Din cele prezentate anterior, rezultă un principiu foarte simplu privind mijloacele care ne pot asigura independenţa faţă de televizor: Cultivarea aceloraşi realităţi sau activităţi care sunt subminate sau substituite prin vizionarea TV constituie cel mai bun antidot în eliberarea de tirania televiziunii. Relaţiile personale, o bogată viaţă de familie, contactul cu natura, activităţile practice, în casă şi pe lângă casă, munca în general, exerciţiile fizice, lectura şi, în mod esenţial, credinţa şi faptele acesteia sunt doar câteva elemente ale unei vieţi normale, libere de fascinaţia micului ecran.
Orice activitate practică, precum şi munca fizică, joacă un rol esenţial în eliberarea minţii de stăpânirea imaginilor, de tensiunea evaziunii în imaginar. Ele contrabalansează sau estompează privarea senzorială ce o presupune viaţa în societatea modernă - asfalt, beton, un mediu artificial în general - şi dau minţii o întemeiere, o ancorare în real. Lectura, credinţa şi faptele acesteia (viaţa creştină autentică) pun ordine în gânduri, organizează procesul imaginativ şi îi dau un sens pozitiv, bineînţeles atunci când respectivele cărţi nu cultivă evaziunea în imaginar. În caz contrar, există posibilitatea înrăutăţirii situ¬aţiei, adică alimentarea dorinţei de a te uita la televizor.
De asemenea, acele atitudini, mentalităţi şi comportamente, care sunt cel mai puternic afectate sau subminate de cultura TV vor frâna cel mai mult influenţa negativă a televizorului. Cercetările demon¬strează că atitudinea conservatoare defavorizea¬ză
; în mod deosebit acţiunea televiziunii. Oamenii conservatori sunt mai critici, nu îmbră¬ţişează atât de uşor noile teorii, precum ino¬vaţiile culturale şi comportamentale.
Respectul autorităţii joacă un rol esenţial în protecţia indivizilor. Acesta este şi motivul pentru care mesajele TV sădesc în mintea telespectatorilor un spirit al revoltei. Când vorbim de autoritate, nu ne referim la cea politică sau ideologică, deoarece, în cele mai multe dintre cazuri, aceasta este una contrară intereselor poporului, ci la respectul copiilor faţă de părinţi, la buna înţelegere a soţilor în familie, înţelegere ce este fundamentată pe o preeminenţă a cuvântului bărba¬tului în contextul dragostei şi responsabilităţii acestuia pentru soţie şi copii. Totodată, este esenţial respectul faţă de oamenii mai în vârstă, faţă de Biserică şi aşezămintele tradiţionale. Din punct de vedere sociologic şi psihologic, raporturile de autoritate sunt esenţiale în structurarea şi existenţa oricărei comunităţi.
Viaţa cât mai simplă, în care oamenii se dispensează de nenu¬măratele înlesniri ale epocii, de confortul excesiv sau de tendinţa de a se ţine permanent în pas cu moda şi cu mentalită# 5;ile timpului, este o importantă pavăză în faţa invaziei culturii TV în viaţa noastră. Aceasta, deoarece cultura de consum sau noile "cuceriri" ale civilizaţiei materiale presupun un preţ pe care oamenii cu greu îşi permit să-l plătească. Nu este vorba numai de banii pe care-i necesită permanenta aliniere la noile standarde ale industriei de consum, ci de permanenta nelinişte care este sădită în sufletul consumatorilor. Toate falsele nevoi pe care societatea de consum le creează oamenilor constituie legături puternice prin care aceştia sunt târâţi către vâltoarea mediatică, către televizor. Neliniştea că alţii ţi-au luat-o înainte, că nu mai eşti în pas cu moda, că nu mai eşti în rândul lumii sunt produsul mentalităţii consu¬matoriste, al propagandei la care individul este supus încă din primii ani de viaţă. În cadrele modului de viaţă consumist televiziunea devine necesară, deoarece prin ea se validează acest stil de viaţă, oamenii se liniştesc că se află pe calea cea "bună" şi tot prin televiziune se propun noile modele de vieţuire. În societatea contemporană, televiziunea constituie principalul mijlocitor între om şi viaţa modernă a lumii, între individ şi industria de consum.