza impotriva legilor universului de sub a caror stapanire nu poate iesi .
Daca i se cauta o conditionare , la Bacovia se poate gasi prin deviere motivul eminescian al geniului care moare solitar, in cerc barbar si fara sentiment . Criza continua a poetului apare ca o absolutizare a imaginii a unei lumi ostile , alunecand in neant .