p3t1tu
In vasta creatie a lui Dumitru Matcovschi, prezentat de noi mai inainte ca poet, un loc important ocupa operele in proza.
La drept vorbind, primul roman al scriitorului Duda (1973) este mai curand o proza poetica, prin ceva amintind de stilul volumului intai al Radacinilor sunt amare de Zaharia Stancu.
Acelasi filon liric este pastrat in Batuta (1975), Toamna porum beilor albi (1979), Focul din vatra (1982) si Roman teatral
(1984).
Romanele lui Dumitru Matcovschi sunt inegale, inainte de toate din cauza insuficientei in unele a materialului epic concret si obiectiv, a carui explorare de catre autor, fie si cu mijloace si procedee lirice, sa poata produce impresia de sondaj adanc in psi-

hologii si mentalitati umane. Judecat printr-o atare prisma, Toam na porumbeilor albi constituie o reusita a scriitorului; fiind liric, poetic, acesta e concomitent cel mai dramatic si chiar cel mai tragic dintre toate. Tustrele cuvintele din titlu sunt simbolice, au o reala capacitate de sugestie. Toamna nu este numai anotimpul cand se desfasoara actiunea si cand Valentin al lui Lisandru Povara se intoarce acasa, sa le spuna parintilor ca se insoara. El se dovedeste, pana la urma, epoca rodului agonsisit de Lisandru Povara si care urmeaza sa fie daruit: omenia, grija pentru aproapele, bunatatea originara.
Porumbeii semnifica, pentru protagonistul romanului, o per manenta a sufletului, o sete a acestuia de frumos.
Albul e puritatea imaculata a simtirii si cugetarii protagonis tului romanului, verificate in ciocnirea tragica a lui Lisandru cu un om negru .
Deosebit de rodnic, sub aspectul semnificatiilor etice, se prezin ta simbolul hulubilor. Pentru Aristid ei sunt niste pasari de prins cu undita si de fiert in oala. Pentru Lisandru insa ei sunt pasari sfinte, blande si cuminti . Protagonistul romanului are nevoie de hulubi pentru suflet . Hulubii l-au intovarasit in anii de razboi.
Cu ochii inchisi se descopera deodata soldat, la Königsberg...
Soldatii s-au adunat palcuri in piata larga si ramata adanc de obuze, hulubii li se asaza pe umeri, pe maini, pe paturile arme lor... .
Hulubii lui Lisandru Povara fac satul Duda mai frumos.
Dar ei sunt panditi de uliu. E sugestia lirica a inclestarii dintre bine si rau, dintre frumos si urat, mai direct spus dintre Lisan dru si Aristid. Este conflictul de baza al romanului, generatorul dramatismului necesar operei epice (de fapt, epico-lirice).
Lisandru Povara este prezentat in doua planuri diferite, ba chiar nelegate intre ele direct. Planul exterior este schitat in epigrafele capitolelor, care evoca locurile de munca si unele fapte ale biografiei pur cetatenesti ale personajului. Dumitru Matcovschi

nu insira in roman aspecte ale activitatii de productie a lui Lisandru Povara, concentrandu-se asupra lumii launtrice a aces tuia. In relatiile cu sotia, cu fiul Valentin, cu finul Fimca si cu celelalte personaje, in aducerile aminte, inclusiv in cele legate de fostul luptator pe front Imanuil si in general de aflarea lui in focul razboiului, la Königsberg), in atitudinea sa fatala fata de Aristid, protagonistul romanului se dovedeste bogat sufleteste, interesant ca personalitate, memorabil inainte de toate prin felul de a fi si prin dramatismul existentei sale. Prin mijlocirea lui Lisan dru Povara autorul pune in atentia publicului cititor probleme la zi , ca disparitia imasului la tara, imputinarea cailor s. a., dar mai ales probleme etice, materializate in relatiile lui cu Aristid.
Aristid este un om-fiara, in care apucaturile de chiabur se impletesc in permanenta cu ura oarba fata de toti acei care lu creaza cinstit si ii cer si lui sa nu fure, sa nu-si maltrateze sotia si propriul sau fiu minor. Este un personaj prezentat in exclusivitate in culori negre, fapt regretat de autorul insusi intr-o interventie publicistica in saptamanalul Literatura si arta (1981, 21 mai).
O anumita complexitate psihologico-intelectuala a personajului ar fi contribuit la perfectionarea romanului. Dar scriitorul are o indreptatire: el este chemat sa vada adancimile originare ale raului, sa nu diminueze pericolul pe care il prezinta acesta, sa nu demobilizeze cititorul pus in situatia de a lua atitudine fata de tot ce e urat, meschin, brutal, josnic etc.
Dintre celelalte personaje ale romanului se memorizeaza Valen tin, prin intermediul caruia Dumitru Matcovschi evoca lumea orasului cu problemele, dramele si ciudateniile ei, ce-i drept nu totdeauna legate de linia principala de subiect a cartii (Lisan dru Aristid). Unele reprosuri care se cer facute autorului in privinta limbii romanului, uneori coborata la nivelul exprimarii orale, improvizate, prea putin ingrijite, cu rusisme si alte abateri de la firea limbii romane, solicita atentie sporita si spirit de

discernamant din partea cititorilor. Or, atare greseli din paginile romanului Toamna porumbeilor albi por fi usor corectate in procesul lecturii.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Anatol Gavrilov, Valoarea etica a dramelor intime. In Nistru , 1978, nr. 10.
Ion Ciocanu, Ochiul care vede. In Literatura si arta , 1983, 21 iulie;
Poezia si dramele vietii. In cartea lui: Dreptul la critica , Chisinau, Ed.
Hyperion, 1990.
Nicolae Biletchi, Romanul si contemporaneitatea, Chisinau, Ed. Stiinta,
1984.