Din 1920, psihologul elvetian Jean Piaget a scris despre dezvoltarea gandirii copiilor.
Piaget a pus bazele epistemologiei genetice, considerandu-se o persoana care studiaza originile cunoasterii umane, iar teoriile sale au fost determinante in progresul cunoasterii psihologiei copilului.

*La varsta de 3 ani, copilul este tot mai putin incapatanat si devine de la zi la zi mai cooperant. Incepe sa inteleaga ce este rabdarea si are primele tendinte sa isi stapaneasca frustarile. Copilul incepe sa semene tot ma putin cu bebelusul plangacios care era acum un an. Este mai putin tiranic pentru parinti si tot mai captivat de cei din jur si de lumea minunata care il inconjoara. Tata este preferat in special pentru anumite activitati precise.
Baietii au descoperit placerea de a-l implica pe tatic in manevrarea masinutelor, a trenuletelor si a constructiilor de lego.
Fetitele incep sa fie atrase de activitatile casnice ale mamicii. Jocurile cu farfurioare sau canute (de plastic) sunt la mare pret.
La aceasta varsta, copilul descopera dorinta de a face placere parintilor si sa le fie de folos. A inceput sa descopere umorul, sa inteleaga o glumita si sa asculte fascinat ghicitori.
La varsta de 3 ani el poate repovesti ceea ce a ascultat, in cateva propozitii scurte, dar coerente. Se dezvolta, de asemenea, fantezia verbala, copilul poate inventa situatii sau intamplari pentru a le povesti adultilor, poate invata o poezie scurta, formule de salut, poate imita intr-o anumita masura gesturile si conversatiile uzuale ale adultilor.
O forma de manifestare a curiozitatii este atractia pentru interdictie, copilul mergand de multe ori in locuri unde ii este interzis, si incalcand adesea restrictia "nu ai voie!".
Schemele mentale sunt inca relativ rigide, copilul nu intelege fenomenul de reciprocitate, daca es
te, de exemplu, intrebat daca are o sora, va spune ca da, insa daca il intrebam daca sora lui are un frate, va spune nu. Are loc, de asemenea, o dezvoltare a inteligentei practice, actiunile sale capatand, in timp o siguranta din ce in ce mai mare.
Rezultatele explorarii se constituie in experiente de viata, de aceea este bine ca parintii sa incurajeze, in mod controlat, cunoasterea mediului, fara sa puna prea multe interdictii. Ei ii pot permite copilului sa exploreze, supraveghindu-l in asa fel incat acesta sa nu se simta impiedicat si avand grija sa nu desfasoare actiuni care l-ar pune in pericol.

*La varsta de 6-7 ani isi insuseste un mare volum de cunostinte, dezvoltandu-si noi modalitati de intelegere. Se dezvolta calitatii ale cunoasterii : observarea atenta, atentia, exprimarea in mod logic a ideilor, imaginatia.
-deprinde scris-cititul
-incepe sa clasifice, sa includa obiectele dupa anumite insusiri esentiale in categorii si clase
-foloseste cuvinte de legatura "ca", "pentru ca", "deoarece".

Dezvoltarea psiho-sociala
-instabilitate emotionala - se structureaza trebuintele, interesele si atitudinile.
-are loc dezvoltarea si valorificarea noilor experiente de viata -aparitia prieteniilor, devin mai interesati de colegi si prieteni
-intelege si resimte tot ce se intampla in familie, conflicte, certuri, despartiri

El depaseste o perioada "de trecere", de la gradinita la scoala, de la un grup de prieteni si colegi la altul, de la un model social la altul (reguli, program scolar). Nu trebuie sa ne surprinda reactiile sale si are nevoie permanenta de sustinere. Este important sa aiba aceleasi repere (program de zi cu zi, stil de petrecere a timpului liber, mentinerea activitatilor care ii fac placere).
Este capabil sa inteleaga (nu doar sa simta) conflictele dintre parinti.

Este important sa fie sprijinit, vorbindu-i-se despre conflictul in sine si aratandu-i ca el personal nu este vinovat pentru aceasta situatie. Starea de instabilitate emotionala ii poate determina copilului comportamen te care ne surprind, vulnerabilitate, oboseala sau, dimpotriva, agitatie, energie.

Daca nu intelegem dificultatea perioadei pe care copilul o traverseaza, riscul este acela de a suprasolicita copilul si de a-i provoca o stari de disconfort (oboseala excesiva, abandonul activitatilor pe care le agrea anterior, pofta crescuta de mancare sau lipsa poftei de mancare, etc )
Datorita acestei perioade de trecere (care se poate prelungi dupa varsta de 7-8 ani), copilul devine sensibil si receptioneaza mult mai usor si cu efecte mult mai profunde orice fel de perturbare a sistemului sau relationar (relatiile obisnuite din familie sau cu persoanele importante din punct de vedere afectiv).
Este recomandat ca orice situatie potential conflictuala (care il priveste sau nu direct pe copil) sa fie discutata si cu acesta!
Capacitatea sa cognitiva si psiho-sociala ii permite sa inteleaga ceea ce se intampla, cauzele si efectele acestora. In contextul in care adultul, bine-intentionat, ascunde iminenta unor evenimente, copilul va dezvolta suspiciuni si, in lipsa unor explicatii, este posibil sa se instaleze un sentiment de vinovatie greu de demonstrat ("din cauza mea parintii divorteaza", "eu sunt vinovat ca m-au parasit") si cu repercursiuni asupra dezvoltarii sale normale.





Jean Piaget, psiholog, biolog, epistemolog si logician elvetian, profesor si creatorul unei renumite scoli psihologice, este foarte renumit pentru munca sa de pionierat privind dezvoltarea inteligentei copiilor. Studiile sale au avut un impact major in campul psihologiei si educatiei.
Jean Piaget considera adolescenta ca fiind inceputul etapei gandirii formal operationale ce poate fi caracterizata ca o gandire care implica deductii logice. Psihologul presupune ca aceasta etapa se desfasoara printre persoanele indiferente la experientele educationale. Dovada cercetarii a respins aceasta ipoteza, aratandu-se ca abilitatea adolescentilor de a solutiona probleme complexe este o functie a invatarii si educatiei acumulate.