n. 8 sept. 1909, Botosani - m. 31 mai 1938, Roman. s8e23eq
Colaborari: Le surrealisme au service de la revolution (Paris), Les Feuilles inutiles (Paris).
Pseudonime: Mihail Bera, In-Interim.
Debut cu schite in Bilete de papagal (1930).
Gimnaziul „Roman-Voda" din Roman. Facultatea de medicina, Paris; in 1928 se imbol¬naveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Se retrage la Roman, unde se stinge din viata la numai 29 de ani.
Nu devine membru al niciunei grupari avan¬gardiste, desi simpatizeaza cu suprarealismul.
Corespondeaza cu Geo Bogza*, M. Sebastian, Andre Gide, M. Heidegger, I. Voronca*.
in romanele sale, B. e preocupat de confi¬gurarea unui destin tragic, de tip existential, in felul intermediar - intre viziunea thanatica si chemarea fictiunii abisal compensatoare. Coerenta viziunii sugerate vine din coerenta filosofiei justificatoare:
„O rana mare se infunda in pieptul meu pana la inima. Era acelasi ulcer de odinioara, dar cu alta semnificatie; eu insumi eram legat de carne prin dureri si slutenii noi. Un cal participa la acest gand sau mai curand ochiul unui cal purtand in excrescenta un cap minuscul asemanator celui mare dar mai palid si vadit mai suferind (negrii tin adesea astfel de papusi in brate). in rest: eram gol pana Ja brau, un pantalon subtire imi
M. Blecher: Printul meu (1935) acoPerea n%ld Sambelc atat de bine incat toata strada (asistand in aceeasi clipa la fel de iremediabil ca si calul) ma lua drept un monah in cautarea unui volum de aer linistit ca sa-si depuna inelele."
(Pozitie de nedescalcitS in romaneste de S. Pana (Le Surrealisme au service de la revolution, no. 6, 1933, Paris)
Drama adevarata a personajului blecherian (naratorul din intamplari din realitatea imediata si Vizuina luminata, Emanuel din Inimi cicatrizate) nu incepe la sanatoriul de tuberculosi din Bereck, ci in momentele de contemplatie din tinerete. Ea se numeste „lipsa identitatii", sentimentul dualitatii si instrainarii de sine si e provocata de un fapt banal: privirea insistenta asupra unui „punct fix".

Conflictul esential din intamplari in realitatea imediata (1936), care va genera degringolada personajului, se naste subit si el circumscrie o sciziune a fiintei. Transa halucinanta, ameteala ori lesinul, senzatia cufundarii in materie sunt resimtite cu precadere in acele spatii blestemate. Un astfel de loc se afla la capatul orasului, un fel de groapa insalubra, dar fascinanta prin senzatia germinativa, prin emanatia organica a materiei aflate in descom-punere. Simturile se exacerbeaza pana la pierderea nunatelor, senzatiile se multiplica producand o stare oximoronica, „un lesin placut si ametitor", care grabeste infrangerea definitiva.
In Inimi cicatrizate (1931), prozatorul va proba noi modalitati de redobandire a identitatii pierdute. Din „realitatea imediata", scriitorul va merge la sanatoriul de la Brk-sur-mer. „Paludismul" e inlocuit acum cu „morbul lui Pott", iar framantarile spiritului vor fi dublate de suferinta fizica. Emanuel, dupa intrevederea cu doctorul Bertrand, se afla dintr-o data in satu degradationis. Simte un sentiment al pudorii si confuziei provocat de umilinta suferintei. incercand sa exorcizeze boala, s-o alunge din constiinta, personajul afla in eros una din posibilele cai de a se integra in lume, de a recupera unitatea initiala.
In Viziunea luminata (publicata fragmentar in periodice intre 1947-1970), B. probeaza ultima posibilitate de generare a fiintei mutilate, si anume visul. Efortul introspectiv e insa subminat de la inceput, caci naratorul are de pe acum presimtirea inconsistentei propriei fiinte. Aflandu-se in lumea comuna „ca o eroare", existenta sa va fi „o bizara aventura", caci ceea ce i s-a refuzat in „realitatea imediata" i se va interzice in „irealitatea indepartata". Credinta naratorului din Vizuina... ca rea¬litatea si visul sunt doua realitati interferente pana la coincidenta lor totala apare explicita inca de la inceputul cartii: „Este cred acelasi lucru a trai sau a visa o intamplare". La aceasta rascruce dintre doua lumi, personajul traieste dublul sentiment al dezamagirii concrete si al imprevizibilului, oniric. Neantizarea era resimtita inca din „realitatea imediata", deci nu repeta o experienta cunoscuta, neavand voluptatea crestina a suferintei.
Opera: Corp transparentti 934), intamplari in realitatea imediata (1936), Inimi cicatrizate (1937), Intaniri in realitatea imediata. Inimi cicatrizate, antologie si prefata de D. Pillat (1970), Vizuina luminata (Poezii. Proze. Publicistica. Arhiva), editie intocmita si cuvant introductiv de S. Pana (1971), Inimi cicatrizate. intamplari din realitatea imediata, editie ingrijita, prefata si curriculum vitae de T. Vargolici(1995).