În vremurile noastre, pătrunşi într-o anumită măsură de mentalitatea nihilistă, oamenii au în mod vădit tendinţa de a nega şi desconsidera orice recomandare, sugestie sau sfat care contrazice şi condamnă imperativele distructive ale culturii moderne. Acest reflex a fost format în timp prin inocularea dispreţului pentru tot ce înseamnă trecut şi a admi¬raţiei, deschiderii pentru tot ce are aplicat eticheta de progres, drepturile omului, libertate, obiectiv şi ştiin¬ţific. Acesta este unul dintre mecanis¬mele prin care nihilismul îşi asigură terenul propice însămânţării ideilor sale, succesul pe termen lung. Având în vedere acestea, am socotit că este potrivit să dăm şi o lectură negativă a procesului educativ realizat prin televizor şi prin comandamentele nihiliste ale culturii moderne. Apelând la aceleaşi mecanisme ale negaţiei, care s-au fixat într-o măsu¬ră mai mare sau mai mică în sufletele oamenilor de astăzi, nădăjduim să se ajungă în final la un rezultat pozitiv. Pentru aceasta trebuie povestit un fapt care s-a petrecut să spunem nu demult, în lumea în care trăim .
Nişte tineri şi-au lăsat pentru o vreme copilul spre îngrijirea unui cunoscut de-al lor, ei plecând să lucreze în străinătate. Între timp, omul aflând că aceştia i-au făcut cândva un mare rău şi-a pus în gând să se răzbune pe ei, făcând tot posibilul să le distrugă copilul. Nevrând însă să folosească o metodă agresivă, deoarece îi era frică de părinţii copilului şi de lege, cere sfatul unui prieten, o prezenţă deloc benefică pentru societatea în care tr&
#259;ieşte, dar foarte priceput în probleme de educaţie, un bun cunoscător al sufletului omenesc . Acesta răspunde:
"Rezolvarea acestei probleme este mai simplă astăzi decât oricând în istorie. Fă-l pe copil să stea în faţa televizorului 4-5 ore zilnic încă din primii ani de viaţă şi poţi fi sigur că această metodă va da rezultatele aşteptate. Chiar dacă trebuie să aştepţi ceva vreme, deoarece efectele sunt evidente mai ales pe termen lung, merită efortul, căci strică¬ciunea produsă minţii copilului va fi durabilă. Începe cu desenele animate, deoarece acestea ating cifre record în numărul de violenţe pe oră, incită agresivitatea, anihilează imaginaţia creativă, subordonând-o scenariilor fantastice desfăşura¬te pe micul ecran.
Mai apoi copilul se poate uita la orice altceva, cu condiţia să stea cât mai mult cu ochii aţintiţi la ecran. Cu cât va petrece mai mult în această stare semi-hipnotică, de hipo-stimulare senzorială, de inhibiţie a activităţii emisferei cerebrale stângi, a activităţii cortexului prefrontal şi a comunicării interemisferice, cu atât va fi mai probabilă o afecţiune a acestor zone corticale sau procese mentale care nu au fost stimulate normal. Dacă vrei să grăbeşti procesul disoluţiei, oferă-i copilului posibilitatea să-şi petreacă o parte din timpul vizionării urmărind filme de groază sau pe cele care pot excita puternic imaginaţia şi simţurile.
Mai eficace decât vizionarea TV se vădesc a fi astăzi jocurile pe calculator şi navigarea pe Internet. Viteza de schimbare a planurilor, caracterul fantastic şi violent al acestor jocuri le fac să se situeze pe primul loc între mijloacele de distrugere a minţii umane. Jocurile con¬diţionează cel mai repede şi mai eficace reacţia instin¬ctuală, agresivitatea, ca reflex automat, şi scot, mai degrabă decât oricare alt mijloc, raţiunea din exerciţiul ei, făcându-l pe om rob impulsului de moment sau afectelor. Cei mai mulţi copii criminali s-au format, în ultimii zece ani, cu ajutorul jocurilor pe calculator. Acestea fac imposibilă dezvoltarea normală a proceselor mentale superioare, a funcţiilor de control ale prefrontalului, îngustează câmpul de conştiinţă şi îl conduc pe individ la handicap mental mult mai repede decât televizorul.
Am lăsat la urmă Internetul nu pentru că el ar fi mai puţin periculos decât televizorul sau jocurile pe calculator, ci, pentru că acesta înglobează, în realitatea pe care o configurează, atât lumea TV, cât şi jocurile pe calculator, filmele sau orice ţine de hiper-realul fantastic al lumii virtuale.
Ceea ce aduce în plus Internetul faţă de televizor este posibilitatea de a intra în contact cu indivizi necunoscuţi, aflaţi oriunde pe planetă. Pe lângă faptul că acest tip de comunicare dă dependenţă, subminează relaţia personală normală, ea poate să-l aducă pe copil în contact cu un bolnav psihic, cu un obsedat sexual sau un criminal. Astfel, prin Internet, există posibilitatea deloc neglijabilă ca adolescentul să intre în contact cu un astfel de psihopat, care-şi poate desfăşura nevăzut tactica plină de seducţie, călăuzindu-l pe copil şi înnebunindu-l cu ideile lui sau cu imaginile pe care i le trimite. Pe această cale, mulţi copii ajung astăzi, încă din perioada gimnaziului, să fie posedaţi de fantasmele erotice, s& #259; alunece în tot felul de practici. Unii devin victimele homosexualilor sau ale perverşilor, iar alţii îşi însuşesc comportamente criminale.
Nu-ţi fie teamă, copilul n-o să se folosească prea mult de Internet, deoarece nu are încă discernământul necesar pentru a se păzi de atacurile pe care le va primi în această junglă virtuală. Mediul însuşi este foarte seducător şi deconcertant, curiozitatea copilului este totdeauna suficient de mare, astfel încât posibilitatea ca Internetul să-l introducă pe o pistă a autodistrugerii mentale şi spirituale este mai mare decât aceea de a-i aduce vreun folos.
Pentru ca efectele vătămătoare ale televiziunii să se manifeste din plin şi succesul "educaţiei" tale să fie desăvârşit, s-ar mai putea adăuga câteva recomandări: să nu discuţi prea mult cu copilul, deoarece dialogul ajută foarte mult la dezvoltarea minţii sale. Cel mai bine este să-l laşi să stea cât mai mult timp singur, însă nu pentru a se juca în linişte, căci aceasta iarăşi îi poate folosi în dezvoltarea abilităţilor mentale.
Este recomandabilă folosirea muzicii ca zgomot de fond. Cu cât mai multă, cu atât mai bine. Ultimele genuri muzicale de la rock până la hip-hop şi tehno sunt tot atât de dăunătoare pentru creier, pe cât sunt de seducătoare şi de hipnotice. Zgomotul permanent ce bombar¬dează mintea copilului nu îi va lăsa posibilitatea reflecţiei, a investi¬gării lumii în care trăieşte, a dezvoltării limbajului intern şi, prin urmare vor inhiba acele experienţe care sunt esenţiale dezvol¬tării cortexului prefrontal.
Urmărind să defavorizezi copilului configurarea ariilor neuronale ce medi¬ază controlul comportamentelor, al emoţiei şi al moti¬vaţiei, va trebui să-i faci toate plăcerile, să-l răsfeţi cât se poate de mult, să nu-i impui nici o restricţie, făcându-l să creadă că totul i se cuvine. Dacă, într-adevăr, doreşti ca acest copil să nu fie bun de nimic în viaţă, să nu poată să se descurce singur, să nu-l pui niciodată, nici când este mai mic şi nici când este mai mare, să facă ceva în casă sau în familie, să-şi asume vreo responsabilitate.
Avantajul pe care îl ai, folosind aceste metode pentru distrugerea vieţii şi a minţii copilului pe care îl ai în grijă, este că nimeni n o să te poată condamna vreodată pentru această faptă. Statul nu te va putea acuza, căci el însuşi promovează aceste mijloace ca fiind ideale pentru controlul mentalităţilor, pentru dresajul publicitar şi pentru manipularea politică.
Prietenii sau cei din comunitatea în care trăieşti nu te vor acuza deoarece ei înşişi îşi lasă sau îşi îndeamnă copiii să-şi petreacă timpul în lumea virtuală, de dincolo de micul ecran. Şi ei au folosit de a lungul timpului televizorul ca baby sitter sau calmant, ca mijloc de petrecere a timpului liber sau de divertisment pentru proprii copii.
Răspuns nu ai de dat decât în faţa conştiinţei, întrucât ceilalţi oameni din neştiinţă, naivitate sau slăbiciune îşi lasă copiii sau îi pun în faţa televizorului, însă tu, conştient fiind de răul pe care acesta poate să-l producă minţii copilului sau din indiferenţă pentru viaţa lui, l-ai lăsat să-şi distrugă mintea".