Psihologia e pentru oamenii sanatosi. De patologia psihicului uman se ocupa psihiatrii. La psiholog mergem atunci cind nu ne mai simtim in largul nostru, cind apare o problema.

Adica o dificultate sau o incapacitate, temporara sau totala, de a activa pe plan social sau profesional.Foarte frecvent resimtim tulburari de dispozitie, de relationare cu ceilalti, de personalitate. Ne cunoastem oare atit de bine incit sa putem sesiza la timp disconfortul psihic pe care ni-l produc schimbarile noastre launtrice? Putem sa le facem fata fara ajutor? Sint intrebari la care putem incerca sa ne raspundem intelegind mai bine ce este personalitatea si ce manifestari insotesc tulburarile acesteia.

Un fel unic de a fi al fiecaruiaSintem capabili sa influentam formarea propriei personalitati ori a personalitatii altora sau sintem simpli spectatori? Exista peste 50 de definitii ale personalitatii. Genele stau la baza formarii ei. Restul din ceea ce sintem deriva din ceea ce ni se intimpla si ce invatam din diferite situatii.

Reactia noastra la factorii de mediu si sociali, raspunsurile pe care le adoptam in functie de situatie definesc unicitatea personalitatii noastre. Personalitatea este omul, luat in integralitatea sa, este unica si originala. O pereche de gemeni baieti care au fost separati la virsta de 5 luni, dupa 39 de ani, aveau multe in comun: conduceau acelasi tip de masina, fumau aceeasi marca de tigari, divortasera de cite o femeie pe nume Linda, noile sotii se numeau Betty, aveau fiecare cite un baiat pe nume James Allan, cite un ciine care se numea Tony si aceleasi pasiuni.

Atunci cind apare o problemaPsihologii considera aceasta situatie doar o bizara coincidenta. Gemenii identici au personalitati diferite in majoritatea covirsitoare a cazurilor. Personalitatea nu este innascuta.

Chiar atunci cind membrii familiei au comportamente asemanatoare, prea putin e mostenire genetica, restul e influenta sociala si educatie. Personalitatea se poate modela. Cu vointa proprie si sub influenta evenimentelor personale.


Psihologii studiaza personalitatea prin cele patru componente ale sale: temperament, aptitudini, caracter si creativitate. Problemele de personalitate se manifesta prin declansarea unei stari defensive, de aparare in fata problemei cu care ne confruntam. Atunci cind autoapararea noastra esueaza, avem tendinta de a escalada efortul.

Apelam la fumat, la consumul excesiv de alcool, de calmante. Sau intensificam comportamente vechi (atitudinea mai retrasa sau mai rece ajunge izolare). Sau cadem prada unor credinte si sentimente irationale (fobii, atacuri de panica, eruptii pe piele, dureri de spate).

Ajunse intr-un anumit stadiu, toate acestea devin complicate si dureroase.Psihopatii nu sint nebuniStructura sufleteasca a individului se modifica. Spre deosebire de fizica, astronomie sau chimie, in psihologie e dificil sa masuram modificarile psihicului.

Nu exista o marime fizica sau o unitate de masura si, in consecinta, nici aparate care sa masoare personalitatea. Totul se bazeaza pe observatiile pacientului si ale specialistului. Tulburarile de personalitate poarta numele de psihopatii.

Nu sint boli psihice propriu-zise. Pentru ca nu au debut, nu au perioada de ampla manifestare, nici de remisie, nu au perioada de vindecare. Psihiatrii le considera structuri psihice dizarmonice, fragile, labile.

E gresit si grotesc sa-i numim nebuni pe cei cu perturbari ale personalitatii. Intr-o oarecare masura, cu totii avem aceste tulburari, mai severe sau in forme usoare. Adevaratii bolnavi sint cei cu afectiuni propriu-zise ale psihicului dezvoltat pe fondul tulburarii de comportament.

Acestia sint eroii filmelor de groaza.Cauze necunoscuteNu sint cunoscute cauzele aparitiei psihopatiilor. Exista doar supozitii care explica declansarea lor: gripa mamei in primele trei luni de sarcina sau starea ei de inanitie, infectia generala, traumatismele.

Sau aceleasi probleme in primele luni de viata ale copilului. Psihopatia poate fi si cauza unor agresiuni exercitate asupra copiilor (privare de libertate, lipsa de afectiune materna). Nici macar daca se transmite genetic nu se poate stabili cu exactitate.

Un studiu american arata ca un numar mare de psihopati au rude cu boli psihice propriu-zise sau dependente de alcool. Se incearca, astfel, schitarea unei legaturi genetice si a modului de declansare a acestor tulburari. Dar rezultate valide nu exista.

De la caz la cazSansele ca aceste tulburari sa dispara definitiv sint neprecizate. Trasaturile dizarmonice pot fi estompate, dar nu pot fi sterse definitiv. Schimbarea dorita e putin probabila, dat fiind faptul ca osatura structurii personalitatii este temperamentul, structura care ramine aceeasi de-a lungul vietii.

Prognosticul este rezervat. Unele categorii de psihopatii prezinta complicatii ireversibile. De exemplu, pot dezvolta tendinte suicidare, psihoze infraclinice cu manifestari negative, lipsa de vointa si simt practic, rupere de realitate.

Consecinta este de cele mai multe ori faptul ca pacientul nu mai e eficient profesional si e inadaptat social. Neexistind un tratament complet eficient, nu exista nici preventie. E bine sa ducem o viata cit mai echilibrata cu putinta pentru a evita dereglarile personalitatii.

Probleme in copilarieCaracteristicile psihopatiilor se schiteaza inca din copilarie, se cristalizeaza la adolescenta, o data cu structurarea personalitatii, si insoteste persoana de-a lungul intregii existente. Tocmai pentru ca inainte de 17-18 ani nu putem vorbi de personalitate, tulburarile de personalitate in perioada copilariei sint denumite generic tulburari de comportament. Se observa astfel la copii simptome ca: tendinta de a domina, comanda si actiuni in acest sens, tendinta de evitare (refuzul schimbarii, promovarii - conservatorii prin excelenta nu sint capabili de schimbare), tendinta de a se simti aparat, ocrotit de o persoana acreditata, tendinta de supraestimare (reactii de contrariere atunci cind calitatile nu sint recunoscute), agresivitatea verbala si comportamentala.

Daca aceste tendinte se agraveaza si se permanentizeaza, parintii ar trebui sa fie ingrijorati si sa ceara sfatul psihologului.SuspiciosulPsihopatiile sint de mai multe tipuri. Uneori simptomele sint comune mai multor tulburari.

Tulburarea de personalitate de tip paranoid se caracterizeaza prin suspiciune. Bolnavul este permanent in garda, nu are incredere in nimeni, se simte prost tratat, vede comploturi aproape in orice. Este revendicativ si incapatinat.

Are un simt crescut al propriei importante si o sensibilitate excesiva. Isi doreste cu orice pret puterea. Obisnuieste sa foloseasca fraze ca: "Sint vulnerabil", "Sa nu ai niciodata incredere in nimeni", "Daca nu sint suspicios, vor profita de mine", "Cei prea amabili vor sa ma pacaleasca sau ascund ei ceva".

SinguraticulSchizoidul nu isi face prieteni, evita intimitatea, adesea ramine necasatorit. Are preocupari si interese solitare, mai mult de natura intelectuala. Evita aglomeratia.

Il caracterizeaza lipsa caldurii sufletesti si a relatiilor emotionale. Are o atitudine glaciala, suficienta siesi si detasata de ceilalti, un nivel de autonomie excesiv de ridicat. Frazele lui sint: "Nu sint la fel ca ceilalti", "Fa totul de unul singur", "Trebuie sa pastrez distanta", "Nu inteleg de ce-s asa de fericiti cind sint impreuna".

AgresivulAntisocialul este egocentric, pe planul relatiilor afective inregistreaza numai insuccese. Are actiuni impulsive, agresive, fata de care nu-si asuma vreun sentiment de vinovatie. Este incapabil sa invete din experiente negative si e predispus la incalcarea repetata a legii.

N-are respect pentru drepturile celorlalti, triseaza si incearca sa-i exploateze pe toti. Nu e capabil sa duca la bun sfirsit un proiect pe termen lung. Antisocialul isi spune: "Am dreptul sa obtin ceea ce doresc", "Daca nu profit de ei, vor profita ei de mine", "Sint foarte abil, ei nu vor sti niciodata ce intentii am", "Or sa vada ei cine este mai puternic".

ImpulsivulTulburarea de personalitate de tip impulsiv este caracteristica celor care nu-si pot controla adecvat emotiile, au bruste descarcari de minie, nu numai in cuvinte, putind merge pina la violenta fizica. Nu iau in calcul consecintele faptelor necontrolate. Spre deosebire de tipul antisocial, nu-si premediteaza actiunile impotriva celorlalti.

Acestia spun adesea: "Merita o bataie ca lumea", "Si ce-o sa-mi faca?".SperiosulAnxiosii sint tot timpul stinjeniti de societate, se tem de critici si dezaprobari, se tem de neprevazut, nu agreeaza intilnirile, au prieteni putini. Se deosebesc de schizoizi prin faptul ca nu sint reci emotional, in realitate doresc relatii sociale, dar nu le pot obtine.

Nu au incredere in ei si sint hipersensibili la critica sau la remarci defavorabile. Se sperie cind li se evalueaza activitatile. "N-are cum sa ma placa", "Daca voi intreprinde ceva o sa fiu ridicol", "N-as putea suporta o emotie puternica, mai bine o evit", "Sint foarte slab".

Acestea sint gindurile unei persoane cu tulburare de tip anxios (evitant).ExcesivulHistrionicii autodramatizeaza, au o mare sete de noutate, de senzational si distractii, in relatiile cu ceilalti abordeaza totul egocentric. Personalitatea histrionica (isteria) se caracterizeaza prin reactii emotionale excesive si tendinta permanenta de a capta atentia celorlalti, inclusiv prin haine excentrice.

Frazele histrionicului sint: "Sint incapabil sa-mi organizez existenta", "Stiu sa fascinez oamenii pentru ca ei sa ma ajute si sa ma iubeasca", "Daca nu ma remarc, n-o sa ma placa nimeni", "Sint irezistibil", "Nu sint remarcat suficient", "Persoana aceasta este formidabila, celelalte doua sint ingrozitoare".PerfectulTulburarea obsesiv-compulsiva presupune lipsa adaptarii la situatii noi, indecizie, sensibilitate la critica, lipsa exteriorizarii emotiei. Subiectii au o dorinta exagerata de ordine si perfectiune, relatii interpersonale rigide.

Munca se afla pentru ei pe primul loc comparativ cu toate celelalte sectoare ale vietii. Ei spun: "Sint responsabil pentru mine si pentru ceilalti", "Ceilalti oameni nu-s demni de incredere", "Daca nu reusesc 100%, va fi un esec total", "Daca nu-mi fac treaba precis si sistematic, va trona haosul", "Trebuie sa prevezi cele mai mici detalii", "Daca nu fac totul singur se va strecura o greseala", "Ar trebui sa fac ceva util in loc sa citesc cartea asta".DependentulTulburarea de personalitate de tip dependent se manifesta prin vointa slaba.

Dependentii sint oameni prea binevoitori, exagerat de conformisti cu dorintele altora, le lipseste vigoarea si au o capacitate redusa de a se bucura. N-au incredere in sine. Au o nevoie exagerata de protectie si incurajare.

Traiesc permanent cu teama ca vor fi abandonati. Au dificultati in luarea deciziilor, nu isi asuma responsabilitati. Se tem de singuratate si ar face orice pentru a cistiga afectiunea si sprijinul celorlalti.

Adesea spun: "Daca nu ma ajuta cineva, sint pierdut", "Nu pot contrazice pe nimeni, nu se stie cind am nevoie de el", "Nu lua decizii de unul singur", "Ceilalti s-au plictisit de mine".NarcisistulCind sentimentul importantei propriei persoane este exagerat, tulburarea este de tip narcisiac. Ego-ul este in inflatie, nevoia de admiratie e uriasa.

Narcisistii isi exagereaza reusitele si talentele, solicita un tratament de exceptie. El isi spune: "Ceilalti imi sint inferiori si-mi datoreaza respect", "Nu stiti cu cine aveti de-a face", "Nu trebuie sa stau la rind".NeintelesulTulburarea de tip bordeline inseamna labilitate cronica a dispozitiei, a relatiilor sociale si a imaginii de sine.

Pacientul tinjeste dupa apropiere, se teme de abandon, are o vigilenta afectiva cronica. Uneori provoaca singur abandonul ca sa aiba motiv sa sufere si sa atraga atentia. Subiectii sint foarte impulsivi, au rezistenta foarte scazuta la frustrare.

Persoana care sufera de o tulburare bordeline crede ca: "Nu detin controlul asupra mea", "Nimeni nu ma intelege", "Daca nu voi face ceea ce doresc ceilalti de la mine, ma vor abandona", "Nimeni nu va dori sa fie cu mine daca ma va cunoaste cu adevarat", "Daca nu imi voi putea controla emotiile, se va declansa o catastrofa", "Nu-ti face prieteni, te vor lovi", "Voi fi intotdeauna singur".Nimeni nu e perfectTerapia tulburarilor de personalitate se bazeaza mai ales pe investigarea trasaturilor de personalitate. Nu se recomanda medicamente folosite in psihoze decit in perioadele de agravare sau decompensare.

Oricum ar fi, bolnavii nu colaboreaza si nu se considera bolnavi. Si nici nu sint, au doar o personalitate dizarmonica. Au avut-o dintotdeauna.

Probabil ca, citind despre tulburarile de personalitate, v-ati regasit in cel putin una din tipologii. Nu va ingrijorati fara temei. Om perfect normal din punct de vedere psihic nu exista.

Nu exista personalitate buna si personalitate rea. Sintem cu totii si banuitori, si depresivi, si frustrati, si dornici de afirmare, si nervosi. Medical, suspiciunea de a prezenta tendinte accentuate spre o forma sau alta de psihopatie se concretizeaza doar in cazul crizelor si al episoadelor de lunga durata.

Daca simtiti ca lucrurile nu sint tocmai in ordine cu dumneavoastra vreme de 2 luni la rind, consultati psihologul. Cu cit mai devreme, cu atit mai bine, e posibil ca simptomele sa fie trecatoare si usor de depasit. Uneori, e normal sa fim de nerecunoscut.

Tocmai aceasta e frumusetea speciei umane, ca nimeni nu e la fel ca altul. Uneori, nici cel de azi nu seamana cu cel de miine.