- Cultura sau stilul de viaţă joacă un rol esenţial în medierea dialogului dintre mintea copilului şi lume. Există o interdependenţă, arată studiile, între cultura în care trăieşte un om şi structura cortexului său.
- Rolul culturii este acela de a pune în lumină raţiunile lucrurilor, de a oferi cadrul şi a înlesni cunoaşterea, de a da reperele sau criteriile după care să fie judecată realitatea. Cultura organizează modul de viaţă al oamenilor conform raţiunilor proprii (fie că acestea sunt produsul experienţei, fie al revelaţiei etc.), având scopul de a-i apropia de adevăr.
Aşadar, creierul omului, reţelele sale neuronale se edifică în urma comunicării, a dialogului, atât a celui în care-i răspund oamenii, cât şi a aceluia în care raţiunile, înţelesurile lumii încon¬jurătoare răspund sau hrănesc curiozitatea existenţială a copilului. În această comunicare şi modelare a minţii după raţiunile constitutive ale creaţiei, cultura sau modul de viaţă joacă un rol central. Studiile mai noi arată chiar o interdependenţă între cultura în care trăieşte un om şi structura sau funcţiile cortexului său. Scheibel Arnold, citat de Healy, afirmă că "între mediul cultural şi creierul uman care îl generează există totdeauna o relaţie de interdepen¬denţă. Cultura, ca mediu propice, modelează creierul, iar mintea, la rândul ei, creează, modelează şi intervine dinamic în configurarea mediului cultural" . Astfel, cea mai importantă moştenire lăsată urmaşilor nu sunt banii, lucrurile sau un standard de viaţă ridicat, ci mediul cultural (religia şi modul de viaţă) care pot să avantajeze sau, dimpotrivă, să dezavantajeze edificarea minţii şi a orizontului de con¬ştiinţă, împlinirea omului sau desăvârşirea persoanei umane.
Cultura se dovedeşte a fi indispensabilă în societatea umană, în medierea dialogului dintre mintea omului şi lume, în punerea în lumină a înţelesurilor, a principiilor şi a legităţilor după care se guvernează şi fiinţează lumea. Când spunem cultură, înţelegem toate obişnuinţele, tradiţiile, valorile care definesc viaţa comunităţii în care trăieşte copilul, modul în care se poartă părinţii, obiceiurile casnice, ritualurile comunitare, precum şi modalitatea în care părinţii sau oamenii care înconjoară copilul înţeleg lumea, căutările, aştep¬tările lor, ritmul vieţii cotidiene. Acestea toate constituie, în mod esenţial, mediul de expe¬rienţă sau principalul factor modelator pentru mintea copilului.