x3s23sh

Ioan Slavici este situat de istoricii literari in randul marilor clasici ai literaturii romane, dupa Eminescu, Creanga si Caragiale. Opera scriitorului reliefeaza in general viziunea realista pe care Slavici o are privitor la viata satului ardelenesc. Se poate spune ca el contribuie semnificativ la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale. Dintre nuvelele scrise de prozator: “Popa Tanda”; “ Budulea Taichii”; “Padureanca”; “Moara cu noroc” este capodopera lui Slavici. A scris un singur roman “Mara” care reliefeaza inclinatia spre realism a prozatorului transilvanean.
“Moara cu noroc” este o nuvela psihologica inlusa in volumul de debut “Novele din popor”, aparut la Bucuresti in anul 1881.
Caracterul nuvelistic al operei este redat prin actiunea desfasurata in timp si spatiu, conflictul puternic si fara solutionare, existenta unui personaj central in jurul caruia se desfasoara actiunea si care este caracterizat evolutiv pana la decadenta sa. Structural, nuvela este organizata riguros: 17 capitole care surprind personajele in etape semnificative ale vietii. Compozitional este respectata forma standard a unei opere epice: expozitiunea sau incipitul operei anunta tema si elementele in jurul carora se va concentra actiunea, si de asemenea reprezinta si prologul nuvelei -; o familie tipic ardeleneasca dezbate problema materiala, batrana inteleapta sustinand ferm: “nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Intriga reprezinta decizia lui Ghita de a-si depasi conditia sociala, mutandu-se la moara cu noroc. Desfasurarea actiunii prezinta progresiv conturarea conflictului in jurul personajelor. Ghita devine agresiv fata de sotia lui, Ana, gandindu-se obsedat la bani si la imbunatatirea situatiei financiare. Evolutia negativa a personajului este incurajata de Lica, care o va seduce pe Ana. Punctul culminant sta sub semnul solutionarii conflictelor prin moartea celor trei personaje: Ghita, Ana si Lica, care sunt pedepsite pentru incercarea de a trece peste destin(Ghita), pentru neincredere si slabiciune(Ana), si pentru incalcarea legilor morale ale unei societati(Lica). Deznodamantul este revenirea la situatia initiala si consemneaza o concluzie a batranei, personajul intelept a nuvelei, care este moralizatoare: neascultarea duce la moarte. Moara cu noroc arde, focul reprezentand purificare impotriva spiritelor rele. “Asa le-a fost dat”, fiind replica batranei care pune totul sub semnul fatalitatii, a destinului.
Caracterul psihologic al nuvelei este reflectat de drama personajelor. Ghita, eroul operei, traieste o drama psihologica dubla: infragerea increderii in sine si increderea celorlalti in el. Ana, sotia lui, traieste si ea o drama concretizata prin pierderea treptata a increderii sotului ei. Pe parcursul nuvelei, Ghita incearca sa-si depaseasca conditia sociala de simplu cismar, iar acest lucru este potrivnic destinului. El se va instraina de familie, dezbinarea si ura fiind inevitabile. Personajul care ia in arenda moara este construit complex, in jurul lui polarizandu-se intreaga actiune. Intrand in contact cu toate personajele nuvelei, el va fi stapanit de framantari interioare redate fie de autor, fie de celelalte personaje, fie de faptele pe care le savarseste.
In debutul nuvelei, Ghita este prezentat din latura sociala: sot, tata, ginere, fiind cap al familiei. Deciziile pe care le ia sunt respectate inclusiv de batrana inteleapta care sustine fericirea caminului, nu prosperitatea materiala: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, ca, daca-i vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Aceste vorbe reprezinta prologul operei, anuntandu-se astfel tema nuvelei si cele doua elemente ce vor constitui conflictul central: bogatia -; linistea familiei. Moara cu noroc, hanul luat in arenda, este pentru inceput un loc prielnic pentru desfasurarea armonioasa a relatiilor familiale. Ghita este calduros si tandru cu sotia lui pe care o considera “inteleapta si asezata”. La randul ei, Ana isi iubeste si respecta sotul, acesta fiind o autoritate in fata femeii.
Dupa acomodarea la moara cu noroc, Ghita trebuie sa-l infrunte pe Lica Samadaul, vazut ca stapanitor al acelor tinuturi. La inceput eroul face fata actiunilor ilegale ale Samadaului, insa ganduri necurate se nasc incet in mintea lui Ghita care este puternic influentat de pozitia lui Lica. Acceptand masurile impuse de Lica, apare primul conflict a lui Ghita, care este si cel mai important: pierderea sigurantei de sine,pierderea autoritatii. Realizand ca nu poate sta la han fara permisiunea lui Lica, Ghita incearca un parteneriat de la egal la egal cu un om lipsit de srupule, care are, precum el insusi afirma: “un fel de boala, care ma apuca din cand in cand”. Pactul dintre cei doi marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul. Banul nu ii ofera siguranta si libertatea caminului, ci dependenta de Samadau, de malefic. Dorinta de a-si recupera banii luati de Lica va calca moralitatea personajului care ajunge sa faca compromisuri.
Grija lui Ghita pentru starea materiala se va rasfrange in relatiile cu familia. Framantarile interioare ale personajului vor afecta relatia cu Ana. Cei doi se distanteaza datorita pierderii increderii. Se face o comparatie intre situatia initiala cand cei doi isi impartaseau problemele si situatia actuala cand comunicarea dispare si lasa loc unor conflicte ireversibile. Desi personajul central realizeaza decalajul aparut, nu poate actiona: “ar fi voit sa mearga la ea, sa-i ceara iertare si sa o impace, dar nu putea ; era in el ceva ce nu-l lasa”.
De la statutul de om cinstit, drept, el va ajunge subiect intr-o ancheta, fiind banuit de talharie si de crima. Recunoasterea faptului ca s-a schimbat in rau, fata de copii, reprezinta constientizarea personajului asupra modului gresit in care a actionat de cand a devenit omul lui Lica: “Sarmanilor mei copii (…),voi nu mai aveti un tata om cinstit”. Dupa intamplarea cu procesul crimei, viata morala a protagonistului se frange, simtindu-se instrainat de toti si de toate. Rusinea fata de lume il face sa ia in considerare posibilitatea de a pleca de la moara cu noroc, insa dorinta de a-si recupera banii luati de Lica mistuie gandurile lui Ghita. Reactiile lui sunt contradictorii: pe de-o parte doreste razbunare, pe de alta parte vrea sa-si recupereze banii. Dorinta de a-si apara familia il face sa se alieze cu jandarmul Pintea pentru a-l demasca pe Lica. Mentalitatea de om traditional se observa datorita preocuparii pe care crasmarul o are: imaginea publica este importanta. Este ingrijorat ca nu a putut fi un model pentru copii lui, afirmand cu amaraciune: “ Nu mai pot sili pe nimeni sa nu le zica copiilor astora: Tatal vostru e un ticalos”. In opinia protagonistului: “cinstea este sila pe care le-o faci oamenilor rai de te socoti om intre oameni”. S-a intovorasit cu Lica, a aparut la judecata alaturi de el, deci nu mai poate sa-si sustina integritatea morala si nu poate pretinde celorlalti sa admita ca este un om cinstit. Monologul interior prin care se autocaracterizeaza ca om neputincios si cu o fire slaba, este o incercare de a motiva faptele grave pe care le savarseste in complicitate cu Lica: “Ei! Ce sa-mi fac?…Asa m-a lasat Dumnezeu. Ce sa-mi fac daca este in mine ceva mai tare decat vointa mea?”. Tot pentru a incerca sa-si disculpe faptele nelegiuite, autorul, prin stilului indirect liber prezinta gandurile lui Ghita: “acum parca-i venea sa-si zica : “Dar ce-mi pasa?! Cele facute tot nu se mai pot desface”.
Psihologicul nuvelei reiese si din evolutia relatiei existente in cadrul familiei lui Ghita. La inceputul nuvelei relatia dintre Ana si Ghita este una armonioasa, bazata pe dragoste, intelegere, dar si autoritate, conferind astfel caracterul traditional pe care se baza familia la aceea data. Autoritatea barbatului este recunoscuta, el fiind cel care ia deciziile pentru familie, afisand in fata sotiei lui un spirit protector si impunator in acelasi timp. Intre cei doi exista o comunicare bazata pe incredere, iar Ghita apreciaza calitatile spirituale ale Anei, tipice pentru femeia traditionala din popor: “ inima-i rade cand Ana cea inteleapta si asezata deodata-si pierde cumpatul si se arunca rasfatata asupra lui, caci Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa”. La aparitia lui Lica, ,Ghita se inchide in sine, iar Ana simtind caracterul demonic al Samadaului incearca sa-si previna sotul. Comportamentul rece al sotului, care se indeparteaza de Ana din cauza problemelor, este perceput la inceput ca un pretext de sotia crasmarului care nu doreste sa renunte la dragostea sotului. De acum Ghita vede in sotia lui o naivitate suparatoare: “ iara,tu, Ano, esti buna si blanda, dar esti usoara la minte si nu intelegi nimic: sunt cu tine ca fara tine”. Ghita isi plange de mila pentru ca Ana se indeparteaza de el: “ el era singur si parasit”.
Conflictul interior se rasfrange asupra relatiei dintre cei doi, cand Ghita este banuit de Ana ca ar fi complice la uciderea vaduvei. Ana traieste ea insasi un conflict interior: dragostea pentru sotul ei este pusa la incercare, exista o dorinta de a-si salva casnicia, dar si rusinea de-a avea un sot talhar. Dupa proces, Ana il priveste pe Lica cu recunostinta , ca fiind cel ce i-a salvat sotul de inchisoare. Comportamentul bizar al lui Ghita o va face pe Ana sa-l vada ca fiind un las, iar pe Lica ca pe un adevarat barbat: “ Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”. Neintelegerea dintre Ana si Ghita o va determina pe sotia credincioasa sa-i cedeze lui Lica. Esecul lui Ghita este datorat lipsei de comunicare in cuplu. Acesta o ucide pe Ana, nemaiavand nimic de pierdut. Ghita este si el ucis de Raut din ordinul Samadaului. Astfel Slavici si-a urmarit personajele pe parcursul vietii de la bunastre la decadenta. Asadar prin intermediul lui Ghita, Slavici creaza un personaj complex, de exceptie, un personaj mobil a carui stare sufleteasca se schimba profund de-a lungul nuvelei; trairile interioare sunt intens studiate de Slavici si redate cititorilor intr-un stil minutios.
“Moara cu noroc” este o nuvela psihologica pentru ca urmareste modul in care conflictul exterior se rasfrange in planul constiintei personajelor. Descrierea personajului central este minutioasa, ceea ce a dus la realizarea unui personaj complex. Analiza psihologica duce la o teza moralizatoare: goana dupa bani duce la distrugerea echilibrului interior si provoaca catastrofe in relatiile interumane.

CITATE :

“Drama lui Ghita este analizata magistral” -; Calinescu
“Ghita intaia oara in viata ar fi voit sa n-aiba nevasta si copii”
“Ei! Ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!”