Comicul este categoria estetica fundamentala care denumeste una din atitudinile critice ale autorului manifestata atat prin reactii morale cat si prin inducerea unui sentiment de participare afectiva a cititorului de la zambet pana la dispret. Execetii operei caragialiene au fost de accord ca opera respective a fost zugravita magistral prin cinci tipuri observabile in textul scrisorii pierdute.
Comicul de intentie rezulta din atitudinea dramaturgului fata de evenimentele selectate si fata de oamenii alesi pentru a fi “obiect” al satirei caci Caragiale nu este numai un “demon al veselie”, cum l-a numit Paul Zarifopol. Autorul isi construieste comic personajele, le pune in situatii de ras, dar si sanctioneaza viciile acestora prin fixarea lor in statutul lor de marioneta.
Comicul de situatie este generat de prezenta in coprinsul dramatic al unui triunghi conjugal (trahanache, Zoe, Tipatescu) care modifica intelegerea institutiei numita casatorie. De asemenea, apare un cuplu insolit (farfuridi si Branzovenescu), dar tot prin comic de situatie se face simtita prezenta santajistilor santajati (tipatescu, Catavencu). Toate aceste personaje sunt puse in cirscumstante ilariante. De exemplu, comica este aparitia lui Dandandanache cu toata balbaiala lui si cu felul in care confunda relatia dintre Tipatescu si Zoe crezandu-l pe acesta sotul femeii, bazandu-se pe varsta. Comica este si sarbatoarea din final piesei unde Catavencu “conduce intr-un ritm de fanfara gloata fericita care-si gasise candidatul”.
Comicul de caracter se realizeaza in maniera clasica, dramaturgul inzestrand personajele cu o trasatura dominanta de caracter si totusi creand aceste tipuri, Caragiale nu le simplifica profilul psihologic ci le inzestreza cu particularitati de caracter multiple astfel incat eroii se deosebesc mult intre ei de fapt, comicul de caracter contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative starnind rasul cu scop moralizator. Putem recunoaste tipul incornoratului din comedia clasica (zaharia Trahanache), dar Caragiale adauga o trasatura neasteptata, impresia ca Trahanache se simte comod in aceasta postura, nedorind sa strice prietenia cu Tipatescusi nici sa renunte la “onoarea lui de familist” in fata lumii. “Prezident a numeroase comitete si comitii” Trahanache intruneste toate trasaturile politicianului abil care sub infatisarea lui greoaie ascunde viclenia si experienta politica cu ajutorul carora reuseste sa asigure succesul partidului sau. Banii ii asigura locul si succesul in politica. Lipsit de orice sclipire de inteligenta Trahanche este insa foarte priceput in treburi politice. Interesul sau merge mana-n mana cu cel al lui Tipatescu, iar aceasta prietenie il mentine in preajma puterii. De aceea, prefera sa treaca cu vederea legaturii amoroase a sotiei sale. Aparent naiv si prost, cu o gandire lenta (“ai putintica rabdare, stimabile”) Trahanache este usor de modelat de cei puternici si de coana Joitica. Afisand cinstea si moralitatea, este immoral si incurajeaza ilegalitatile din jurul lui (este sigur ca Dandanache va castiga in unanimitate).