t5p22pf
Aron Cotrus e din familia poetilor barocului giganticului, ai mesia nismului apocaliptic (linia Walt Whitman, Verhaeren, Blok, Bjelyj,
Esenin), dealtfel printr-un impuls organic:
Daruri ce-n veci nu adorm ma-ncing, nu ma lasa sa dorm, ma-mping spre tot ce-i enorm...
Toate dimensiunile universului sunt sporite, sufletul functioneaza la o tensiune ridicata. Poetul canta “catedrala” lui salbateca, padurea, bivolii:
Pe sesul vast, prin sclipitor noroi, se misc-ursuzi, cu pasi inceti, greoi, prin stuful de la margine de balta... caii pe pusta:
Plang vanturile...
Manjii se joaca si necheaza
Si pusta-ntreaga plange in dulcea dupa-amiaza,
Iar iepele robuste
Pasc lenese-n racoarea nemarginitei puste... minerii vazuti ca niste forte sanatoase ale animalitatii umane, in fine ereditatea insasi ce alimenteaza aceasta nepotolita sete de viata:
Ce tainice, stravechi, nebiruite, vii porunci haine
Se razboiesc in trudnicele-mi vine,
De nu gasesc un loc in care sa ma simt la mine?...
Ce blesteme,
Ce patimi fara nopti si fara numar,
Ma sbiciuie, ma-nvolbura, ma hartuiesc, m-apasa,
Ma prigonesc sa merg,
S-alerg,

Sa fiu de-a pururi si niciodat’
La mine-acasa?!...
Au fost strabunii-mi hoti de cai?...
Au fost ciobani pribegi,
Stapani, fara hartii de stapanire pe pamantul tarii-ntregi?...
Cu Maine, Aron Cotrus a inceput o varianta noua a poeziei sale, scurta, amenintatoare si profetica, cu subintelesuri. E o poezie-mani fest cu aere instigatoare, regretabil de oscilanta in teluri. Plugarii sunt ridicati impotriva “marsavilor ciocoi”, indreptati impotriva orasului
“de trantori si misei”, cu insinuatii de acestea:
Ioane, ia seama bine! tara aceasta se razima pe tine.
*
Ioane, esti unul, poti fi milioane, vrerile tale nenfrante sa nu le-nspaimante nici temnita, nici tunul...

In ciuda excesului de bravade si profetii, acel soi de autobiografie apasata, brutala, produsa in numeroase variante, este foarte original:
Io,
Patru Opinca, ce-ntr-atatea mosii n-am doar o sirinca, infrunt strambele legi si napasta si-n razmerita ce-n mine creste, sudui vartos, mocaneste, si scuip pe toata randuiala asta!...