Mesajul fundamental al īntregii realităţi TV, care se insinuează atāt de bine īn sufletele telespectatorilor, īncāt cu greu poate fi identificat, este afirmaţia: "Orice adevăr este relativ" sau cu cuvintele lui Nietzsche: "Nu există adevăr, nu există stare absolută a lucrurilor, nu există lucru īn sine" .
Īn filme, emisiuni ştiinţifice, informative etc. auzim şi vedem argumentāndu-se īnvăţătura lui Buddha, Darwin, Freud sau Marx; alături de īnvăţătura creştină găsim justificate, īn aceeaşi măsură atāt materialismul ştiinţific, existenţa extratereştrilor, cāt şi fenomenele oculte, spiritismul, magia etc. Toate "adevărurile", īnvăţătu¬rile sau toate rătăcirile şi fantasmele omenirii apar reprezentate īn mod democratic, chipurile, pe programele de televiziune, astfel că telespectatorul care, īn mod conştient sau inconştient, prin simpla expunere la acest mediu, īşi ia lumea TV ca reper, īşi va īnsuşi această viziune relativistă arbitrară privind adevărul şi lumea īn general.
Fiecare are dreptate, se afirmă īn retorica TV (mai cu seamă īn filme), are partea lui de adevăr, părerea sau punctul lui de vedere, căci, se sugerează, nu există un adevăr absolut, deplin şi universal recunoscut.
Cu toate că televiziunea vrea să apară democratică, echidistan¬tă, fără să nedreptăţească nici un punct de vedere, lucrurile nu stau chiar aşa. Există un vădit ataşament al lumii TV, o alipire a sa de acele elemente care vizează distrugerea ordinii vechi şi īnlocuirea ei cu una nouă, cea propusă de ideologia nihilistă, de materialism, tehnologism, magie sau de societatea de consum .
Tradiţiile, obiceiurile mai vechi, principiile tradiţionale ale educa¬ţiei şi creşterii copiilor, ale convieţuirii soţilor īn familie, ale muncii, credinţa şi toate sistemele de valori care ţin de ordinea firească a lumii sunt contestate, chiar dacă nu totdeauna pe faţă, īn mod direct. Acest lucru se realizează, īn general, printr-o critică subīnţeleasă atunci cānd sunt puse īn lumină pozitivă modele contrare sau cānd sunt pur şi simplu scoase din discuţie.
Īn realitate, televiziunea nu este deloc democratică sau echi¬distantă, ea nu reflectă lumea sau credinţele oamenilor aşa cum sunt efectiv, ci aşa cum forul de putere doreşte ca ele să devină. Sistemul moral promovat de televiziune nu numai că este contrar celui creştin, dar diferă extrem de mult şi de majoritatea sistemelor etice cunoscute īn tradiţia popoarelor.