g9v9vj
Prozatorul si publicistul Ion Constantin Ciobanu s-a nascut in comuna Budai, judetul Orhei, la 27 octombrie 1927. A absolvit
Scoala comsomolista centrala din Moscova (1951) si Cursurile de literatura de pe langa Uniunea Scriitorilor din U.R.S.S. (1959). A lucrat in scoala, la editura, in aparatul de conducere al Uniunii
Scriitorilor, a fost deputat etc.
A debutat editorial cu romanul Codrii (partea I in 1954, partea a
II-a in 1957). Alte romane: Podurile (1966), Cucoara (1975),
Podgorenii (1982). Culegeri de schite si nuvele: Intalnire cu eroul
(1962), Voci pe oglinda apei (1981). Carti de publicistica: Evocari
(1964), Taria slovei maiestrite (1971), Modelari artistice (1986).
Laureat al Premiului de Stat, pentru romanul Podurile, pe anul 1970.
Descendent dintr-o familie de tarani de la codru, Ion C.
Ciobanu este un scriitor care n-a incetat pentru nici o clipa sa fie taran si care chiar de la inceputul activitatii sale literare, materiali zat in nuvela Scena clubului (1951), s-a manifestat ca un om trecut prin ciur si darmoi, pornit pe vorba asezata, gospodareasca, insotita de gluma, uneori de cea fara perdea, de expresia idioma tica marcata de o culoare profund nationala, de snoava, de pa rabola doldora de talc. Drept urmare, operele sale sunt firesti si totodata pitoresti la nivelul vocabularului, limbajului si tipologiei umane; la lectura lor ai impresia ca te afli ca aievea intr-un sat de codru, in mijlocul oamenilor pentru care se potriveste de minune naratiunea de tip folcloric sau crengian, deschizatoare de drum absolut direct la mintea si la inima omului de la tara. Este inainte de toate cazul romanului Podurile.
Dar sa nu anticipam. Deoarece scriitorul exista pe atat, pe cat exista un fond de probleme umane pe care le abordeaza uzitand de o modalitate literara originala, specifica numai lui, de a se exprima, vorba despre Ion C. Ciobanu se cere inceputa cu unele referinte la nuvela sa Voci pe oglinda apei.
Protagonistul acesteia, un conducator de talie raionala (din nomenclatura comunista de odinioara), se odihneste intr-o dumi nica in tihna perfecta a unui colt de padure, pe malul unui iaz.
La urechile lui ajung niste vorbe. Nu departe, intr-o poiana, o mana de oameni cosesc iarba si pun tara la cale. Ei isi destainuie unul altuia lucruri simple, unele chiar banale, pe care insa nu le-ar rosti nici in ruptul capului daca ar banui ca vreo suflare omenea sca din afara cercului lor ii spioneaza . Spusele lor sunt de o sin ceritate absoluta, alteori de o cruzime totala. Frazele curg spon tan si nestingherit, nepieptanate de pana vreunui scriitor din cale afara de pudic. Inclusiv indecenta, alteori injuratura, luarea pes te picior, gluma, vorba in pilduri se revarsa nestavilit, ca in cea mai autentica realitate.
Or, scriitorul se aseamana in multe privinte cu protagonistul nuvelei: parca ar sta undeva in preajma personajelor, spionandu le curios, fara sa se amestece in vreun fel in ceea ce fac ori nu mai pun ele la cale. Chiar atunci cand scrie despre evenimente si fenomene sociale mari si complicate, cu ampla desfasurare in timp, ca trecerea satului basarabean la forme noi de gospodarire, Ion
C. Ciobanu ramane un adept permanent si convins al naratiunii intemeiate pe observatia atenta, amanuntita si scrutatoare a vietii reale in formele de manifestare concreta ale acesteia. Nu lipseste metafora, nici simbolul (curcubeul, de exemplu, are valoare de simbol inca in romanul Codrii, apoi si in Podurile; podurile din romanul omonim constituie un alt simbol bogat in semnificatii), dar la lectura operelor scriitorului te stapaneste permanent iluzia contactului direct, nemijlocit si intim cu oamenii deveniti intre timp personaje literare. Tarani simpli, ca mos Toma Vesca, mos
Toader Lefter, Costache Frunza, tarani care prin harnicie au sca pat cu greu la un hectar de pa mant mai mult, incat in anii de pomina ai stalinismului au fost banuiti de a-i fi exploatat pe altii si, drept consecinta, s-au trezit deportati, ca Gheorghe Negara, tarani porniti pe calea cartii, ca
Toader si Nica Frunza, si chiar lucratori de partid, ca Alexei Sere met, ti se intiparesc adanc in me Sotia lui Ion C. Ciobanu, scriitoarea
Ariadna Salari, autoarea romanului
Oameni si destine, a nuvelei Pe dambul unde nu se pune vie si a altor opere.
morie. Nu lipsesc reprezentantii puterii de pana la 1940, ca Bogoi,
Radoi, Sturza, popa Straista, personaje pitoresti, purtand si ele amprenta unei cuceritoare autenticitati. Intre aceste doua grupuri de personaje monovalente din punct de vedere etic (pozitive, nega tive), in operele scriitorului intalnim oameni aflati ca si cum la rascruce, ca Ion Moraru, director de scoala, descendent din oa meni nevoiasi, insa atasat un timp prin firea lucrurilor de tagma suspusa, drept care il surprindem la un moment dat macinat de o lupta interioara, menita sa-i clarifice pana la urma adevarul.
O intreaga istorie a satului basarabean de la codru pe parcursul deceniilor invie in fata noastra cu semnele ei caracteristice prin cipale, esentiale, definitorii.
Ca modalitate de expresie operele lui Ion C. Ciobanu se carac terizeaza printr-un umor dens, pe alocuri indecent si chiar trivi al, intotdeauna racordat la felul de a fi al personajului si la circumstantele concrete in care se desfasoara actiunea. Nu lipsesc amanuntul viu si evocator, detaliul pitoresc si semnificativ, vorba populara, pildul, expresia idiomatica de o aroma locala si na tionala inconfundabila.
Chiar primul roman al scriitorului, Codrii, care nu poate sa nu exprime timpul plasmuirii lui si nivelul dezvoltarii artistice si estetice a lui Ion C. Ciobanu si a intregii noastre literaturi la ora respectiva, necesitand o redactare serioasa din partea autorului
(efectuata de acesta in sensul ca l-a rescris in Podurile), dovedeste o pana artistica originala si viguroasa.
Dar prozatorul n-a putut evita o intelegere preponderent ofi ciala a realitatii antebelice si a eliberarii din 1940, a tins cu tot dinadinsul sa prezinte oameni de partid si incantarea taranului simplu in fata tractorului si a gospodariei colective. Rescris, in
Podurile, romanul de inceput al lui Ion C. Ciobanu ar putea fi tratat ca un pacat al tineretii , dar atare pacate s-au tinut lant in intreaga activitate a scriitorului, adeverind inca si inca o data ca nu sunt vremurile sub om, ci omul e sub vremuri.
Ex-presedintele Uniunii Scriitorilor Ion C. Ciobanu si actualul presedinte
Mihai Cimpoi, cu un grup de colegi, sarbatorindu-l pe profesorul si scriitorul Ion Osadcenco la 4 decembrie 1987.
Razboiul al doilea mondial a fost inteles si de Ion C. Ciobanu ca Marele razboi pentru apararea Patriei , colectivizarea agricul turii ca o salvare a taranimii etc. Asa au fost timpurile, asa a inteles lucrurile scriitorul, asa ii sunt operele, tributare conditiilor concrete ale epocii. Or, in cazul lui Ion C. Ciobanu n-avem dreptul sa ne limitam la atat. Vorba nu e de vreo teama ori cel putin sovaiala a scriitorului in fata adevarului crud al realitatii. Realis mul nuvelelor si al romanelor sale este unul deosebit de aspru, cel putin in prezentarea greselilor comise de autoritati in privinta unor tarani ca Gheorghe Negara, care n-au tinut in mod oficial argati, au avut fii pe front, au dat paine in folosul armatei si, prin urmare, conform legii, nu trebuiau sa fie deportati, dar au fost
totusi inclusi in listele chiaburilor. Este adevarat ca inaintea sa vorbise cu durere si cu toata claritatea despre atare greseli ale puterii Ariadna Salari in romanul sau Oameni si destine , prezen tandu-l in culori veridice pe taica Toader Mardari. Insa Ion C.
Ciobanu a realizat un personaj cu mult mai complex, mai pro fund, mai amplu, Gheorghe Negara fiind un personaj cu adevarat memorabil.
Indrazneala scriitorului in prezentarea fortelor oarbe sau ratacite, care se opuneau regimului, nu este mai mica. Ne referim la felul in care e zugravit Ghita Mogaldea.
La nivel de amanunt si detaliu Ion C. Ciobanu merita elogiile noastre pentru modul in care l-a prezentat pe Vasile Sufletelu, de exemplu, care primeste, acasa, dupa razboi, o telegrama ca el,
Sufletelu, ar fi cazut in lupta. Sau ca Sufletelu isi lega sapa de ciotul mainii si... o manuia, chiar fara mana. O izbanda de creatie a scriitorului este personajul fara pereche in literatura noastra, mos Patrache, om de o bunatate rara, care-l argatea in mod bene vol pe Gheorghe Negara, de dragul sotiei acestuia, care, la randul ei, avea motive foarte serioase de a se da in dragoste cu asa-zisul argat. Iosub Varlan este un alt personaj de un pitoresc irepetabil, care adevereste un talent neordinar al prozatorului.
Liric in planul din fata, romanul Podurile este totusi o lucrare analitica, dominata in multe pagini de dramatismul si chiar de tragismul vietii supuse investigatiei.
O dovada imposibil de tagaduit a indraznelii civice si artistice a lui Ion C. Ciobanu este romanul Cucoara, personajele caruia actioneaza in conditiile secetei si ale foametei din anii 1946-1947, ale organizarii gospodariilor colective, ale deportarii din 1949. E drept ca prozatorul apeleaza pe ici-colo la limbajul esopic, trece fugitiv peste unele greutati, dar principalul e ca inca in 1975 scri itorul arata pe viu: Oamenii erau manati de nevoia foametei pe toate drumurile. Unii plecau cu vin, ca sa-l schimbe pe paine. Altii
plecau sa-si vanda vitele, covoarele, toalele, ca sa cumpere ceva de-ale gurii... O indesisera oamenii cu cererile in colhoz... Care sa fie motivele? Foametea, desigur!... Intrebarea imediat urma toare Dar oare numai foametea?! face parte din mai inainte pomenitul limbaj esopic, de vreme ce nici un alt motiv, decat foametea, nu este prezentat de scriitor.
Nu suntem incantati de faptul ca Ion C. Ciobanu si-a impanzit operele cu comunisti, dar si in prezentarea lui Alexei Seremet scri itorul se dovedeste ager si indraznet. Cand Gheorghe Negara vine in biroul secretarului raionalei de partid si-i arata acte concrete de invaliditate (acte pe care nici copiilor sai nu le putea arata) si-i aminteste ca Mitrea al sau luptase in razboi si fusese dat dis parut , Seremet il intelege, cu inima e de partea lui, dar nu putea nici el face mai mult decat sa-l... inteleaga: Isi muta privirea ba la ceasul de pe perete, ba la portretul in uniforma de generali simus al conducatorului tarii... .
Detaliul de la urma este de o incarcatura ideatica enorma. Su gestivitatea lui e de natura sa ne faca sa intelegem esenta stalinis mului, de vreme ce nici activistii cei mai devotati partidului nu puteau cracni macar in fata portretului conducatorului.
Nu comentam romanul Podgorenii, conceput si realizat in cheie preponderent publicistica, ceea ce este in conceptia noastra o abatere serioasa de la arta autentica, inclusiv de la poetica romanului Podurile, in care lirismul si multimea expresiilor idio matice nu dauneaza elementului analitic, psihologic. Costatam ca si aici Ion C. Ciobanu dovedeste multa indrazneala civica, abor deaza probleme de importanta stringenta ale satului basarabean din anii de la urma, toate acestea neputand insa salva destinul operelor sale, destin ca si pecetluit de tributul platit de scriitor ideologiei timpului: intelegerii eronate a eliberarii din 28 iunie
1940, a esentei razboiului al doilea mondial dezlantuit si purtat de doi satrapi la fel de marsavi, Stalin si Hitler, a colectivizarii agri culturii si a formarii intreprinderilor agroindustriale la sate etc.
Paradoxal ori nu, dar noua, cititorilor, ne ramane numai sa regretam ca nu ne putem delecta cu operele dominate de multa si inteleapta omenie ale scriitorului si ca din cauza tributului platit de el ideologiei comuniste inchidem cu mahnire romanele sale de ieri. Unica alinare si pentru noi, cititorii, ramane nuvelisti ca scriitorului. Padure, verde padure, In seara de revelion,
Strainul si alte proze scurte cu teme si probleme general-umane, scrise intr-o maniera epica dura, cu personaje complexe, se citesc si azi cu placere si cu interes.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Vasile Coroban, Romanul moldovenesc contemporan, Chisinau, Ed.
Cartea moldoveneasca, 1969; editia a II-a, 1974.
Ion Ciocanu, Podurile vietii si ale creatiei, Chisinau, Ed. Literatura ar tistica, 1978; Farmecul si sansele prozei rurale . In Limba romana ,
1994, nr. 4.
Vladimir Besleaga, Podurile : o carte paradoxala (?). In cartea lui:
Suflul vremii , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1981.
Haralambie Corbu, O panorama a satului moldovenesc contemporan.
In Nistru , 1981, nr. 11.
Nicolae Biletchi, Romanul si contemporaneitatea, Chisinau, Ed. Stiinta, 1984.
Anatol Gavrilov, Reflectii asupra romanului, Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1984.
