- Vitalismul reduce totul la "experienţa şi senzaţia subiectivă". Cultul puterii în nazism şi în comunism, experimentul artistic în arta modernă şi postmodernă, mişcările spiritualiste, sectele, new age-ul, experienţa drogurilor, cultura televizualului, erotismul şi violenţa sunt toate expresii ale trăirii vitaliste. Nu mai există lege, normă sau rânduială care să fie îndreptăţită să se opună experienţei, senzaţiei sau emoţiei duse până la extrem (paroxism).
Starea de lucruri creată de realism nu putea dura prea mult, deoarece omul ca fiinţă spirituală nu se simte împlinit în orizontul îngust al raţionalismului sau al biologicului, al instinctelor la care-l reduce materialismul. Stârpiciunea teoriilor pozitiviste, a tehnolo¬gis¬mului, a ideologiilor materialiste sau naturaliste a fost motorul care l-a propulsat pe omul modern în căutarea realizării sale dincolo de lumea ce cade sub simţuri. Noua mişcare, care o neagă pe aceea din care s-a născut, poartă numele de vitalism; nume care indică dorinţa de întoar¬cere către viaţă, către trăirea unei expe¬rienţe spirituale.
Din păcate însă, noul curent nihilist, ca şi realismul, nu reu¬şeşte să găsească drumul către o autentică experienţă spirituală, cea a unirii cu Dumnezeul Cel Adevărat - Iisus Hristos (pe care-L consideră demo¬dat), ci se îndreaptă către experienţe care sunt "un stadiu mai avansat al bolii pe care încearcă să o tămăduiască" .
"În liberalism şi în realism, boala nihilistă este încă relativ super¬ficială; rămâne, în princi
pal, o chestiune de filosofie şi se limitează la o elită intelectuală. În vitalism, boala nu numai că se dezvoltă calitativ, dar se extinde şi cantitativ; pentru prima oară, omul obişnuit începe să prezinte şi el semnele nihilismului, care iniţial se limitau la câţiva oameni." Experienţa vitalistă va deveni temeiul naşterii unor mişcări pseudo-religioase.
"Cultul lui Mussolini pentru activism şi violenţă şi mai năpraznic al lui Hitler, cultul sângelui şi al pământului" , cultul lui Lenin sau al lui Stalin, al violenţei şi al puterii sunt coordonatele principale ale experienţei vitaliste în istoria politică a secolului al XX-lea.
"Există, constată părintele Serafim Rose, şi alte forme ale aces¬tei nelinişti a maselor: patima vitezei şi a mişcării, (...); atracţia universală exercitată de televiziune şi cinema, a căror funcţie predominantă este de a prilejui câteva ore de evadare din realitate, atât prin temele lor eclectice şi <>, cât şi prin efectul hipnotic al mass-mediei în general; caracterul tot mai primitiv şi sălbatic al muzicii curente (...); cultul bravurii fizice în sport şi venerarea morbidă a <>, legată de acesta; predominanţa şi toleranţa generală faţă de promiscuitatea sexuală (...); lipsa de respect faţă de autoritate, susţinută de o atitudine a maselor care nu vede valori decât în ceea ce este <> şi <> şi îi conduce pe cei mai <> dintre tineri la demonstraţii împo¬triva legilor şi instituţiilor <>." . În sfera religioasă pot fi amintite, în primul rând, "sectele pentru care divinit

atea este o <> confuză, imanentă; acestea sunt varietăţi de <> şi de <>, al căror interes este de a exploata şi utiliza această forţă, ca şi cum ar fi un soi de electricitate. Strâns legate de aceste alternative religioase sunt ocultismul şi spiri¬tismul, ca şi anumite forme contrafăcute de <<înţelepciune orientală>>, care aban¬donează orice pretenţie a preocupării cu Dumnezeu, invo¬când explicit <> şi <>. (...) Toate aceste manifestări vitaliste ale <> împărtăşesc o ostili¬tate comună faţă de orice doctrină sau instituţie stabilă şi imuabilă, precum şi un interes şi o căutare extremă a valorilor ime¬diate: <>, <>, <>, <> sau <>" .
"Realismul reduce supranaturalul la natural, ceea ce este revelat la raţional, adevărul la obiectivitate; vitalismul merge mai departe şi reduce totul la experienţa şi senzaţia subiectivă. (...) Nu există calităţi mai preţuite astăzi, observă E. Rose, referindu-se la vitalism, decât acelea de a fi <>, <> sau <>. Problema adevărului dacă ajunge să fie pusă, este din ce în ce mai marginalizată şi înlocuită de criterii subiective: <>, <>, <>" .
Am insistat asupra acestor texte ale Părintelui Serafim Rose, deoarece ele ilustrează cel mai bine vitalismul, esenţa acestuia şi, după cum uşor se poate constata, şi a mesajului Televiziunii care, în mod predominant, este unul vitalist.