- Vizibilitatea, dictatul momentului sau al acţiunii şi senzaţionalul televizualului îi deprind pe telespectatori cu o percepţie senzitivă, emoţională şi chiar senzuală a realităţii. Astfel, erotismul devine consecinţa logică a experienţei vizionării, un mesaj perfect adaptat mediului vizual.
- Prin manipularea vederii, pe care o presupune vizionarea TV, televiziunea îşi amplifică efectul erotizant, odată cu exersarea unei vederi deconectate de gândire şi racordate direct la afecte, precum şi prin obişnuirea telespectatorului de a privi cu neruşinare, de a căuta cu dorinţă la feţele oamenilor, la lucruri etc.
Care este semnificaţia acestei experienţe, care este lecţia de viaţă pe care o dă televiziunea prin vizionare, în perspectiva celor trei trăsături care definesc conţinutul programelor de televiziune - vizibilitatea, prezenteismul şi senzaţionalul?
Vizibilitatea, care în mod obligatoriu trebuie să caracterizeze tot ce apare pe micul ecran, reduce lumea la natura ei fizică, obiectivă, la aparenţa pe care o dă forma sau suprafaţa lucrurilor. Ea opacizează realitatea simbolică pe care o ascund lucrurile sau oamenii, raţiona¬litatea lor mai adâncă, sensul spiritual pe care îl pot avea, sub care trebuie cunoscuţi.
Prezenteismul accentuează acest fenomen, deoarece el impune comandamentul trăirii clipei, adică al implicării şi al acţiunii. Acesta elimină pe perioada vizionării posibilitatea detaşării reflexive a telespectatorilor ca subiecte personale şi raţionale. Totul se reduce la a acţiona, a trăi intens momentul. Senzaţionalu
l este cel care desăvârşeşte tendinţele observate anterior. El ne învaţă cum să valorificăm această experienţă. În lipsa raţiunii, care este suspen¬dată într-o măsură mai mică sau mai mare, senzaţia rămâne principalul criteriu al experienţei. Aceste trei coordonate definesc per¬cepţia dominantă asupra realităţii pe care ne-o impune privitul la televizor sau modul în care acesta îi învaţă pe telespectatori cum să se raporteze la lume, cum să perceapă lumea şi modul în care să trăiască.
Pe parcursul vizionării TV, telespectatorul nu este detaşat de lume într-un proces reflexiv, ci este proiectat în interiorul acesteia, trăind printre oamenii micului ecran sentimentele sau emoţiile pe care le impune acea realitate. Lumea ajunge să-i fie dată omului, să fie cunoscută de el mai mult prin impresia de moment, prin emoţie, senzaţie, instinct, decât prin cugetare. Mintea nu mai controlează realitatea cotidiană. Arbitrariul şi absurdul lumii TV - o lume creată în studio - se transferă, treptat, în viaţa cotidiană a telespectatorilor care sunt tot mai puţin dispuşi să se detaşeze, pentru a înţelege lumea în care trăiesc, pentru a urmări logica desfăşurării evenimentelor, a-şi planifica propria existenţă. Certitudinile oamenilor ajung să fie, într-o măsură tot mai mare, trăirea intensă a clipei (pentru a nu pierde momentul), emoţiile şi senzaţiile, în ultimă instanţă, plăcerea.
Prin urmare, efectul primar al televiziunii este acela de a reconfigura experienţa umană, prin mutarea centrului de greutate al acesteia dinspre reflexia personală a omului ca subiect raţional, către trăirea dramatică, emoţională, senzorială a realităţii. În acest context, erotismu l devine consecinţa logică a experienţei lumii TV şi, legat de aceasta, a lumii reale. De ce ? M. Eslin demonstrează că tot ce înseamnă dramatism conţine în mod obligatoriu o notă ero¬tică. Dramatismul, emoţionalul, senzaţionalul înseamnă, în ultimă instanţă, trăirea sentimentului de atracţie - de plăcere sau de respingere -, de durere. Când raţiunea este exclusă din exerciţiul ei, plăcerea şi durerea devin coordonatele principale ale experienţei umane.
Atâta timp cât televiziunea suspendă raţiunea ca facultate fundamentală a persoanei umane şi reduce experienţa la dimensiunea sa senzitivă (simţuală), senzuală chiar, conduce, inevitabil, în consecinţele sale ultime, la stimularea unei percepţii erotice asupra realităţii. În acest context, mesajul erotic se dovedeşte perfect adaptat televiziunii, suprapunându-se efectului principal de erotizare a percepţiei umane pe care-l produce vizionarea TV. Altfel spus, televiziunea adresându-se îndeosebi părţii poftitoare a minţii umane şi, într-o mică măsură, puterii raţionale a acesteia, exersează şi consacră facultatea poftei pe postul de conducătoare a raţiunii, aşezând-o, prin aceasta, în centrul preocupărilor individului. Niciodată în istoria creştină a lumii oamenii nu au fost atât de puternic determinaţi de satisfacerea poftei, în special a celei sexuale, ca în zilele noastre.
În urma acestei prezentări generale a legăturii dintre privitul la televizor şi erotism, vom încerca să lămurim modul în care, prin manipularea vederii telespectatorilor, creatorii programelor de televiziune reuşesc să mărească efectul erotizant al televiziunii, să exploateze la maximum posibilitatea acestuia de a amplifica sensibilitatea sexuală a telespectatorilor.