Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi organizează iniţierea în creaţia tehnică, în virtutea obiectivelor educaţionale proprii ale instituţiei. Demersul nu este singular în România; asemenea preocupări există şi la universităţile tehnice din Bucureşti, Timişoara şi la universitatea agronomică din Iaşi. Disciplinele destinate realizării acestui obiectiv sunt, în general, "Inventica", "Bazele creaţiei tehnice" sau "Psihologia creativităţii".
Organizarea activităţii instructiv-educative. Disciplinele specifice au statut diferit de la o facultate la alta, de asemenea spaţiu diferit în planul de învăţământ: la unele facultăţi figurează cu statut obligatoriu, la altele sunt prevăzute ca materii facultative de studiu. O investigare informativă sumară arată că la toate facultăţile aceste discipline se bucură de o bună audienţă din partea studenţilor.
Ponderea disciplinelor creatologice în planul de învăţământ diferă, întâlnindu-se următoarele situaţii:
- formula minimă - 1C, pe durata unui semestru, în formă adaptată efectuându-se un curs de două ore la două săptămâni;
- formula - 2C, pe durata unui semestru;
- formula uzuală - 2C + 1L sau 2C + 1S, pe durata unui semestru, în formă adaptată, cursuri săptămânale şi aplicaţii de două ore, la două săptămâni;
- formula 2C + 2S, săptămânal.
Proiectarea aplicaţiilor sub forma activităţilor de laborator are implicaţii pozitive cunoscute, ce pot fi exprimate sintetic în: participarea integrală şi ritmic&
#259; a studenţilor la program datorită obligativităţii frecventării; participarea activă datorită setului aperceptiv pe care-l induce referitor la conţinutul practic al activităţii şi metodelor didactice utilizate.
Organizarea extraşcolară a dezvoltării creativităţii în cea mai răspândită formă este cea a coordonării şi stimulării activităţii de pregătire a proiectului de diplomă.
Sunt cunoscute unele încercări de organizare a unor cercuri de creaţie, centre de excelenţă cu participare studenţească, "ateliere" de rezolvare creativă de probleme ş.a., constituite în grupuri de creaţie tehnică, sau acţiuni catalizatoare cum ar fi concursuri de creaţie tehnică tematică, ori conferinţe, simpozioane, sesiuni de comunicări cu participare studenţească; deocamdată însă, în universităţile tehnice, doar în cazuri izolate s-a structurat ceva concret, adaptat noilor orientări în domeniu; fostele sesiuni ştiinţifice studenţeşti, anual organizate, au fost abandonate prin descentralizarea activităţii extraşcolare din unităţile de învăţământ superior, noile structuri profesionale studenţeşti nereuşind, încă, înlocuirea lor decât în puţine cazuri.

Predarea disciplinelor de creatologie, în experienţa universităţii tehnice din Iaşi ca şi a altor unităţi de învăţământ superior tehnic (Bucureşti, Timişoara), este asigurată de cadre didactice de specialitate tehnică (ingineri) sau umanistă (psihologi, pedagogi). Dependent de denumirea disciplinei, conţinuturi tematice foarte asemănătoare sunt predate fie de ingineri (Inventica), fie de psihologi (Psihologia sau Psihosociologia creativităţii); în ambele situaţii se poate intui o abordare unilaterală, o supralicitare a posibilităţilor de "algoritmizare" a creaţiei în domeniu tehnic, sau dimpotrivă, a puterii inspiraţiei, a imaginaţiei libere, a ciberneticii inconştiente.

Obiectivele programelor urmăresc înzestrarea studenţilor cu (V. Belousov, 1991): cunoştinţe din domeniul creaţiei tehnice; bazele logico - matematice ale creaţiei tehnice; procedurile, tehnicile, demersurile şi metodele logice şi intuitive de creaţie; principiile proiectării creative; tehnica informării şi sintezei informaţiilor; metodologia generală a implementării industriale a noutăţilor tehnice. În proiectul strategiei se constată un singur nivel de definire (derivare) a obiectivelor în etapa de proiectare (programa analitică) a disciplinei. Prin urmare, fiecare segment de activitate, fie curs, fie laborator se raportează la aceleaşi obiective.

Evaluarea cunoştinţelor se realizează prin metode clasice - evaluare finală scrisă - sau aprecierea produselor activităţii (cereri de brevet, proiect de invenţie, prezentarea de caz). Fiecare student optează pentru una din cele două forme în raport cu motivaţia proprie.

Conţinutul tematic este cel propus de V. Belous(1991) - iniţiatorul predării disciplinei ,,Inventica" la Iaşi şi formatorul titularilor disciplinelor în alternativa tehnică ; - după cum urmează:
- al cursurilor -
Partea I. - Bazele sintezei creative
- Sinteza creativă - mijloc de bază pentru accelerarea progresului tehnic şi ştiinţific.
- Bazele psihologice ale creaţiei;
- Bazele ştiinţifice ale invenţiei.
Partea II - Tehnici, demersuri şi metode ale creaţiei tehnice
- Tehnici şi metode intuitive de creaţie
- Metodele logic - combinatorice - deductive ale inventicii
Partea III - Fluxul general al inventicii şi etapele de bază ale acestuia
- Informarea şi sinteza preliminară a informaţiei
- Formularea preliminară a temei de creaţie
- Căutarea ideilor
- Alegerea soluţiilor
- Analiza şi verificarea soluţiilor
- Proiectarea prototipului
- Realizarea şi omologarea prototipului
- Implementarea industrială a invenţiei
- Bazele brevetării

- al laboratoarelor -
- Organizarea grupului de creaţie
- Şedinţa de Braistorming
- Şedinţa de Sinectică
- Folosirea metodei euristice generale
- Folosirea diagramelor şi matricelor morfologice de idei
- Folosirea ,,obiectului generalizat" al creaţiei tehnice
- Documentarea pe bază de brevetotecă
- Analiza brevetabilităţii şi a purităţii de brevet a unei soluţii tehnice
- Elaborarea unei descrieri de invenţii
- Planificarea acţiunilor de implementare industrială a invenţiilor
- Metodologia protecţiei naţionale şi internaţionale a invenţiilor

Strategiile didactice recomandate sunt activ - participative. Prelegerile sunt preponderent explicative, iar durata secvenţelor de expunere este relativ redusă. Predomină conversaţia provocată de întrebări şi problematizări, analizele de caz prilejuite de studiul brevetelor, biografii de inventatori, istoria unor invenţii. Fiecare curs are o secvenţă de antrenament, de fixare şi de exersare a cunoştinţelor dobândite.
Mijloacele de învăţământ recomandate sunt următoarele:
- Brevetotecă completă de invenţii româneşti;
- Brevetotecă de invenţii străine pe câteva teme prioritare în domeniu;
- Diagrame de idei, matrici morfologice, obiecte generalizate (planşe);
- Lista demersurilor euristice;
- Lista procedurilor elementare;
- Liste interogative tip.

Rezultatele obţinute prin această strategie de iniţiere în creatologie arată o bună asimilare a cunoştinţelor, notele obţinute de studenţi fiind de 9 şi 10 la majoritatea facultăţilor. În ceea ce priveşte criteriul practic, cel al numărului de cereri de brevet elaborate de studenţi, rezultatele se prezintă diferit de la o facultate la alta, fiind diferenţe semnificative. Sub aspectul menţionat, chiar şi titularii de discipline consideră eficienţa programului ca fiind limitată. Se semnalează dificultatea trecerii studenţilor de la teorie la practică, de la asimilarea cunoştinţelor la utilizarea acestora, de la intenţie, dorinţă la acţiune efectivă, de durată.