Viaţa modernă a adus odată cu transformările sociale, economice şi culturale o serie de mijloace lingvistice de comunicare: afişe, fotografii, ilustraţii, benzi desenate, cinematograful, televiziunea.
Comunicarea prin imagini, deşi omniprezentă creează un paradox: deşi mai puţin interactivă întrucât se exercită într-un singur sens, ea este mult mai eficientă pentru că se adresează şi afectează un număr mare de persoane.
O mare importanţă în această formă de comunicare, la care vom reveni în partea a doua a lucrării o are mesajul lingvistic care însoţeşte imaginea completând-o sau explicitând-o. Contextul are şi el o importanţă deosebită pentru că el intervine în validarea semnificaţiei imaginii.
Multiplicarea şi omniprezenţa comunicării prin imagini este considerată de unii autori ca reprezentând un fenomen de adevărată "regresiune culturală\" pentru acest sfârşit de secol şi mileniu. Se consideră că acest fenomen al imaginii ar împiedica dezvoltarea altor forme de comunicare, pierzându-se uneori la anumite categorii de populaţie gustul pentru lectură, gustul pentru perceperea unor lucrări muzicale, gustul pentru executarea unor modalităţi artistice (sculptură, pictură).