l6p21pv
Fiind in mod obiectiv genul literar cel mai complicat, drama turgia a constituit timp indelungat o problema dificila a procesu lui literar din Republica Moldova. Nu pot fi luate in serios incer carile absolut anemice de opere dramatice din fosta Republica
Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca si din primul de ceniu postbelic. De vina a fost nu numai lipsa unor talente vigu roase, cu experienta in arta destinata scenei, ci si climatul social politic si cultural, la care ne-am referit anterior. Traditiile scriito rilor clasici si ale celor din perioada interbelica nu erau nici macar cunoscute, nu mai ales asimilate organic si creator de catre dramaturgii timpului. Cerintele nenumaratelor hotarari de partid, care preconizau prezentarea omului sovietic biruitor, constructor activ al socialismului etc., nu se impacau in nici un fel cu foame tea organizata de comunisti, cu deportarile in masa ale intelectu alilor si ale taranilor instariti, cu povara distrugatoare a impozite lor si imprumuturilor de stat si a atmosferei de suspiciune, domi nanta in societate. Dainuirea timp indelungat a teoriei lipsei de conflict in literatura sovietica, franand dezvoltarea intregii litera turi, s-a rasfrant in mod deosebit de nefast asupra dramaturgiei.
Primele opere dramatice de dupa razboi Lumina de An drei Lupan, Covorul Ilenei si alte piese de Leonid Corneanu,
Buzduganul fermecat de Liviu Deleanu s. a. sufera de nea junsuri fundamentale, intre care mai cu seama de lipsa de veri dicitate: autorii prezentau colectivizarea si alte fenomene ale tim

pului fara sa le integreze in atmosfera sinistra a timpului. Nici urma de foamete, deportari, suspiciuni, totul este vazut in culori trandafirii, iar in operele cu subiecte din trecut poporul nostru este prezentat in culori triste, exploatat si injosit, din care situatie il salveaza, desigur, marele popor rus . Nici un autor n-ar fi pu tut incerca cel putin sa spuna adevarul despre omorarea haiduci lor moldoveni de catre Kutuzov, despre izgonirea limbii romane din biserica, din scoala, apoi din toate sferele vietii si trecerea magistrala la limba fratelui mai mare .
Nu sunt demne de vreo apreciere piesele lui Iacob Cutcovetchi si Fiodor Ponomari, ale lui Ramil Portnoi si Lev Barschi, toate ca racterizabile prin cuvantul subnivel .
Abia dupa 1956, dupa critica necrutatoare a cultului persona litatii lui Stalin, dupa dezghetul hrusciovist, incepe sa se dez volte mai incet decat poezia si proza dramaturgia romana din Republica Moldova. Depasirea subnivelului s-a datorat, evi dent, si talentului dramaturgic al unor scriitori, dintre care se cer pomeniti aici Constantin Condrea ( Copiii si merele ), Feodosie
Vidrascu ( Doua vieti si a treia ), Gheorghe Malarciuc ( Nu mai vreau sa-mi faceti bine ), Alexei Marinat ( Curajul barbatilor ),
Ana Lupan ( Las ca-i bine ), Aureliu Busuioc ( Radu Stefan intaiul si ultimul ), Andrei Strambeanu ( Minodora ), Ion Gheorghita
( Zodia Inorogului ). Cu cat ne apropiem de zilele de azi, cu atat mai usor ne este a numi drame si dramaturgi, unii afirmati nu numai la Chisinau, dar si in centre culturale din Romania, Bul garia, Rusia si din alte tari. In anii 70 80 au fost scrise opere dramatice ale caror autori dovedeau o indrazneala care depasea cu mult limitele ingaduite de forurile conducatoare comuniste: n-au fost suportate de organele de resort nici piesele montate, ca Umbra Domnului de Petru Carare, Radu Stefan intaiul si ul timul de Aureliu Busuioc, nici cele care n-au ajuns pe scena te atrului, ca Drumul diamantelor de Alexandru Cosmescu.
Dar piesele lui Ion Druta? se poate intreba vreun cititor curios.

Druta este si in dramaturgie un caz aparte. Daca n-ar fi trecut cu traiul la Moscova si n-ar fi reusit sa publice drama Casa mare intai in ruseste, ca apoi aceasta sa fie montata la Moscova, nu se stie cum ar fi evoluat Druta-dramaturgul. De altfel, chiar dupa ce drama sa fusese montata la Teatrul Armatei un fost se cretar de partid pentru ideologie isi permitea reprosuri dezmatate ca Moscova facea rau sustinand piesa in care erau elogiate ele mente patriarhale etc. Ostila intregii literaturi, mai exact cautarilor creatoare, incercarilor de a depasi nivelul provincial, admis , conducerea de partid si de stat de odinioara ni-si putea permite sa deschida drum spre scena unor opere care depaseau macar intrucatva nuvelul ei de instruire artistica si estetica, alt fel zis subnivelul pomenit de noi mai inainte. O atare indru mare de catre partid a dramaturgiei a constituit o frana diabo lica pusa de regimul comunist dezvoltarii artei noastre nationale.
Teatrele nu puteau apela nicidecum la dramaturgia clasica nationala, de vreme ce Ion Luca Caragiale sau Barbu Stefanescu
Delavrancea erau... romani si puteau influenta negativ asupra curateniei si originalitatii limbii... moldovenesti . Chiar Vasile
Alecsandri era vazut de conducerea comunista ca un dra maturg subversiv in masura sa ne aduca aminte ca suntem romani.
In acest contex t ne-am limitat multa vreme la traducerea si mon tarea pieselor unor dramaturgi rusi clasici si contemporani.
Dar timpurile se primeneau, in literatura veneau scriitori care nu mai doreau sa pactizeze cu cerintele satrapilor culturii. Pe diverse cai ajungeau la noi operele lui Eugen Ionescu si ale altor dramaturgi moderni, in constiinta scriitorilor tineri patrundeau tot mai adanc opere ale dramaturgilor romani de valoare pana s-a infiripat si la noi un anumit gust pentru literatura sanatoasa, destinata scenei.
Drept care la ora actuala se remarca prin darul replicii drama turgice, prin arta dialogului si prin alte particularitati ale genului cel putin trei scriitori: Dumitru Matcovschi (Tata, Abecedarul,

Ioan Voda cel Viteaz s. a.), Nicolae Esinencu (Fumoarul, Taba chera, Gran pri, Oameni de paie s. a.), si Iulian Filip (La moara cu placinte si alte piese pentru copii).
Au la activ opere dramatice si Arhip Cibotaru, Val Butnaru,
Gheorghe Urschi, Ion Puiu, Mihai Stefan si alti scriitori.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Haralambie Corbu, Dramaturgia sovietica moldoveneasca, Chisinau,
Ed. Cartea moldoveneasca, 1969.
Nicolae Biletchi, Elemente epice si lirice in dramaturgia sovietica moldo veneasca, Chisinau, Ed. Stiinta, 1973; Dramaturgia moldoveneasca: probleme si valori etice. - In Literatura si arta , 1978, 23 martie. Dramaturgia. In cartea Istoria literaturii moldovenesti , vol. III, Chisinau, Ed. Stiinta, 1988.
Ion Ciocanu, In absenta discernamantului critic. In cartea lui:
Dreptul la critica , Chisinau, Ed. Hyperion, 1990.
Mihai Cimpoi, O istorie deschisa a literaturii romane din Basarabia,
Chisinau, Ed. Arc, 1996; editia a II-a, 1997.