Formarea viitorilor ingineri educatori a devenit în ultimii ani o preocupare prioritară, mai ales datorită faptului că un număr din ce în ce mai mare de ingineri au funcţii de formatori, în învăţământul preuniversitar - gimnazial, profesional, liceal - şi universitar, sau în activităţi educative nonformale.
Odată cu intrarea în vigoare a legii învăţământului în forma proprie noului sistem socio-politic din România (1995) pregătirea teoretică şi practică în domeniul ştiinţelor educaţiei a celor care doresc să devină profesori este obligatorie, conform unui curriculum minim standard pentru toate specializările, la care se adaugă cel puţin două discipline opţionale.
Pentru formarea inginerilor educatori în cadrul Facultăţii de Automatică şi Calculatoare de la Universitatea Tehnică Iaşi, s-a elaborat o strategie de modelare a educatorilor din domeniul tehnic prin activarea creativităţii pe baza curriculum-ului standard, pornind de la următoarele premise:
- Interesul studenţilor universităţii tehnice pentru ştiinţe aplicate generează particularităţi de grup sub aspectul stilului cognitiv şi al receptivităţii la diferite conţinuturi teoretice şi procedee de predare.
- Iniţierea în ştiinţele educaţiei prezintă interes pentru studenţii în inginerie din perspective individuale diferite; în afară de rolul de educator, ei au în vedere şi ingineria mijloacelor de învăţământ în direcţia înnoirii aparaturii audio-vizuale, a elaborării programelor necesare învăţării asistate de calculator ş.a.

Obiectiv
ul strategic urmărit. Scopul general al curriculum-ului constă în formarea competenţelor necesare activităţii didactice în şcoli, pe plan teoretic, operaţional şi creator. Definirea obiectivelor prin care acest scop este realizabil se particularizează în cadrul fiecărui departament de pregătire a personalului didactic integrat universităţilor mari. Activarea potenţialului creativ al studenţilor în vederea abordării creative a rolului de formator este un obiectiv strategic în modelarea viitorilor profesori, condiţie a calificării vocaţionale. Principalele argumente pe care se sprijină această poziţia sunt:
- Din perspectiva politicii educaţionale trecerea de la învăţământul clasic, puternic formalizat, la cel liber, flexibil, presupune capacităţi creative din partea profesorilor, în sensul stimulării şi valorizării particularităţilor individuale ale fiecărui elev, a cultivării libertăţii interioare şi a responsabilităţii aferente.
- Din perspectiva planificării muncii instructiv-educative, profesorul este implicat în activităţi prin excelenţă creative, cum ar fi proiectarea actului educaţional, inerent rolului în fazele de pregătire a lecţiilor, sau cercetarea pedagogică. Probabilitatea implicării studenţilor de formaţie inginerească în cercetarea pedagogică este mare, ei fiind viitori realizatori de mijloace de învăţământ audio-vizuale şi informatizate, ca demers individual sau în echipe pluridisciplinare.
- Din perspectiva realizării actului educaţional, aplicarea adaptată a principiilor teoretice în practică presupune din partea profesorului sensibilitate faţă de probleme educative, flexibilitate şi spontaneitate, într-un cuvânt creativitate.
Se consideră obiectivul realizat atunci când se constată implicarea studentului în realizarea unui produs de creaţie (nou şi cu valoare socială) în domeniul educaţiei.
Obiectivele operaţionale ale strategiei sunt stabilite din perspectiva modelului funcţional al creativităţii. Acest model relevă echivalenţa şi relaţia de compensare dintre procesele cognitive şi cele afective în activitatea voluntară de realizare a unui produs creativ. Prin urmare, ponderea obiectivelor cognitive şi afectiv-motivaţionale în formarea viitorilor profesori este echivalentă. În ansamblul curriculum-ului, obiectivele afectiv-motivaţionale sunt prioritare în studiul temelor aferente disciplinei de psihologia educaţiei.
Nivelul motivaţional activat este cel al autorealizării în rolul profesional din domeniul educaţiei, prin conştientizarea surselor de satisfacţie în rolul de educator şi dobândirea elementelor de identitate personală, însemnelor performanţei şi profesionalismului.

Sistemul de evaluare a cunoştinţelor studenţilor stimulează implicarea creativă în studiul disciplinelor aferente. Criteriile de performanţe sunt impuse în primul semestru, după care fiecare student trebuie să aleagă una din următoarele modalităţi de evaluare:
Ev. I - Verificarea cunoştinţelor teoretice şi a aplicabilităţii lor în situaţii noi, problematice. Această formă de verificare este accesibilă necondiţionat.
Ev. II - Evaluarea produselor de creaţie realizate în activităţi independente, a lucrărilor studenţeşti în care cunoştinţele se concretizează. Această formă de verificare este accesibilă condiţionat de o frecvenţă foarte bună şi participare activă la cursuri şi seminarii.

Structurarea conţinutului. În condiţiile în care bibliografia recomandată este bogată în informaţii şi acoperitoare pentru o mare diversitate de perspective teoretice de tratare a fenomenului educaţional, principalele criterii utilizate în selectarea cunoştinţelor transmise direct studenţilor sunt următoarele:
- Compatibilitatea perspectivei teoretice de structurare a cunoştinţelor cu stilul cognitiv al studenţilor. Prin urmare, predarea se realizează din perspectiva abordării sistemice a personalităţii şi procesului de învăţământ, relativ uşor accesibil studenţilor din facultăţile cu profil tehnic.
- Utilitatea cunoştinţelor pentru cercetarea aplicativă în domeniul educaţiei, de asemenea în proiectarea şi realizarea actului educaţional. Acest criteriu reduce dimensiunea capitolelor de istoria cunoaşterii domeniului psiho-pedagogic şi cel de prezentare a diversităţii şcolilor teoretice din domeniu şi asigură un spaţiu mai mare problematizării devenirii personalităţii, motivării activităţii de învăţare, analizei rolului formativ al elementelor procesului de învăţământ, cunoaşterea nivelurilor şi a etapelor de pregătire a actului didactic.
- Nevoia de autonomie a studentului în realizarea unor sarcini accesibile (referate tematice pe bază de documentare, colecţie de situaţii didactice/educative problematice pe bază de observaţie, experimente naturale).

Metodele predominante de predare a disciplinelor de Psihologie şi Pedagogie sunt cele de tip demonstrativ şi experimental.
Cursurile sunt realizate astfel încât să "arate" diferite moduri de realizare a activităţii didactice frontale : expunerea liberă, lectoratul, dezvoltarea schemei vizualizate a unui discurs tematic, prelegerea-problematizare, conferinţa (prelegerea de opinie), expunerea conversativă.
Seminariile familiarizează studenţii cu realizarea diferitelor moduri de organizare a activităţii individuale şi pe grupuri mici. În forma individuală, studenţii realizează caracterizări de personalitate (a unor elevi, studenţi, profesori, autocaracterizare), proiectează secvenţe de învăţare, interpretează roluri didactice. Aceiaşi studenţi, în grupuri mici, realizează studii de caz, proiectează programe educative şi mijloace de învăţământ, evaluează proiecte de învăţare şi jocuri de rol.

Rezultatele strategiei. Favorabilă strategiei elaborate se consideră a fi alegerea de către cât mai mulţi studenţi a evaluării cunoştinţelor pe baza produselor activităţii independente (Ev. II). Alegerea arată disponibilitatea pentru o implicare consecventă şi de durată în studiu, opţiunea pentru o abordare creativă şi auto-creativă a rolului de educator, de asemenea încrederea în potenţialul propriu de performanţă în rolul respectiv.
Se interpretează rezultatele studenţilor pe trei niveluri de eficienţă a strategiei :
A. Nivelul de succes - este acela care presupune ca în seria de studiu să apară cel puţin un student cu iniţiativa unui proiect integral elaborat (problemă + soluţie + realizare) într-o activitate suplimentară, liber asumată.
B. Nivelul aşteptat - produsele elaborate (studii, proiecte, roluri, mijloace de învăţământ, ş. a.) să corespundă criteriilor unui produs de creaţie prin noutate şi valoare.
C. Nivelul de bază - cel puţin 30% din cursanţi să aleagă evaluarea cunoştinţelor pe baza produselor activităţii independente (Ev. II) şi să rezolve corect temele asumate.

Rezultatele obţinute cu două serii de studenţi în perioada 1996-1999 de la Facultatea de Automatică şi Calculatoare sunt prezentate sintetic în tabelul de mai jos.

SERIA 1996-98 1997-99
TOTAL STUDENŢI 25 39
FORMA EVALUĂRII - Ev.I
- Ev. II 9
14 (56 %) 20
19 (48%)
LUCRĂRI ÎNALT CREATIVE 8 8
PROIECTE INIŢIATE 1 3

Proiectele "născute" la iniţiativa studenţilor şi realizate în activitate independentă suplimentară sunt: "Program de educaţie politică pentru elevi de şcoală profesională şi liceeni" şi aplicaţia "Essential", program informatizat de documentare - (auto)evaluare.
Programul de educaţie politică este realizat într-o abordare individuală, iar aplicaţia informatizată este rezultatul iniţiativei unei echipe formate din trei studenţi.

Concluzii. Se apreciază că proiectul aplicat este adecvat realizării obiectivului strategic propus. Aproximativ 50% dintre studenţi aleg forma de evaluare care permite predicţia unei abordări creative a rolului de profesor sau creator de mijloace de învăţământ.


2. Variante ale strategiei pluridisciplinare

Strategia pluridisciplinară este aplicată din 1994, de când s-au finalizat programele pe bază de experiment. Pentru validarea în timp, în următorii doi ani s-au urmărit rezultatele analitic, atât după criteriul creşterii creativităţii potenţiale, cât şi după criteriul numărului de proiecte/cereri de brevet elaborate de studenţi. După 1996, performanţele grupelor de studiu s-au urmărit numai după cel de-al doilea criteriu. Programul funcţionează în toate cele trei variante la Facultatea de Electrotehnică.
Pentru fiecare variantă, componenta teoretico-aplicativă realizată la orele de curs şi laborator, ca şi secvenţa de autocunoaştere complexă a activităţii de laborator rămân constante; variabile sunt activităţile aferente secvenţei de antrenament desfăşurat la orele de laborator.

Nr.
crt. Denumirea Curs Laborator
1 Program bazat pe exersarea aptitudinilor (PEA) Ta EA + Ac + Ta
2 Program bazat pe antrenament procesual (PAP) Ta AP + Ac + Ta
3 Program bazat pe diversificarea sistemică (PDS) Ta DS + Ac + Ta

Pentru estimarea programelor investigate au fost reţinute doar rezultatele subiecţilor care au fost atât la testarea iniţială, cât şi la cea finală, cu condiţia de a avea o frecvenţă conform programului de cel puţin 80% şi 100% cu recuperări.
Condiţiile de frecvenţă impuse permit constituirea următoarelor grupe de aplicaţii:
În anul universitar 1994 - 1995
Grupele:
551 - 20 subiecţi PEA1 - program bazat pe exersarea aptitudinilor;
553 - 18 subiecţi PEA2 - program bazat pe exersarea aptitudinilor;
554 - 16 subiecţi PAP1 - program bazat pe antrenament procesual;
552 - 15 subiecţi PAP2 - program bazat pe antrenament procesual.

În anul universitar 1995 - 1996
Grupele:
552 - 15 subiecţi PDS1 - program bazat pe diversificare sistemică;
551 - 15 subiecţi PDS2 - program bazat pe diversificare sistemică.
În cele ce urmează se desemnează grupele prin simbolurile alăturate pentru a arăta de fiecare dată şi specificul de conţinut al secvenţei de antrenament aferent programului.

Creativitatea manifestă s-a concretizat în proiectarea şi elaborarea unor cereri de brevet de către studenţi pe teme propuse de ei. Se prezintă integral lista lucrărilor elaborate pe grupe .
Grupa PEA1: Lista tematică a cererilor de brevete
1. Pom de iarnă ecologic (2 persoane).
2. Burghiu monomotor (individual).
3. Pompa motoare electromagnetică (individual).
4. Metodă de antrenare a unei osii motoare (individual).
Grupa PEA2: Lista tematică a cererilor de brevet
1. Dispozitiv de tras perdele (2 persoane).
2. Dispozitiv de ridicat fânul pentru stivuire (2 persoane).
3. Pom de iarnă ecologic (2 persoane).
4. Dispozitiv electronic pentru optimizarea funcţionării bobinei de inducţie (individual).
5. Metodă şi dispozitiv pentru detectarea curgerilor fluidelor prin conducte (individual).
6. Instalaţii pentru cojirea ouălor fierte (individual).
Grupa PAP1: Lista tematică a cererilor de brevet
1. Dispozitiv semiautomat (3 persoane).
2. Manipulator cu cinci grade de libertate (individual).
3. Dispozitiv de siguranţă contra inundaţiilor (individual).
4. Manipulator cu patru grade de libertate (individual).
5. Găleată termoizolantă (individual).
6. Aparat de măsură şi control al înclinării suprafeţelor (individual).
Proiect
1. Dispozitiv semiautomat pentru spălat pahare (colectiv - 3 pers.).
2. Instalaţie de călcat (colectiv - 2 pers.).
3. Automat de făcut clătite (colectiv - 3 pers.).
Grupa PAP2 : Lista tematică a cererilor de brevet
1. Dispozitiv de acţionare (colectiv - 3 pers.).
2. Tacâm pentru spaghete (individual).
3. Dispozitiv reglabil pentru transportat televizorul (individual).
4. Stabilizator de turaţie pentru casetofoane (individual).
5. Sistem de acţionare a jucăriilor (colectiv - 2 pers.).
6. Dispozitiv pentru pornirea uşoară a motoarelor Diesel (individual).
Proiect
1. Dispozitiv pneumatic de acţionare a jucăriilor (colectiv - 3. pers.).
2. Dispozitiv de acţionare a jucăriilor (individual).
Grupa PDS1 : Lista tematică a cererilor de brevet
1. Calorifer electric mobil (individual) 958/96.
2. Economizor pentru oală de gătit (individual) 929/96.
3. Dispozitiv de protecţie adaptativ selector (individual) 922/96.
4. Dispozitiv de protecţie a consumatorilor mono- şi trifazaţi (individual) 920/96.
5. Element fuzibil de joasă tensiune de mare putere de rupere şi posibilitate de comandă reglabilă (colectiv - 2 pers.) 917/96.
6. Element fuzibil de joasă tensiune de mare putere de rupere cu explozibil (colectiv - 3 pers.) 934/96.
7. Dispozitiv cu utilizare multiplă şi accesorii pentru uscătorul de păr (individual) 946/96.
Grupa PDS2: Lista tematică a cererilor de brevet
1. Recipient cu capacitate variabilă (individual) 932/96.
2. Pistol portscula semimanual (colectiv - 3 pers.) 944/96.
3. Penseta cu acţionare indirectă (individual) 948/96.
4. Sistem audio complex (colectiv - 3 pers.) 995/96.
5. Ondulator de păr cu abur (colectiv - 3 pers.) 952/96.

Valorile creativităţii manifeste concretizate în numărul proiectelor şi/sau cererilor de brevet elaborate de studenţi pe parcursul sau în urma parcurgerii programului arată că frecvenţa lucrărilor pe grupe oscilează între 4 şi 9, cu distribuţie simetrică în jurul unei valori medii de 6 - 7; frecvenţa inventatorilor oscilează între 5 şi 16, cu o distribuţie asemănătoare. În total au fost realizate 39 de lucrări din care 23 în abordare individuală şi 16 în echipe de 2 - 4 studenţi. Din totalul de 99 de persoane, 65 s-au implicat în realizarea unor invenţii, de la faza de sesizare şi definire a problemei (primele operaţii din etapa de pregătire a unei invenţii) la cea de proiectare a noii soluţii şi finalizarea (redactarea) cererii de brevet.

Interpretarea analitică a datelor arată influenţa programelor de iniţiere în creatologie, specifice strategiei pluridiciplinare, asupra aptitudinilor creative, de asemenea randamentul, coeficientul de risc şi productivitatea acestora pe grupe.
Randamentul programului - se calculează prin raportarea creşterii de creativitate potenţială realizată la creşterea posibilă. De exemplu, o grupă formată din 15 subiecţi putea obţine la evaluarea iniţială maximum 150 puncte, dar a obţinut doar 110; înseamnă că era posibilă o creştere de 40 puncte (creştere 100 %) din care s-au realizat 29 puncte, suma rezultatelor finale = 139. Randamentul programului va fi : 29x100/40 = 72,5%.
Coeficientul de risc al programului - se calculează prin raportarea diferenţelor negative la cele pozitive. Există două alternative posibile, anume cea a raportării rezultatelor sau a numărului de subiecţi. De exemplu, într-un grup de 15 subiecţi, două persoane realizează o performanţă mai scăzută la testarea finală decât la cea iniţială; suma diferenţelor negative pe grup este de -2 puncte, iar a creşterilor de 39 puncte. Dacă se iau în considerare rezultatele obţinute, coeficientul de risc va fi de |-2|/39 = 0,05, pe când prin raportarea numărului de persoane se obţine valoarea 2/13 = 0,15.
Deoarece se consideră că prevenirea riscului educaţional şi cultivarea performanţei trebuie să fie la fel de importante, se lucrează cu coeficientul mai sever.
Creativitatea manifestă va fi urmărită doar după criteriul productivităţii, în activitatea didactică unde accentul se pune pe aspectul potenţial mai degrabă decât pe cel manifest (I. Nicola, 1994), criteriile originalităţii şi valorii sociale pot fi amânate. Productivitatea grupei poate fi evaluată ca procent al studenţilor "inventatori" din efectivul formaţiei de studii.

Evaluarea variantelor de program. Sporul de potenţial creativ cel mai crescut se realizează prin programul bazat pe antrenament procesual şi la mică diferenţă de cel al exersării aptitudinilor.
Sub aspectul creativităţii potenţiale, randamentul maxim se obţine prin programul bazat pe antrenament procesual urmat îndeaproape de cel realizat prin diversificare sistemică şi exersarea aptitudinilor.
Coeficientul de risc evoluează între valorile .03 - .08, nesemnificativ pentru programele studiate (sub 1%).
Productivitatea programelor sub aspectul creativităţii manifeste se înscrie în limita dintre 36 - 93%.
Programul de exersare a aptitudinilor prezintă o productivitate de 36% (cea mai mică dintre programele studiate) cu abaterea standard a valorilor de 7%, ceea ce înseamnă că în 68% din aplicările ulterioare ne putem aştepta la o productivitate de peste 25%. Efectele programului se vor materializa în produse de creaţie concrete la peste un sfert dintre participanţi.
Programul de antrenament procesual are o productivitate de 93%, cu valoarea abaterii standard a procentului de 4%. Este cel mai eficient program sub aspectul creativităţii manifeste; permite o anticipare a actualizării creativităţii potenţiale la aproximativ 75% din participanţii la program, la aproape toate aplicările ulterioare (98%).
Programul de diversificare sistemică are o productivitate de 71,5% şi abaterea standard a procentului de 8%. Probabilitatea concretizării creativităţii potenţiale în produse de creaţie este de aproape 50% în 98% din aplicările ulterioare.
Toate programele se înscriu în performanţele anticipate pe baza rezultatelor din faza experimentală, productivitatea creativităţii manifeste fiind de peste 30% de fiecare dată.
O primă problemă care se pune în cazul proiectării unei strategii de activare a creativităţii este cea a valorii intrinseci a fiecărui program, funcţie de conţinutul secvenţei variabile, respectiv activitatea de exersare a aptitudinilor, antrenamentul procesual, sau diversificarea sistemică.
Strategia pluridisciplinară de iniţiere în creativitate generează un spor similar de potenţial creativ global, în toate programele în care se concretizează secvenţa de antrenament (deoarece diferenţele dintre variantele de program sunt interpretabile ca fiind statistic nesemnificative).
Similitudinea efectelor asupra creativităţii potenţiale globale nu exclude diferenţele. Acestea se manifestă, în principal, în evoluţia aptitudinilor creative componente. Astfel, PEA structurează şi dezvoltă elaborarea şi flexibilitatea, PAP are efecte net superioare asupra originalităţii decât celelalte programe, iar PDS favorizează fluiditatea.
Aceste constatări servesc ca şi criteriu de alegere a uneia dintre variante, atunci când realizarea activităţii didactice are în vedere modelări structurale ale configuraţiei psihice creative. Asemenea obiective sunt particulare pregătirii pentru anumite funcţii inginereşti prin programe de perfecţionare sau specializare; în activitatea didactică universitară curentă este specifică anului VI de studii aprofundate prin care se pregătesc ingineri pentru cercetare, didactică universitară, management de nivel.
Interpretarea statistică arată că programul bazat pe exersarea aptitudinilor este semnificativ diferit de celelalte programe după criteriul productivităţii, fiind mai slabă.
Constatarea permite cunoaşterea unor repere pentru alegerea celui mai potrivit program în raport cu obiective speciale prioritar urmărite. Ca atare, pentru dezvoltarea creativităţii manifeste nu se recomandă alegerea programului bazat pe exersarea aptitudinilor. Cel mai sigur şi eficient în acest scop este PAP; însă, sub aspect organizatoric este cel mai restrictiv: datorită specificităţii tematice a grupurilor de creaţie mobilitatea între grupe este exclusă (studenţii nu pot efectua laboratorul cu altă grupă), de asemenea secvenţele succesive de antrenament parcurse de aceeaşi grupă sunt nerepetabile (nu sunt posibile recuperări individuale de laborator). PAP şi PDS sunt echivalente sub aspectul productivităţii creativităţii manifeste. În acţiuni cu obiective speciale, PAP se va utiliza pentru rezolvarea creativă a unor probleme date, iar PDS pentru găsirea oportunităţilor de cercetare - căutare şi definirea unei probleme.