Două studii realizate între anii 1983-1987 pun în evidenţă faptul că "televiziunea oferă adolescenţilor lecţiile de bază sau scenariile comportamentelor sexuale pe care aceştia trebuie să şi le însu¬şească şi în afara cărora aceştia devin incapabili să mai vadă altceva (...)". Într-o altă cercetare, "adolescenţii spun că televiziunea i-a încurajat tot atât de mult sau chiar mai mult decât cei mai buni prieteni în experienţa erotică. Institutul Naţional de Sănătate Mentală al SUA raportează, în 1982, că aspectul cel mai semnificativ pe care copiii şi tinerii îl învaţă de la televizor despre sex este setul de mesaje privind caracteristicile şi atitudinea pe care bărbatul şi femeia trebuie să le aibă în relaţiile sexuale a unuia cu celălalt" . Ce defineşte această atitudine vom vedea în continuare, nu înainte de a răspunde la întrebarea:
CARE SUNT TRĂSĂTURILE GENERALE ALE MESAJELOR EROTICE CONŢINUTE ÎN
PROGRAMELE TV?
- Erosul este văzut drept centru obsesional al existenţei.
- Virginitatea, abstinenţa şi riscul bolilor cu transmitere sexuală (BTS.) sunt prezentate ca anacronice, rare sau nesemnificative.
- Relaţiile sexuale pe micul ecran se manifestă preponderent între persoane necăsătorite.
- Relaţia de dragoste este foarte puţin personală şi este redusă îndeosebi la actul sexual.
"În America, copiii sau tinerii văd anual la televizor în jur de 14000 de referinţe la sex - aluzii sau comportamente şi mai puţin de 150 de referinţe privind tratarea pozitivă a abstinenţei şi virgi¬nităţii, a riscului contaminării cu o boală cu transmitere sexuală (BTS) sau a responsabilităţii ce o presupune relaţia sexuală. (Harrys & Associates, 1998) (...) În cazul telenovelelor, relaţiile sexuale între persoane necăsătorite sunt de 24 de ori mai frecvente decât cele între soţi (Lowry şi Towles, 1989) (...). În 75% din videoclipurile prezentate pe MTV sunt prezente imagini erotice, în mai mult de jumătate, violenţă, şi în 80% din timp pot fi întâlnite amândouă genurile combinate: erotic şi violenţa împotriva femeilor (Sherman & Dominik, 1986).
Cei mai mulţi cercetători consideră că telenovelele reprezintă cel mai senzaţional, cel mai inexact (fals) şi generator de depen¬denţă program, prin referinţele lui la sexualitate. Relaţiile sexuale în afara căsătoriei sunt portretizate a fi de 8 ori mai obişnuite decât cele între soţi. 94% din întâmplările erotice înfăţişate în telenovele se desfăşoară între persoane care nu sunt căsătorite (Greenberg, Abelman şi Neuendorf, 1981) (...). Eroul este frecvent portretizat ca fiind impersonal, emoţional, exploatator faţă de persoana partenerului sau faţă de femeie în general (Sprafkin şi Silverman, 1982) (...). Aproape niciodată personajele implicate în relaţii sexuale pe micul ecran nu se îmbolnăvesc de vreo boală cu transmisie sexuală, cu toate că în realitate una din şase persoane riscă să contacteze o astfel de boală (Greenberg, Abelman şi Neuendorf, 1981)."
Exemplele pot continua, însă credem că este destul de limpede atmosfera generală în care este tratată sexualitatea pe micul ecran. Cele 14 000 de referinţe la sexualitate - aluzii sau comportamente sexuale - desemnează erosul drept centru obsesional al existenţei. În comparaţie, cele 150 de referinţe la virginitate, la abstinenţă, la responsabilitatea unei vieţi sexuale şi la riscul unei boli cu transmitere sexuală generează mentalitatea că fecioria sau abstinenţa sunt extrem de rare în zilele noastre şi, prin urmare, demodate, relaţiile sexuale nu implică o responsabilitate deosebită în afara satisfacerii plăcerii, iar riscul contaminării cu o boală cu transmisiune sexuală este aproape inexistent. De asemenea, faptul că erosul la televizor este de 24 de ori mai probabil să se manifeste între persoane necăsătorite decât între soţi ne sugerează că relaţiile sexuale între persoanele necăsătorite sunt cele mai frecvente şi, prin urmare, cele mai obişnuite astăzi.
În general, tot ce apare pe micul ecran legat de sexualitate este îmbrăcat în haina senzaţionalului, a emoţionalului sentimentalist, însă totodată este foarte puţin personal, reducându-se mai mult la satisfacerea unei dorinţe sexuale decât la o relaţie profundă. Exploatarea celuilalt ca obiect sexual, ca instrument pentru obţinerea plăcerii, este un fapt curent în lumea TV. Dincolo de mişcătoarele sentimente afişate, ca pretext, se ascunde doar dorinţa de plăcere sexuală, pofta pe care lumea televizualului o cultivă în mod obsesiv.

<\/div><\/div>