v5p19pe
Cincinat Pavelescu (1872—1934) a fost foarte reputat ca epigra mist si improvizator. La banchete cineva ii da cateva rime: nefasta, nevasta, el, chel , si poetul improviza:
Dupa ce-ntr-o zi nefasta
M-a prins sotul la nevasta,
De par eu l-am luat pe el.
Morala:
Avantajul d-a fi chel!
Genul e destul de trist. Dar madrigalurile, epitalamurile, liedurile sale nu sunt lipsite de gratie si chiar de o unda de poezie simpatic infatuata. Gestul teatral (era atunci la moda Edmond Rostand) e spr ijinit pe o buna declamatie si pe imagini:
Iti mai aduci aminte, Doamna?
Era tarziu si era toamna
Si frunzele se-nfiorau
Si tremurau in vantul serei
Ca niste fluturi chinuiti,
Din tarile durerei.
Ca elev al lui Macedonski, Cincinat Pavelescu pastreaza tonul de festival, euforia. Cateodata iese din diletantism si da dovezi de o puternica inventie fantastica (Pescuitorii de perle, Corbii) ori de uimire in fata misterului vietii, ascunsa sub o aparenta usuratate strengareasca:

Nu sunt nici rau, nu sunt nici bland,
Nu m-am tarat, n-am pizmuit,
Am fost si sunt un biet smintit
Care viseaza chiar mergand.
Eu niciodata n-am muncit,
Noaptea nu dorm si ziua casc,
Poate-as fi vrut sa nu ma nasc,
Dar nu ma plang ca n-am murit.
Si nu stiu dac-am suferit,
N-am fost sarac, n-am fost bogat,
Am si iubit, am si uitat,
Am si uitat, am si iubit.
Cum se-ntampla, poetul n-a fost imitat in partea lui profunda ci in ceea ce e mai superficial. O multime de epigramisti il continua, intre care Ionescu-Quintus si Cridim merita o mentiune.