1. La nivel politic, social şi comunitar
Studiile privind efectul de agendă au arătat că atât agenda publicului, cât şi cea a omului politic sunt conforme cu cea a mass mediei, adică omul politic îşi construieşte obiectivele după importanţa pe care mass-media o acordă problemelor sociale şi politice. Se ajunge astfel ca actul politic să fie dirijat sau orientat de multe ori spre probleme care nu sunt de o reală importanţă în ordinea priorităţilor, probleme ce vizează sau susţin alte interese decât cele ale comunităţii.
Studiile au atras atenţia asupra faptului că mass-media poate deveni un mijloc extrem de eficace pentru distragerea publicului de la anumite probleme şi direcţionarea atenţiei sale către altele , înseşi normele sociale şi comunitare ajungând să se ghideze după actualitatea pe care ea o creează. În felul acesta, se poate întâmpla ca o problemă gravă, atâta timp cât nu este în obiectivul televiziunii, spre exemplu, să nu fie rezolvată, în timp ce unor lucruri de suprafaţă să li se acorde atenţia maximă. În general, scandalurile sau subiectele care pot fi uşor de manipulat pentru senzaţionalul lor sau pentru că nu supără ideologia conducătoare vor fi întotdeauna preferate de mass-media. Însă la adăpostul unor scandaluri mediatice de factură senzaţio¬nală se poate desfăşura orice act cu caracter anticomunitar.
Există şi situaţii în care mass-media acordă atenţie unor probleme cu adevărat importante pentru societate. Aceasta nu înseam¬nă însă că se urmăreşte o reală rezolvare a acestora. Odată prins în obiec
tivul camerelor de luat vederi, un eveniment sau o problemă oarecare va fi exploatată la maximum în latura ei senzaţională şi provocatoare. Se poate sesiza imediat cum îşi fac intrarea în scenă "specialiştii" - psihologi, analişti, comentatori politici şi, bineîn¬ţeles, oamenii politici sau cei responsabili de faptele respective. Cu toţii se arată preocupaţi la maximum de problema în discuţie, urmează controverse, apologii şi atacuri, toate în numele binelui obştesc care, de fapt, în cele mai multe dintre cazuri, nu interesează pe nimeni.
Oamenii politici îşi joacă rolul de oameni responsabili, preo¬cupaţi şi dedicaţi rezolvării acelei probleme, iar telespectatorii îşi epuizează energia psihică urmărind "jocul de scenă", dezbaterile, intervenţiile, declaraţiile incendiare şi promisiunile liniştitoare ale actorilor principali ai evenimentului, fără posibilitatea unei inter¬venţii responsabile şi personale. Totul durează până când lumea s-a săturat de respectivul scandal - scăderea ratingului -, a obosit sau s-a plictisit sau până când un alt eveniment senzaţional este adus în prim-planul scenei mediatice. În acel moment, subiectul, deşi a rămas nerezolvat, va ieşi de sub obiectivul mass-media, dispărând astfel din atenţia publicului.
2. La nivel personal
Mass-media nu numai că ne spune la ce să ne gândim, ne structurează câmpul de preocupări, dar şi produce schimbări cognitive în reprezentările publicului. Media, arată cercetătorii, ne învaţă ce importanţă trebuie să se acorde unei probleme sau unui eveniment ţinând seama de atenţia pe care ea însăşi i-o acordă . Ea ne sugerează criteriile de valorizare a realităţii, de orientare în lume. Sub presiunea bombardamentului mediatic, spre exemplu, evenimentele politice, sportive sau comerciale vor căpăta un relief deosebit în preocupările oamenilor, deşi acestea nu sunt atât de importante pentru viaţa lor personală.
De fapt, este vorba despre o înstrăinare a minţii într-o lume exte¬rioară şi, în parte, ireală. Mass-media se instituie ca un adevă¬rat pedagog sau călăuzitor pentru mintea noastră. Ea ne sugerează la ce să ne gândim, în legătură cu ce să ne manifestăm sentimentele, în ce să investim afecţiune şi emoţie, determinându-ne, în mare parte, conţinutul vieţii interioare, ce devine asemenea cu realitatea mediatică.
"Există o corespondenţă, arată cercetătorii, între imaginea lumii din afară construită de mass-media şi imaginile din mintea noastră" . Cutremurul din India, războiul din Palestina, greva din Peru, oribila crimă din Belgia, accidentul de tren sau avion ş.a.m.d. sunt evenimente fără nici o relevanţă pentru viaţa personală a publicului, dar ele îşi arogă dreptul de a ocupa un spaţiu semnificativ în conştiinţa acestuia, proporţional cu amploarea pe care i-o alocă mass-media. Toate aceste evenimente mediatice care ne invadează conştiinţa nu-i mai lasă omului contemporan timpul şi spaţiul de conştiinţă necesar unei vieţi personale. Aceasta ar putea fi una dintre cauzele degradării vieţii de familie în întreaga lume.
Prin vizionare, telespectatorul este redus de la condiţia de su¬biect personal, la cea de spectator al marelui spectacol, pus acum pe scena mediatică a lumii. Deşi, virtual, este inclus şi el în acest spectacol, în realitate, participarea sa este inexistentă. Telespectatorul trăieşte într-o măsură tot mai mică propria viaţă, deoarece gândurile, bucuriile, tris¬teţile şi nevoile personale se estompează, pe fondul marelui spectacol al existenţei mediatizate, globalizate a lumii.
Este vorba, practic, de o conştiinţă globalizată pe care mass media o construieşte, o hrăneşte şi la care, într-o măsură mai mică sau mai mare, suntem conectaţi şi noi. Gradul de conectare este, după cercetători, proporţional cu gradul de expunere la media, interesului arătat pentru politică, nevoii de orientare şi invers proporţional cu legăturile interpersonale. Mass-media creează o nouă lume, o noua conştiinţă, un om a cărui viaţă va fi absorbită în actul simbolic al participării, pe postul de spectator, la existenţa virtuală a lumii mediatice.