- Realismul proclamă deja credinţa într-un nou "dumnezeu" - natura sau ştiinţa (darwinismul sau scientismul); materialismul istoric sau ştiinţific (marxismul), obsesiile sexuale (freudismul) etc.
Un aspect important al reformei protestante şi al iluminismului francez , apare ca o reacţie la liberalism, adică la afirmarea unei credinţe formale, a unui Dumnezeu cu o prezenţă şi o existenţă doar teoretică; o idee păstrată nu atât din convingere, cât din inerţie sau din indiferentism, privind esenţa adevărului. Realiştii naturalişti, umanişti, pozitivişti sau materialişti fac saltul de la indiferenţa liberalismului, care rezultă din ataşamentul exclusiv pentru această lume, către ostilitatea faţă de Adevăr, faţă de Dumnezeu . "Acest nihilist, observă părintele Serafim Rose, este omul care nu respectă nimic, nu se pleacă în faţa nici unei auto¬rităţi, nu acceptă (aşa crede el) nimic pe baza credinţei, judecă totul în lumina unei ştiinţe pe care o ia drept adevărul absolut şi exclu¬siv, respinge orice idealism şi abstracţiune în favoarea a ceea ce este concret şi faptic. El este cel care crede într-un singur cuvânt, <<în nimic afară de>>, reducând tot ceea ce oamenii au considerat <>, creaţiile minţii şi ale spiritului, la o dimensiune comună sau <>: materie, senzaţie, aspect fizic" .
Realistul este, practic, ateistul scientist, acela care crede că adevărul absolut, dacă există, trebuie să fie demonstrabil ştiinţific, prin cercetarea lumii materiale, adică a tot ceea ce poate fi perce¬put prin simţuri. Marxismul, freudismul şi darwinismul sunt teorii tipice pentru această viziune materialistă asupra existenţei.