n. 19 mai 1893, Iasi - m. 27 aprilie 1950, u3f12fo
Bucuresti.
Colaborari: Meridian. Pseudonime: Sigismund Absurdul.
Romanele lui B. neaga prin conceptie si structura regulile prozastice pornite din Proust, Gide, Joyce sau Virginia Woolf. Sub pretextul simplei transcrieri (cu incurcarea virgulelor si stalcirea ortografiei) a unui text dintr-un „caiet gros, cu scoarta de musama neagra" al unui necunoscut, Bagaj(1934) nu e jurnal sau o proza autoanalitica, si cu atat mai putin o pretinsa stenograma a vocilor subcons¬tientului. Subintitulat Strania dubla existenta a unui om in patru labe, el „transcrie" „experiente" imaginare; ale unei imaginatii aservite burlescului si lugubrului, grotescului sinistru. „Caietul negru" publicat de romancier i-ar fi fost lasat acestuia de un vizitator nocturn, in izmene, murdar, cu „cap de pastarnac", „cioc de arama", „ochi de talhar", purtator al unei frigari cu care marturiseste a-1 fi ucis pe posesorul caietului, Ramses, „regele voiajorilor comerciali" pedestri. „Respectivul Ramses (Ramses Ferdinand Sinidis) isi rememoreaza, in Bagaj si Pensiunea doamnei Pipersberg (1936), indeosebi ispravi erotice si o face in maniera autentistilor, fara plan, fara compozitie, abandonat spontaneitatii discursului, care asociaza nonsalant relatarea si reflectia, prozaicul trivial si livrescul, sarcasmul si lirismul, picanteria si citatul biblic, insa, spre deosebire de autentism, el nareaza asa zicand golaneste, pe un ton facetios acru, malitios si la modul ghidus, reducand totul la bufonerie sarcastica, aratandu-se pe sine insusi ca paiata cruda. O asemenea literatura e tot ce poate fi mai opus, intr-un peisaj de morfologie stilistica, prozei cu infatisare de simplu document". (Dumitru Micu, Istoria literaturiiromane de la creatia populara la postmodernism, Bucuresti, 2000):

„a...i Nu se poate implini o carte despre carne, sustinu cu vehementa Ferdinad Sinidis, daca nu inchizi in ea si femei de calibrul Albertinei.
Cand sosise din Olanda cu scufita si incaltata cu saboti, aduse de pe tarmul tarilor de jos, un miros staruitor de icre negre si de untura de morun. Cu toate ca din prima zi facu surcele din opincile de lemn, parasindu-si pitorescul ei costum cu bretele la pieptar si malacovul ondulat, Albertina ramasese pentru mine pescarita cu bujorii in obraji, voinica la trup si cu chipul alb ca urda scoasa dintr-o hartie scrisa cu cerneala rosie, parca.
imi placusera de la prima vedere, ochii vineti, genele castanii, de aceeasi patina ca si parul lins, plecat din boneta care-i ascundea o buna parte a fruntii drepte si netede.
Doamna Pipersberg o angajase, impresionata de aratarea ei masiva si totusi mladioasa. O primise dupa ce facu un calcul rece de femeie de afaceri, concediind pe loc doua fete slabanoage, stoarse de munca. a...i"
(Pensiunea Doamnei Pipersberg)
Opera: Lada cu naluci (1932), Bagaj (\934) Pensiunea doamneiPipersberg(1936), Brom(\939), Bagaj. Pensiunea doamnei Pipersberg (2000).