1640 Se naste, la Targoviste, Constantin Cantacuzino, mare invatat de factura umanista, personalitate politica complexa a isto riei noastre, al treilea dintre fiii postelnicului Constantin f4m21mr
Cantacuzino (intr-un sir de sase baieti si sase fete). A fost casatorit intai, din 1670, cu Safta Buhus, nepoata a doamnei
Anastasia, sotia voievodului moldovean Gheorghe Duca, apoi cu o Maria.
1655 Intr-o familie boiereasca din satul Greci, apartinator fostului judet Vlasca, se naste Radu Greceanu. A fost casatorit cu
Ecaterina, fiica lui Ivascu Baleanu. Carturar de tinuta, eli nist, cronicar, traducator si poet, el a ramas, de-a lungul intregii sale cariere, logofat in cancelaria voievodala.
Anul nasterii lui Radu Popescu. Tatal viitorului cronicar, vistierul Hrizea, era fiul lui Gheorghe Carida, un grec din partile Ianinei, cu inclinatii spre exercitiul carturaresc. Mama lui Radu Popescu, Maria, era fiica a marelui ban Gheorghe
Baleanu si sora, deci, cu Ivascu Baleanu, capii “partidei
Balenilor”. Radu Hrizea sau Radu Hrizea-Popescu era var cu
Grigore Baleanu, fiul lui Ivascu.
1658 Din acest an dateaza o insemnare a lui Stoica Ludescu (presu pus autor al Letopisetului Cantacuzinesc), facuta pe un manu scris ce cuprinde cuvinte ale lui Ion Hrisostom. Insemnarea autografa este datata 20 septembrie 1658:
“Den vrearea tatalui si cu sarguirea fiiului si cu savarsirea duhului sfant, fiind noi, eu — Stoica Ludescu logofet, den mosia mea den Teara Rumaneasca, de pe raul Potopului, ot sud Dimbovita, pentru inmultirea pacatelor mele, fiind acolo domnu Mihnea Radul voievod, pribegit-am impreuna cu stapanul mieu, dumnealui jupanul Costandin Cantacuzin biv vel logofat, si am venit aici in Tara Moldovei cu toata casa dumnealor, asazandu-ne pre apa Cracaului, in satul Calimani al fratelui dumisale jupanul Iordache vel ceasnic, izbavindu-ne milostivul
Dumnezeu de toate nevoile, fiind aici domn maria sa Io Gheor ghe Ghica voievod, meseta sept. 20 dni v l(e)t 7167...”
1663 Este omorat, la 30 decembrie, la manastirea Snagov din po runca lui Grigore Ghica, postelnicul Constantin Cantacuzino, seful recunoscut al ramurii Cantacuzinesti din Tara Roma neasca. Actul voievodului, influentat de subterane uneltiri
(zice Letopisetul Cantacuzinesc), va duce la scindarea boierimii tarii in cele doua partide rivale — Cantacuzinii si Balenii.
1664 Este aproape sigur ca in preajma acestui an Nicolae Milescu, pe atunci capuchehaie la Constantinopol — pe langa Poarta oto mana — al voievodului muntean Grigore Ghica, terminase de talmacit Vechiul Testament. Se stie ca editia frankfurtiana a
Septuagintei, pe care a lucrat Milescu, continea si un tratat filo zofic talmacit de spatar sub titlul Despre singur tiitoriul gand.
1665 La 12 martie incepe “voiajul european” al lui Constantin Can tacuzino, perioada de studiu si achizitionare a formatiei sale de umanist. In “etapa” constantinopolitana (1665-1667) ii are ca profesori pe un Dionisie si pe Gherasim Cretanul. Intre aprilie 1667 si august 1669, tanarul roman se numara printre studentii celebrei “Universitas Artistarum” din Padova.
Frecventeaza cursurile de literatura, teologie, matematica, astronomie si medicina. Face concomitent studii de filozofie, fizica, latina si greaca. Are prilejul sa lucreze cu profesori vestiti (Albanio Albanese, Valeriano Bonvicini, Antonio Dall’
Acqua) si sa achizitioneze numeroase carti ale invatatilor
Renasterii si Barocului. Ipoteza unui doctorat, sustinut la
Louvain, nu se sprijina pe argumente solide.
La randu-i, Stolnicul ii va trimite la studii la Padova pe fiii sai Stefan si Raducanu.
1669 La 3 martie suie pe tronul Tarii Romanesti Antonie din
Popesti. Va domni pana in 1672, inainte de 12 februarie. Sub
Antonie din Popesti, Cantacuzinii gasesc momentul oportun de a deschide vestitul proces de reabilitare a memoriei parintelui lor, postelnicul Constantin. Inculpatul principal a fost Stroe
Leurdeanu, fruntas al partidei Balenilor. Gasit vinovat, Stroe
Leurdeanu este intai condamnat la moarte. Va fi apoi gratiat si calugarit cu forta, la Snagov, de unde izbuteste, totusi, sa fuga.
1672-1674 Potrivit relatarii din Letopisetul Cantacuzinesc, acesti doi ani (fara doua luni) Stoica Ludescu — presupus autor al aces tei cronici — “care au fost sluga batrana la casa raposatului
Constantin Postelnicul”, i-a petrecut inchis la ocna.
Se stie despre Stoica Ludescu ca era de prin preajma Targovistei, din satul Ludesti. Este co-ctitor la o biserica din aceasta loca litate. Intre 1680 si 1682 a fost ispravnic de Targoviste.
1673 Apare, la Uniew, Psaltirea in versuri a mitropolitului Dosof tei.
1673 Din dispozitia Inaltei Porti, Constantin Cantacuzino este surghiunit, pentru cateva luni, in insula Creta. Se intoarce in tara la inceputul domniei lui Gheorghe Duca (1673-1678), ruda sa prin alianta.
1675 La 22 ianuarie primeste de la Gheorghe Duca dregatoria de mare stolnic (o va pastra pana la 30 decembrie 1677), rang ce va furniza cognomenul cu care marele carturar a intrat in istorie.
In primavara acestui an, Constantin Cantacuzino face o cala torie la Varsovia incercand, din dispozitia lui Gheorghe Duca, sa mijloceasca incheierea unui tratat de pace intre Turcia si
Polonia.
1675 Miron Costin pune sa se prescrie Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron-voda incoace, de unde este parasit de Ureche vornicul de Tara de gios.
1678 noiembrie, Serban Cantacuzino urca in scaunul de voievod al
Tarii Romanesti. Va muri, ca domn, la 28 octombrie 1688.
In timpul domniei lui Serban Cantacuzino, voievod protector al artelor si stiintelor, carturarul Gheorghe Brancovici redac teaza in romaneste Hronica Slovenilor, Iliricului, Misiei cei din sus si Misiei cei din jos. Cercetatorii vad in aceasta luc rare prima incercare de a descrie sintetic istoria Europei de sud-est.
1680 Hrizea vistierul din Popesti, tatal cronicarului, este inchis
(pentru niste nereguli banesti) si apoi omorat la Snagov din porunca voievodului Serban Cantacuzino (martie 1680).
Familia, careia i se confiscasera toate bunurile, ia drumul
Istanbulului. Popestii, intre ei si Radu, nu vor sta mult in
Turcia. Se intorc in Moldova de unde vor reveni in Tara
Romaneasca abia in 1687.
Preda Parscoveanu (Brancoveanu), considerat — de unii cercetatori — drept autor al Cronicii anonime despre Constan tin Brancoveanu, primeste rangul de spatar al II-lea in diva nul lui Serban Cantacuzino.
Acest Preda Parscoveanu, casatorit cu o Stanca, era fiu al marelui postelnic Iordache Trufanda si al Ancutei, fiica lui
Preda Brancoveanu. Era, deci, var primar cu Constantin
Brancoveanu, care il va trimite sa opreasca din drum solia ce pornise, din porunca lui Serban Cantacuzino, la Viena, sa trateze cu imperialii.
1681 Stoica Ludescu, presupus autor al Letopisetului Cantacuzinesc, ramane credincios Elinei, sotia postelnicului Constantin Can tacuzino, si celorlalti fii ai ei, care nu-l prea agreau pe Serban
Cantacuzino, fratele lor ajuns intre timp voievod al tarii.
“Sluga batrana“ redacteaza acte de familie (“Catastiful de toate satele si mosiile, rumanii, viile si tiganii pe care le cumparase inca mai dinainte pre vreme cand au fost maria-sa aSerban vodai in cinste boiariu, cu ale mariei-sale dirept castig”) si testamentul (in 1681) postelnicesei, prin care Serban este indepartat de la mostenire si indatoririle de “cap” al familiei trec asupra lui Constantin Cantacuzino.
1683 Armatele turcesti, comandate de vizirul Kara Mustafa, incep asediul Vienei. Intre asediatori, insotindu-l pe fratele sau Ser ban voievod, pare a se fi aflat si stolnicul Constantin Can tacuzino.
In lupta de la Kahlenberg, trupele austriece si armata polona a lui Jan Sobieski, venita in sprijin, infrang ostirea turceasca si declanseaza inceputul declinului puterii otomane in zona
Europei centrale.
1685 Miron Costin scrie tratatul De neamul moldovenilor, opera capitala in bibliografia carturarului si in ansamblul scrierilor umaniste ale culturii romane.
1688 Anul in care se consuma evenimentul casatoriei dintre Sma ragda, fiica voievodului Serban Cantacuzino, si Grigore, fiul lui Ivascu Baleanu. Cu aceasta alianta, ce a marcat impacarea celor doua partide boieresti rivale (o dusmanie ce dura de douazeci si cinci de ani), se incheie, in mare, relatarile in
Letopisetul Cantacuzinesc si in Cronica Balenilor.
In unele redactii — cum ar fi, de pilda, copia executata pentru voievodul Stefan Cantacuzino (in care lucrarea poarta titlul
Istoria Tarii Romanesti de cand au descalicat pravoslavnicii crestini) — Letopisetul Cantacuzinesc mai cuprinde o adaugireucu evenimentele din primii doi ani ai domniei lui Constantin
Brancoveanu. Relatarea se incheie, deci, la 1690.
La 28 octombrie urca pe tronul Tarii Romanesti Constantin
Brancoveanu. Va domni pana la 24 martie 1714.
La 10/20 noiembrie tipografii bucuresteni termina (lucrul du rase zece luni) de imprimat Biblia de la Bucuresti (cunoscuta si sub numele de Biblia lui Serban Cantacuzino). Radu si Ser ban Greceanu, alaturi de alti carturari din Tara Romaneasca, au participat, cu contributii notabile, la operatiile de talmacire, confruntare si stilizare, precum si la revizuirea versiunii date de Nicolae Milescu.
Radu Greceanu semneaza si Stihurile asupra stemei prealumi natului si inaltatului Domn Ioan Sarban Caonstntini Baasarabi
Voievod, ce deschid tiparitura.
1689 Radu Popescu este trimis de Constantin Brancoveanu, intr-o misiune destul de complicata, in Transilvania, la generalul
Heissler. Succesul soliei transpare in cronicile timpului. Pentru calitatile sale de diplomat abil si bun cunoscator al catorva limbi straine (stia latineste, slavoneste, greceste si turceste), Radu
Popescu a mai fost utilizat si pentru alte insarcinari la inceputul domniei lui Constantin Brancoveanu. Aceste misiuni, duse cu bine la capat, il fac sa urce in ierarhia administrativa. Intre 1692 si 1696 a fost mare clucer de arie, iar in 1695 a primit insarcinarea sa se ocupe, ca ispravnic, de repararea cetatii Cladova.
1690 La 11 august are loc, la Zarnesti, in Transilvania lupta dintre armata imperiala si trupele turcesti si muntene , ajutate de curutii lui Emerik Thököly. Austriecii sunt invinsi, iar gene ralul Heissler, protector al lui Constantin Balaceanu, si el o prezenta activa in textele cronicarilor munteni, este facut prizonier. Sub supravegherea lui Constantin Brancoveanu, o dieta, intrunita la Cristian, il proclama pe Thököly principe al Transilvaniei.
1691 Apare, la Bucuresti, cartea intitulata Margaritare adeca Cu vinte de multe feliuri a celui intru sfinti Parintelui nostru
Ioan Arhiepiscopul Tarigradului a lui Zlatoust, culegere de omilii atribuite lui Ioan Hrisostom. Volumul a fost tradus din greceste de Radu si Serban Greceanu.
Radu Greceanu semneaza “versurile la stema“ (Versuri politice
8 asupra stemelor luminatului si inaltatului Domn...) si impreu na cu fratele sau Serban alcatuieste “predoslovia catre cititor”
(Catra de bine voitorul cititoriu).
1691 Remarcabilei activitati de traducator din greceste a lui Radu
Greceanu i se datoreaza si versiunea romaneasca a Pravoslavnicei marturisiri, a lui Petru Movila, tiparita la Buzau. Traducatorul a lucrat pe textul grecesc, remaniat in parte, realizat de invatatul Meletie Syrigos.
Radu Greceanu compune stihurile inchinate stemei (Versuri politice 8 asupra stemei prea luminatului si inaltatului Domn...) si prefata Catra cetitoriul pravoslavnic.
1691 Curtea imperiala de la Viena decreteaza subordonarea princi patului Transilvaniei puterii habsburgice. Diploma imparatului
Leopold intareste situatia “natiunilor” privilegiate si ignora, in oficializarea religiilor din principat, pe romanii ortodocsi.
1693 Radu Greceanu porneste a scrie Incepatura istoriii vietii lumi natului si preacrestinului domului Tarii Rumanesti, Ioaani
Constantin Brancoveanu Basarab voievod, da cand Dumnezeu cu domnia l-au incoronat pentru vremile si intamplarile ce in pamantul acesta, in zilele Mariei-sale s-au intamplat.
In 1699 cronicarul redacteaza predoslovia ce urma a prezenta cele
43 de capitole deja terminate si destinate “publicarii” prin copiere.
In 1707 Radu Greceanu revine asupra faptelor cuprinse intre anii 1699-1707 si elaboreaza o noua versiune, a cronicii, asa zisa “istorie secreta“, in care da pe fata ignobilele manevre ale inamicilor voievodului.
Cronica lui Radu Greceanu se intrerupe in 1714, cu putina vreme inaintea tragicului sfarsit al lui Brancoveanu.
1694 An “de varf” in contactele dintre stolnicul Constantin Can tacuzino si generalul italian Luigi Ferdinando Marsigli. Ita lianului, care strangea date pentru o cercetare intitulata Danu bius pannonico-moesicus, invatatul roman ii furnizeaza informatii privind originea romana a romanilor si alte stiri cu caracter geografic, etnografic si istoric privind situatia
Tarilor Romane.
Se deschide Academia domneasca de la Sf. Sava, institutie universitara de tinuta europeana, in a carei organizare stolnicul
Constantin Cantacuzino a fost, fara indoiala, implicat. Aceasta
Universitate bucuresteana isi apropie in scurt timp o deose bita reputatie in spatiul cultural sud-est european.
1696 Constantin Cantacuzino comanda o copie, in greceste, dupa luc rarea lui Nicolae Milescu (cu care se afla in corespondenta). Iti nerar de la Tobolsk, capitala Siberiei, pana la frontiera Chinei.
1696-1699 In acest interval de timp a aparut (poate a fost si tiparita) traducerea in limba romana a Povestii de jale si pre scurt asupra nedreptei morti a preacinstitului Constantin Cantacuzino, mare lui postelnic al Tarii Romanesti. Originalul grecesc, imprimat la Venetia, circula in mediile de cultura din Tara Romaneasca.
Traducerea este atribuita lui Radu Greceanu.
1697 Apare Manualul despre unele nedumeriri si rezolvarea lor, scris de invatatul teolog grec Ioan Cariofil. Cartea a fost tiparita dupa ce autorul, invinuit de simpatii pentru Reforma, murise.
Actul tiparirii, un fel de reabilitare a teologului grec, a fost patronat, desigur, de Stolnic, cel care formulase, dealtfel, si intrebarile la care raspundea Cariofil in cartea sa.
1697 Are loc, la 10 septembrie, batalia de la Zenta, unde armatele
Imperiului habsburgic, comandate de principele Eugeniu de
Savoia, infrang trupele turcesti.
1698 Incepe constructia palatului de la Potlogi, unul dintre jaloanele menite sa marcheze “drumul voievodal” de la Bucuresti la
Targoviste. Lucrarile se vor termina in 1699. Matricele nobile ale stilului brancovenesc sunt in faza de definitivare.
1698 Dimitrie Cantemir tipareste, la Iasi, prima sa lucrare filozo fica: Divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul.
1698-1699 Episcopul Mitrofan tipareste la Buzau Mineele, traduse din greceste de Radu Greceanu, probabil, dupa culegerea lui
Maxim Margunios. Ca si in alte carti ale sale, traducatorul compune versurile inaugurale consacrate herbului voievodal:
Stihuri politice 10 asupra stemei prea luminatului, slavitului si blagocestivului Ioaani Constantin Barancoveanui Basaraba
Voievod.
Insistand asupra dificultatilor pe care a trebuit sa le invinga, traducatorul marturiseste cu onestitate “participarile” externe, decisive uneori pentru reusita intreprinderii sale: “asa si la aceasta mai vartos ajutoriu si indireptatoriu mai grelelor cu vinte si noime am avut pe dumnealui Costandin Cantacuzino biv vel stolnic”.
1700 Stolnicul Constantin Cantacuzino tipareste la Venetia prima harta a Tarii Romanesti. Este un indiciu sigur ca marele uma nist lucra la elaborarea Istoriei sale.
In tipografia lui Antim Ivireanul de la Snagov apare versiu nea romaneasca a unei carti celebre — Fiore di virtù (Floarea darurilor) — din literatura sapientiala.
Radu Popescu, care “incepuse sa calce stramb” (N. Iorga) este amestecat — cu o functie insemnata — in uneltirea pusa la cale de Dumitrascu Corbeanu. Voievodul “l-au pedepsit putina vreme cu inchisoarea” —zice cronicarul — dar cariera lui Radu
Popescu, sub Constantin Brancoveanu, ia sfarsit. Va mai ocu pa, in anii urmatori, doar dregatorii de mana a treia.
1702 In suita lui William Paget, am ba sador al Angliei la Istanbul, trece prin Tara Romaneasca savantul epigrafist englez Edmund
Chishull. El poarta aci utile discutii cu invatatul umanist
Constantin Cantacuzino, legate, mai ales, de problemele ori ginii limbii si poporului roman, de unitatea romanilor din
Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania.
Lordul William Paget ii daruise lui Constantin Cantacuzino, in 1696, un telescop.
1703 Incep tratativele dintre Constantin Brancoveanu si Rusia. Pen tru contacte pleaca la curtea tarilor carturarul brasovean David
Corbea. Acesta intreprinde calatorii cu scop diplomatic in Rusia in 1702, 1705 si 1706.
Constantin Brancoveanu construieste splendidul palat de la
Mogosoaia.
1705 L a Istanbul, Dimitrie Cantemir scrie romanul sau Istoria iero glifica, text reprezentativ pentru barocul literar romanesc.
1707 Anul cand isi incepe, probabil, lucrarea sa autorul Cronicii anonime despre Constantin Brancoveanu (Istoria Tarii Roma nesti de la octombrie 1688 pana la martie 1717). Anonimul se va opri in 1717.
Dupa pilda Academiei de la Bucuresti, care isi deschisese cur surile in 1694, Antioh Cantemir fondeaza si el, la Iasi, o Aca demie domneasca, scoala de rang superior.
Izbucneste conflictul dintre voievodul Constantin Brancoveanu si Cantacuzini. Ca urmare, marele spatar Mihai Cantacuzino, unchiul domnului, este destituit. Cantacuzinii reactioneaza.
Interventia, pacificatoare, a curtii de la Petersburg, da numai rezultate temporare.
1708 Antim Ivireanul incepe compunerea si rostirea predicilor sale.
Se va alcatui astfel celebrul corpus al Didahiilor, remarcabila culme a prozei oratorice in literatura romana baroca.
1709 Are loc lupta de la Poltava. Regele Suediei Carol al XII-lea este invins de armatele taruluiu Petru cel Mare.
1710 La 23 noiembrie, Dimitrie Cantemir devine domn al Moldovei.
Tratativele cu tarul Petru cel Mare avanseaza rapid, astfel ca la 2/13 aprilie 1711, la Lutk, se incheie tratatul de alianta dintre Moldova si Rusia. Dimitrie Cantemir, cheama intreaga tara la lupta pentru eliberarea de sub dominatia turceasca (20 mai). In lupta de la Stanilesti (18-22 iulie) armatele tarului si oastea moldoveana nu au castig de cauza. Rusii sunt obligati sa ceara pacea (care se va semna la Vadul Husilor), iar Dimitrie
Cantemir se refugiaza in Rusia. Practic, domnia lui in Mol dova incetase la 11 iulie 1711.
1712 Moare Nicolae Costin.
1713 O alta carte remarcabila a Europei de apus intra in circuitul cultural romanesc. Trei carturari din preajma lui Constantin
Brancoveanu intreprind acest demers. Anton Maria del Chiaro, secretarul voievodului, traduce in italieneste lucrarea lui An toine Galland, Maximele orientalilor. Invatatul grec Ioan Avra mis da versiunea greceasca, iar mitropolitul Antim Ivireanul asigura traducerea romaneasca a aceleiasi carti (titlul romanesc:
Pilde filosofesti).
1714 Din porunca sultanului , Constantin Brancoveanu este scos din scaunul Tarii Romanesti, la 24 martie. Cateva luni mai tarziu, la 15 august, va pieri, la Istanbul, impreuna cu cei patru fii ai sai.
1714 Nu este exclus ca in circumstantele complicate si dramatice, ce intovarasesc sfarsitul domniei lui Constantin Brancoveanu, sa isi fi aflat moartea si Radu Greceanu, cronicarul de curte, si, probabil, unul din sfetnicii apropiati ai voievodului.
Dupa opinia Aurorei Ilies, Radu Greceanu, surghiunit in Asia
Mica impreuna cu alti fideli ai voievodului disparut, moare ceva mai tarziu, prin 1725, se pare. Oricum, cu acest an, 1714, se opreste relatarea intamplarilor in cronica lui Radu Greceanu.
La 25 martie urca pe tronul Tarii Romanesti Stefan Cantacuzi no, fiul stolnicului Constantin Cantacuzino. Va domni pana in ianuarie 1716.
1714-1715 Radu Popescu primeste, in 1714, de la voievodul Stefan
Cantacuzino, vornicia de Targoviste, iar in 1715 participa la rezolvarea unor litigii privind trasarea granitei dinspre ra iaua Brailei.
1716 L a 7 iunie au fost ucisi, la Istanbul, Stolnicul Constantin
Cantacuzino si fiul sau Stefan, fost voievod al Tarii Romanesti.
La 5 ianuarie este numit domn al Tarii Romanesti Nicolae
Mavrocordat. Incep domniile fanariote in Tara Romaneasca.
August-octombrie. Interval plin de framantari. Boierimea si o parte a populatiei sprijina initiativele armatei habsburgice contra turcilor. Voievodul Nicolae Mavrocordat reactioneaza si ordona uciderea catorva boieri. Il destituie si pe mitropoli tul Antim Ivireanul.
La 25 noiembrie un comando austriac, infiltrat in Bucuresti, il face prizonier pe Nicolae Mavrocordat si il transporta in
Transilvania, la Sibiu.
In acest an, 1716, incepe construirea manastirii Vacaresti.
Remarcabilul monument de arta brancoveneasca va fi termi nat in 1722.
1716-1719 In timpul lui Nicolae Mavrocordat, Radu Popescu atinge apogeul carierei sale politice. In 1716, este numit mare vornic si apoi mare ban al Craiovei. In 1719, primeste din nou dregatoria de mare vornic.
Intre timp, comportarea lui Radu Popescu fata de binefacatorul sau nu a fost cu totul ireprosabila. A fost, se pare, amestecat in “rapirea” lui Nicolae Mavrocordat de catre imperiali in 1716.
Refugiat in Transilvania, intre 1716-1718, Radu Popescu se alatura gruparii boieresti care cerea instalarea ca domn a lui
Gheorghe Cantacuzino, fiul lui Serban.
1718 28 iulie Prin pacea de la Passarowitz (Pojarevac) ia sfrasit razboiul turco-austriac inceput in 1714. Banatul si Oltenia sunt anexate la Imperiul Habsburgic.
1719-1720 Incepe sa-si scrie cronica marele vornic Radu Popescu. O va continua, sub numele de Rafail monahul, pana prin 1728.
1727 Carturarul brasovean Johann Filstich isi procura versiunea completa a cronicii lui Radu Greceanu si o traduce in ger mana. De aceasta talmacire se va folosi mai tarziu istoricul J.
Chr. Engel in elaborarea lucrarii sale Geschichte der Moldau und Walachey.
1729 (inainte de 23 mai) Se stinge, la manastirea Radu Voda din
Bucuresti, Radu Popescu, biv vel vornic, alias monahul Ra fail. Se calugarise prin 1724, explicandu-se, in cronica sa, ast fel: “ci fiind vornic mare eu, Radul Popescu, in cinstea si in dragostea mariei-sale, si viind la vreme de batranete, si da slabiciune, socotind ca si ale lumii sunt toate dasarte, singur din bunavoie am cerut voie de la maria-sa si am mers de m-am calugarit”.