1. Teama şi ostilitatea unor angajaţi faţă de superiori - datorate unui tratament necinstit, teama de a nu fi pedepsiţi. Probabil că problema fundamentală este că superiorii au puterea de decizie: de a pedepsi sau de a dispune de recompense.
2. Pe de altă parte, satisfacţia în muncă, absenteismul şi revenirea la muncă sunt profund afectate de relaţia cu superiorul, de măsura în care acesta din urmă îl poate \"ţine în şah\".
3. Superiorii influenţează starea sănătăţii subordonaţilor în funcţie de atitudinea pe care o au faţă de aceştia, cât de preocupaţi sunt de problemele lor. Pe scurt, cele mai importante surse de satisfacţie în muncă sunt:
. Structura de iniţiere - planificarea muncii, instruirea, antrenarea, controlul şi corectarea ca şi motivarea, stimularea subordonaţilor.
. Consideraţia - preocuparea faţă de problemele şi nevoile subordonaţilor, stabilirea unui climat de lucru cald şi de susţinere şi sprijinire, de rezolvare a tuturor problemelor în şi cu ajutorul grupului.
Ambele surse trebuie să existe, dar să nu depăşească un anumit echilibru pentru a nu scădea eficienţa.
Cum trebuie superiorii să dea ordine fără să reducă satisfacţia muncii?
Răspuns: Într-un stil democratic - convingător, în sensul de a motiva oamenii prin explicarea şi argumentarea necesităţii rezolvării problemei să le permită subordonaţilor să participe la decizii şi să folosească tehnica discuţiilor în grup şi deciziile de grup[6].
* Reguli pentru superiori (şefi):
1.Planificaţi şi repartizaţi eficient munca.
2.ţineţi la curent subalternii cu deciziile care îi afectează, îi interesează direct. 3.
Respectaţi singurătatea şi secretele celorlalţi.
4. Păstraţi confidenţele.
5. Consultaţi subordonaţii în problemele care îi afectează.
6. Încurajaţi avansarea subordonaţilor.
7. Oferiţi sfaturi subalternilor.
8. Luptaţi pentru interesele subalternilor dacă este necesar.
9. Nu fiţi gelos, invidios pe abilităţile subalternilor.
10.Nu daţi ordine fără explicaţii.
11.Arătaţi consideraţie faţă de problemele subalternilor.
12.Priviţi subordonatul în ochi când îi vorbiţi.
13.Nu vă criticaţi subalternii în public.
14.Nu vă vizitaţi subalternii neanunţaţi.
15.Nu vă supravegheaţi prea îndeaproape subordonaţii.
16.Nu vă angajaţi în raporturi intime cu subordonaţii.
17.Răsplătiţi datorii, favoruri şi complimente.
18.Nu discutaţi problemele financiare personale cu subordonaţii[7].
* Reguli pentru subordonaţi:
1.Nu ezitaţi să puneţi întrebări când ordinele (dispoziţiile) sunt neclare.
2.Utilizaţi-vă iniţiativa dacă este posibil.
3.Expuneţi-vă şi apăraţi-vă ideile proprii.
4.Reclamaţi întâi la şeful ierarhic şi apoi duceţi-vă la alţii.
5.Respectaţi singurătatea şi secretele altora.
6.Fiţi îndatoritor şi amabil.
7.Nu fiţi prea supus.
8.Acceptaţi critica.
9.Păstraţi secretele şi confidenţele care vi se încredinţează.
10.Fiţi gata să acceptaţi ordinele.
11.Nu spuneţi lucruri dezaprobatoare la adresa şefului. 12.Priviţi-vă superiorul în ochi în timpul conversaţiei.
13.Ascultaţi instru cţiunile superiorului.
14.Nu vă vizitaţi şeful neanunţat.
15.Nu vă criticaţi superiorul în public.
C o n c l u z i i :
b Relaţia superior-subordonat în muncă este văzută de majoritatea oamenilor ca plină de conflicte şi ca oferind puţină satisfacţie.
b Superiorul poate avea o considerabilă influenţă asupra sănătăţii şi satisfacţiei dacă sunt întrebuinţate corect abilităţile şi talentul său de manager.
b Superiorul are puterea de a recompensa şi a pedepsi ceea ce face din această interrelaţie ca ea să nu fie foarte apropiată, să nu se formeze legături permanente.
b Barierele create de diferenţele de putere şi de statut pot fi reduse prin utilizarea unor capacităţi ale superiorului dar mai ales printr-o atitudine de preocupare, de interes pentru ceilalţi.
Un om se comportă în raport cu imaginea pe care o are despre sine. Atitudinea lui reprezintă exteriorizarea unei concepţii, care nu este altceva decât o reflectare a propriei lui persoane. Este transpunerea în plan obiectiv a imaginii despre lumea să interioară, despre propriile trăiri şi sentimente. Între aceste două lumi, cea obiectivă şi subiectivă şi forul interior al subiectului nu se poate stabili decât o legătură de intercondiţionare; ambele se influenţează reciproc.
Lumea materială, prin transformările şi fenomenele ei impregnează puternic lumea interioară a subiectului.
În acelaşi timp, forul uman intern schimbă realitatea, înseşi imaginile pe care şi le formează despre anumite procese şi fenomene.
Intercomunicarea, stabilirea de relaţii sociale, de legături puternice este o artă, este - dacă putem afirma - \"arta de a reuşi în viaţă!\".