Experienţa lumii micului ecran, iluzia realităţii, o realitate schim¬bătoare, alunecoasă, precum nisipurile mişcătoare, devine astăzi cel mai instabil, mai şubred şi mai īnşelător teren pentru zidirea unei minţi sănătoase. Mintea copiilor care cresc scufundaţi īn lumea TV (nenu¬mărate ore petrecute zilnic īn faţa micului ecran) īşi pierde, īn unele cazuri, chiar capacitatea de a discerne īntre un fenomen fizic, real, şi unul iluzoriu. Īn Romānia, un copil se aruncă de la etaj īnchipuindu-şi că va zbura, precum văzuse la televizor. Aici este vorba nu numai de o iluzie, ci şi de atrofierea capacităţii de a percepe lumea reală aşa cum este ea.
Este impropriu să spunem că televiziunea, ca mediu cultural, mijloceşte dialogul omului cu lumea, deoarece dincolo de fereastra pe care o īnchipuie micul ecran nu poate fi văzută şi cunoscută lumea reală, chiar dacă tindem să credem acest lucru. Reperele fundamentale pe care ni le furnizează cultura nihilistă, promovată pe micul ecran, sunt căutarea cu orice preţ a plăcerii, a bogăţiei şi a puterii, necesitatea de a cumpăra sau a consuma, negānd, totodată, tot ceea ce poate organiza sau ordona existenţa. Acestea īnsă nu reflectă ordinea firească a lumii, a societăţii sau a existenţei. Prin ele se realizează o īngustare a orizontului de percepţie, o reducere a complexităţii lumii, a bogăţiei de sensuri pe care aceasta le poartă īn sine, la cāteva aspecte particulare, care nu sunt definitorii nici pentru ordinea creaţiei şi nici pentru rostul omului īn viaţă.
Īn cele ce urmează, ne vom referi īndeosebi la efectele pe care conţinutul predominant nihilist al televiziunii īl are asupra minţii copiilor. Problema poate fi pusă īnsă īn aceiaşi termeni şi īn raport cu comandamentele nihiliste ale culturii sau educaţiei care sunt promovate astăzi īn societate. Televiziunea nu este decāt reflectorul sau amplificatorul cel mai puternic şi mai fidel al nihilismului care macerează cultura modernă şi mintea omului contemporan.