Altă relaţie importantă, în plan profesional, este acea interacţiune care se stabileşte între medic şi pacient. Cele mai multe vizite la medic se fac pentru diagnostic, tratament şi remedii farmacologice, dar, de multe ori oamenii merg la cabinetul medical pentru probleme afective şi sociale.
Cercetările mai vechi au arătat că oamenii s-au îndreptat spre un \"medic al familiei\" căruia îi aduceau la cunoştinţă probleme emoţionale, sociale, personale, dar şi medicale; \"medicul de familie\" trebuind să se ocupe ca un terapeut şi de \"suflet\" şi de dureri fizice.
S-a constatat că în special merg la medic pentru sfaturi şi îndrumare medico-psiholsocială, persoane divorţate, persoane singure sau separate de puţin timp. Medicul devine adesea confident chiar în mai mare proporţie decât psihologul, pentru bolnavii cardiaci[8].
Astfel că interrelaţia medic-pacient, în care se realizează comunicarea pe coordonate deosebit de sensibile, fiind legată de durere, boală, moarte etc. este mult mai mult decât acţiunea de stabilire a diagnosticului şi tratamentului pentru bolnavii somatici.
Subiecţii au tentaţia să clasifice obişnuit medicii şi consultaţiile, dihotonic în \"buni/răi\", \"bună/slabă\". Dar chiar în acest caz se realizează un comportament complex, consultaţia medicală fiind un act complex în care apar oamenii cu structura lor, cu atitudini, cunoştinţe, expectaţii dintre cele mai diferite. În toate secvenţele actului medical sunt prezente trăsăturile intime, emoţionale ale fiecărui participant în ecuaţia \"medic-pacient\".
Dacă profesorului îi sunt necesare cunoştinţe de psihologie şi pedagogie pe care să le individualizeze şi să le adapteze la structura psihică
a elevului (studentului) de o anumită vârstă (cât şi a grupei,
clasei la care predă), medicului îi sunt necesare solide cunoştinţe de psihologie medicală şi clinică pentru adecvarea conduitei lui la tipologia pacientului. Diferenţele sunt foarte mari: oamenii diferă în atitudinile lor când se prezintă la medic, după vârstă, sex, nivel cultural, nivel socio-material etc.
În interacţiunea medic-pacient se stabileşte o \"reţea\" dinamică pentru că ambii participă la diagnoză şi tratament, în anamneză şi în convorbire ambele presupunând grade diferite de intimitate.
Cu atât mai mult ne aşteptăm să existe un \"cod\" al regulilor de respectat atât de către medic, dar şi de pacient. Cele mai importante şi selectate au fost sinteze de \"comportament aşteptat\".
* Reguli pentru medici
1. Ascultaţi cu răbdare pacientul.
2. Găsiţi explicaţii, totdeauna, foarte clare.
3. Acordaţi sfaturi de medicină preventivă;
4. Comportaţi-vă franc şi onest.
5. Păstraţi informaţiile pacientului în strictă confidenţialitate.
6. Respectaţi dorinţele pacientului.
7. Nu vă criticaţi pacienţii în public.
8. Arătaţi-vă sprijinul afectiv (emoţional).
9. Priviţi pacientul în ochi în timpul convorbirii.
10.Respectaţi intimitatea pacientului.
11.Nu vă angajaţi în raporturi intime (sexuale) cu pacienţii.
12.Nu folosiţi jurăminte şi promisiuni în compania pacientului.
13.Nu vă arătaţi supărarea, stresul ori anxietatea în faţa pacientului.
14.Nu pretindeţi pacienţilor ajutor material.
15.Încercaţi să alcătuiţi diagnostice limpezi, clare.
16.Prezentaţi-vă în faţa pacientului în lumina cea mai favorabilă.
Deşi regulile de conduită ale medicului pentru intercomunicare (între medic şi pacient) inclus orientări generale privind desfăşurarea anamnezei, ele încurajează atât intimitatea (ex.: \"fii franc!\", \"fii onest!\" şi \"corect\", \"stabileşte contact vizual\" etc.), dar şi protejarea ei prin păstrarea confidenţei, respectarea problemelor personale.
* Reguli pentru pacient
1. Întreabă medicul dacă este ceva neclar.
2. Oferă medicului informaţiile necesare.
3. Respectă cu grijă instrucţiunile medicului.
4. Fii foarte onest în această relaţie.
5. Asigură-ţi igiena şi curăţenia corporală în vederea examinării medicale.
6. Nu consuma în mod inutil timpul medicului.
7. Nu pretinde lucruri nerezonabile în bugetul de timp limitat al medicului.
8. Fii apropiat şi \"deschis\" faţă de medic.
9. Respectă intimitatea medicului.
10.Expuneţi problemele o singură dată.
11.Priveşte medicul în ochi, în timpul convorbirii.
Aceste reguli, general orientative pentru pacient au, de asemenea, scopul de a ajuta în centrarea pe problematica specifică solicitând intervenţia medicului pentru promovarea şi protejarea, în acelaşi timp, a intimităţii în acest sistem de comunicare: medic - pacient.