Oricare ar fi sensul pe care il dam cunoaºterii, orientarea
sociologiei cunoaºterii este in principiu aceeaºi: ea priveºte
relaþiile intre cunoaºtere ºi alþi factori existenþiali. m8d19dj
Sociologia cunoaºterii iºi dobandeºte pertinenþa
intr-un complex definit de condiþii sociale ºi culturale. Odata
cu manifestarea tot mai frecventa a conflictelor sociale, diferenþele
de valori, atitudini ºi moduri de gandire care aparþin unor
grupuri , dovedesc din ce in ce mai mult diferenþe care le fac incompatibile.
In felul acesta, grupurile nu numai ca dezvolta universuri
de discurs distincte, dar fiecare face din universul sau o piatra
de incercare pentru validitatea ºi legitimitatea celorlalte. Coexistenþa
acestor perspective de interpretare a lumii conflictuale care se dezvolta
intr-o societate, conduc la o atitudine de neincredere reciproca
intre grupuri. Se pune intrebarea cum este posibil ca modurile de
gandire atat de diferite despre lume sa poata fi menþinute?
In aceste condiþii, gandirea este interpretata in
funcþie de sursele de cunoaºtere economice, sociale sau psihologie.
Interpretarile sunt explicate prin interese speciale, motivaþii,
perspective ce þin de poziþiile sociale.
O ipoteza revoluþionara in istoria gandirii
afirma ca nu doar erorile sau iluziile sunt marcate de un caracter
neautentic, ci ºi adevarul insuºi este condiþionat
istoric ºi social.
Acesta a fost ºi momentul in care sociologia cunoaºterii ºi-a
confirmat necesitatea.
In ansamblul ei, foarte variata in ceea ce priveºte
rezultatele, aparatul conceptual ºi argumentaþia, sociologia cunoaºterii
incearca sa raspunda catorva probleme
fundamentale.
1. Unde se afla localizat fundamentul existenþial al producþiilor
mintale? Dupa modul in care raspund teoriile se impart
in doua categorii: unele considera ca acest fundament
al cunoaºterii este clasa sociala, gen, ocupaþia, mod de producþie,
structura grupurilor, situaþia istorica, mobilitatea sociala,
structura de putere, procesele sociale (competiþie, conflict, etc.);
2. Ce producþii mentale sunt analizate? Sociologia cunoaºterii analizeaza
diverse sfere ale gandirii: credinþele morale, ideologiile, ideile,
categoriile gandirii, filosofia, credinþele religioase, normele
sociale, ºtiinþa, tehnologiile, etc. La acestea ea vizeaza:
modul in care se orienteaza gandirea, nivel de abstracþie
al explicaþiilor, presupoziþiile, conþinutul lor conceptual,
obiectele activitaþii intelectuale.
3. In ce fel sunt legate produsele mintale de bazele existenþei
indivizilor? In acest domeniu, sociologia descopera: a) relaþii cauzale sau funcþionale: determinare, corespondenþa,
interdependenþa funcþionala, etc; b) relaþii simbolice: consistenþa, armonie, coerenþa,
unitate, congruenþa, comprehensibilitate, etc; c) relaþii ambigui, neprecizate: reflectare, legatura, etc.
4. Apoi sociologia cunoaºterii incearca sa raspunda
de ce sunt legate produsele mintale dintr-o societate de bazele ei existenþiale.
Raspunsurile cele mai frecvente sunt pentru: menþinerea puterii,
promovarea stabilitaþii, canalizarea comportamentului, controlul
naturii, etc.
5. Cand se manifesta aceasta legatura evidenta
intre societate ºi produsele gandirii ei? Unele raspunsuri
privesc anumite societaþi sau contexte sociale particulare, altele
incearca raspunsuri generale cu caracter analitic.
Ideea ca sociologia cunoaºterii este o teorie sociologica
a cunoaºterii, vine din distanþa dintre afirmaþia ca
geneza gandirii nu are o legatura necesara cu validitatea
acesteia ºi poziþia relativista extrema conform careia
adevarul depinde de bazele sociale ºi culturale ale vieþii,
ca el este fundamentat de consensul social. Contribuþii importante
la sociologia cunoaºterii au adus in lucrarile lor: Marx,
Mannheim, Durkheim Weber, Simmel, Sorokin.
Recunoaºterea unei baze existenþiale a cunoaºterii este un element
comun tuturor modurilor de abordare in sociologia cunoaºterii.
In concepþia lui Marx, profund marcata de aceasta
idee, „relaþiile de producþie constituie baza pe care se aºeaza
suprastructura ideala (de idei) a societaþii. „Modul
de producþie al vieþii materiale determina caracterul general
al proceselor sociale, politice ºi intelectuale ale vieþii. Nu conºtiinþa
determina existenþa oamenilor, ci dimpotriva, existenþa
lor sociala determina conºtiinþa lor".
Personalitatea indivizilor este ansamblul relaþiilor sociale, iar clasa
de apartenenþa determina aspiraþiile, temerile, constrangerile
din viaþa indivizilor.
Pentru Mannheim, care are o teorie ce porneºte de la ideile lui Marx, faptul
afilierii multiple a oamenilor, ridica problema elementului determinant
care se impune in cele din urma gandirii. Spre deosebire
de Marx, Mannheim nu crede ca doar clasa sociala este determinanta
in ultima instanþa. El observa ca grupurile
integrate organic, concep istoria ca pe o miºcare continua catre
realizarea unui scop, in timp ce grupurile slabe integrate manifesta
o intuiþie istorica care accentueaza factorii intamplarii
ºi surpriza. Prin cercetarea modului de constituire a grupurilor se pot
explica modalitaþile in care funcþioneaza gandirea
intr-o perspectiva foarte variata.
Durkheim vede geneza categoriilor gandirii in structura grupurilor
ºi a relaþiilor dintre oameni. Cunoaºterea este impregnata
de impresiile experienþelor semnificative, intre care primordiala
este experienþa vieþii sociale.
Teoria lui Sorokin este idealista ºi deriva aspectele cunoaºterii
nu dintr-o baza existenþiala a societaþii,
ci din diversele mentalitaþi culturale. Aceste mentalitaþi
se constituie in premise majore ale modurilor de gandire ideaþional,
idealist ºi sensualist.
In ceea ce priveºte tipurile de cunoaºtere Marx ºi Engels
au recunoscut pana la urma ca exista modalitaþii
diferite de determinare a gandirii de catre baza materiala
ºi au folosit conceptul de „ultima instanþa".
In sensul ca influenþa bazei economice asupra gandirii
se manifesta in ultima instanþa ºi este
diferita in ºtiinþele naturii ºi in ºtiinþele
sociale. In ºtiinþele naturii interesele de cunoaºtere
sunt determinate social, dar nu ºi aparatul conceptual sufera aceasta
influenþa.
ªtiinþele sociale sunt insa insistent asociate sociologiei
care are un pronunþat caracter de clasa.
Mannheim la randul sau, recunoaºte importanþa determinarii
gandirii de catre viaþa curenta dar accentueaza
faptul ca determinarea situaþionala a gandirii nu
afecteaza valoarea de adevar a cunoaºterii, ci fixeaza
doar limitele validitaþii.
Pentru Durkheim, originile sociale ale cunoaºterii nu afecteaza
valoarea ei in ceea ce priveºte inþelegerea naturii.
Elementele subiective ale reprezentarilor sociale sunt mereu verificate
in aplicaþiile lor individuale, astfel ca in cele din
urma rezulta o adecvare din ce in ce mai mare a cunoaºterii
la realitate.
Pentru Sorokin insa, exista criterii deosebite in
definirea adevarurilor aparþinand diferitelor tipuri culturale.
Relaþiile intre cunoaºtere ºi fundamentele ei existenþiale
constituie nucleul insuºi al oricarei teorii sociologice despre
cunoaºtere.
Pentru Marx ºi Engels, relaþiile intre sfera economica
ºi cunoaºtere sunt de tip cauzal. Gandirea unei clase sociale
reflecta poziþia sociala a acesteia.
La Marx intalnim conceptul de falsa conºtiinþa
care pune in evidenþa caracterul inconºtient al ideologiei
care ascunde motivele reale ale actorilor sociali, construind in termenii
„intereselor obiective ale situaþiilor sociale care au ca scop susþinerea
intereselor de clasa. Ele devin forþe sociale atunci cand
sunt adoptate de mase de indivizi carora le motiveaza acþiunile".
La Durkheim ideea legaturii este o acceptare relativ necritica
a corespondenþei intre categoriile cunoaºterii ºi trasaturile
organizarii sociale ale grupurilor. De exemplu, clasificarile
care includ ideea de ierarhie sunt derivate din experienþa grupurilor
sociale ºi a stratificarii acestora. Astfel, experienþa sociala
a indivizilor este proiectata in concepþia lor despre lume.
In rezumat, pentru Durkheim, categoriile gandirii exprima
diferite aspecte ale ordinii sociale.
Pentru Sorokin, analiza se face statistic. El ajunge astfel la concluzia ca
empirismul domina perioadele sensualiste (in proporþie de
53 % in scrierile importante).
Funcþiile atribuite cunoaºterii de catre sociologie privesc
fie menþinerea, fie schimbarea societaþilor. Marx considera
ca ºtiinþa contribuie la dezvoltarea forþelor de producþie
ºi prin aceasta la schimbarea ei.
Pentru Durkheim, sistemul categoriilor are rolul de a asigura un sistem comun
de existenþa pentru toþi membrii ei. Adevarata autoritate
a societaþii se transfera diferitelor modalitaþi
de gandire care sunt condiþii indispensabile pentru acþiunea
comuna a tuturor. Aici, cunoaºterea joaca rolul unei minime
conformitaþi logice.
Acest sens este ºi mai pregnant in sociologia lui Sorokin in
care spaþiul ºi timpul au funcþii de integrare sociala.
Caleidoscopica in modalitaþile de interpretare, sociologia
cunoaºterii pune in lumina intr-o forma specifica,
modul in care oamenii cunosc realitatea vieþii lor. Procesele cunoaºterii
sunt procese de adaptare proprii fiinþelor, care in societate sufera
o influenþa radicala din partea structurilor de relaþii
care ii angreneaza pe indivizi, facandu-i sa
cunoasca „in parte" adica, in funcþie
de partea sociala ce le revine prin natura vieþii lor.
Bibliografie
Robert K. Merton - The sociology of science, Theoretical and empirical investigations,
The university of Chicago Press, Chicago, London, 1973, pag. 7-40.
